ICCJ. Decizia nr. 1496/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1496/2007
Dosar nou nr. 5880/59/2006
Şedinţa publică din 25 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 578 din 5 iunie 2006, Tribunalul Caraş – Severin a admis acţiunea formulată de reclamanta SC U.C.M. SA Reşiţa împotriva pârâtei SC F.R.R.R. SA, constată nulitatea absolută totală a H.A.G.O. a SC F.R.R.R. SA nr. 33 din data de 31 martie 2006, constată nulitatea absolută parţială a H.A.G.E.A SC F.R.R.R. SA nr. 23 din data de 31 martie 2006, privitor la menţiunea „schimbarea denumirii R.R. SA", obligă pârâta SC F.R.R.R. SA să plătească reclamantei SC U.C.M. SA Reşiţa suma de 1.422 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că cu s-au respectat condiţiile de formă şi de fond necesare pentru adoptarea unor hotărâri legale de către A.G.O.A. şi A.G.E.A. a SC F.R.R.R. SA.
Nu s-a dat eficienţă prevederilor art. 112 şi art. 115 din Legea nr. 31/1990 republicată potrivit cărora pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acţionari ce deţin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare, dacă în actul constitutiv sau în lege nu se prevede o majorare mai mare şi pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, când actul constitutiv nu dispune altfel, sunt necesare la prima convocare, prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social.
De asemenea, nu s-a ţinut seama de faptul că administratorii societăţii nu pot reprezenta pe acţionari, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
În cazul modificării actului constitutiv care în speţă se concretizează prin schimbarea denumirii R.R. SA, convocarea nu a cuprins textul integral al propunerilor, respectiv propunerile pentru noua denumire.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 205 din 16 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC F.R.R.R. SA, solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii reclamantei.
În motivarea recursului său întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică Decizia atacată, în esenţă, pentru că nu a avut în vedere împrejurarea că societatea pârâtă s-a înfiinţat în temeiul Decretului nr. 424/1972 şi că ea îşi desfăşoară activitatea potrivit statutului său care derogă de la prevederile Legii nr. 31/1990, neputându-se pune problema că nu au fost respectate prevederile art. 112 şi 115 din Legea nr. 31/1990. Ca atare instanţele au apreciat în mod greşit că hotărârile atacate nu sunt legale, ele fiind valabil adoptate în conformitate cu prevederile statutare.
Examinând Decizia atacată, Înalta Curte constată că aceasta este legală şi că recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din probele dosarului, inclusiv din recunoaşterile pârâtei, şi cum corect au reţinut ambele instanţe, hotărârile atacate au fost luate cu încălcarea prevederilor statutare, astfel cum au fost modificate la 18 decembrie 1995 – respectiv cu doar 60 % din voturi şi nu cu o majoritate de ¾ prevăzută de statut. Faţă de această împrejurare în mod legal s-a constatat nulitatea absolută şi respectiv nulitatea absolută parţială a hotărârilor atacate şi s-a respins apelul pârâtei ca nefondat şi drept urmare, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
Instanţa va respinge cererea intimatei – reclamantă de obligare a recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs reprezentând onorariu de avocat întrucât mandatarul acesteia, D.R.L.P., nu a făcut dovada, conform legii pentru organizarea profesiei de avocat, calităţii de avocat angajat în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC F.R.R.R. SA Reşiţa împotriva deciziei nr. 205 din 16 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata – reclamantă SC U.C.M. SA Reşiţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1808/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1013/2007. Comercial → |
|---|
