ICCJ. Decizia nr. 1808/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1808/2007
Dosar nr. 15703/1/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, sub nr. 2/6 din 3 ianuarie 2001, reclamanta SC A. SRL Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta SC R.P. SRL Satu Mare, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata următoarelor sume:
- 110.700 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform contractului de antrepriză,
- 3.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare contract de asistenţă şi reprezentare juridică nr. 98 din 5 decembrie 2005.
În motivarea acţiunii sale reclamanta a arătat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile din cadrul contractului de antrepriză.
A mai arătat că în dosarul nr. 836/2005 al Judecătoriei Satu Mare a solicitat emiterea unei ordonanţe de obligare a pârâtei la plata sumei de 809.83,2 lei.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa nr. 355/ LC, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea reclamantei ca prescrisă.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut în esenţă, că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune al reclamantei începând să curgă la data de 1 noiembrie 2002, 30 octombrie 2002 fiind termenul limită de finalizare a lucrărilor, stabilit contractual.
Instanţa a apreciat aşadar că în raport de data la care a luat naştere dreptul la acţiune, 1 noiembrie 2002, şi de data introducerii a acţiunii 4 ianuarie 2006, termenul de prescripţie este împlinit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. SRL Satu Mare criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul soluţionării excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 118 din 17 octombrie 2006, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecare în fond.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă, că prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea de către pârâtă a contractului de antrepriză nr. 118/2001, şi a obligaţiilor derivate din aceasta, recunoaşterea prezumată ca fiind făcută de pârâtă prin faptul promovării de către aceasta a unei acţiuni în anulare ce formează obiectul dosarului nr. 3643/2005 aflat pe rolul Judecătoriei Satu Mare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC R.P. SRL Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vizează greşita aplicare a legii în soluţionarea excepţiei de prescripţie a dreptului la acţiune.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat.
Astfel, potrivit art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căreia curge prescripţia.
Prin acţiunea folosită de instanţa de control judiciar ca punct de plecare în raţionamentul juridic care a stat la baza pronunţării hotărârii recurate, reclamanta SC R.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Satu Mare, a solicitat instanţei anularea Ordonanţei nr. 338 pronunţată de Judecătoria Satu Mare la 14 februarie 2005 în dosarul nr. 836/2005.
Prin această acţiune, însă, SC R.P. SRL nu a făcut, implicit sau explicit, nici o recunoaştere a pretenţiilor reclamantei SC A. SRL Satu Mare în dosarul nr. 2/2006, ci numai a contractului, în termenii conveniţii de părţi.
Recunoaşterea existenţei contractului nu echivalează cu recunoaşterea pretenţiilor formulate de reclamantă, aceasta neavând relevanţă cât priveşte soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată respectiv pretenţii derivate din evocatul contract de antrepriză, astfel că nu se justifică incidenţa în cauză a dispoziţiilor legale privind întreruperea prescripţiei.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia recurată în sensul respingerii apelului reclamantei împotriva hotărârii instanţei de fond, şi în temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata SC A. SRL Satu Mare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.190 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R.P. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 118 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 355/LC/2005 pronunţată de Tribunalul Satu Mare.
Obligă intimata-reclamantă să plătească recurentei-pârâte 1.190 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2264/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1496/2007. Comercial → |
|---|
