ICCJ. Decizia nr. 2399/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2399/2007
Dosar nr. 19135/3/2006
Şedinţa publică din 15 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 19135 din 29 mai 2006, reclamanta R.C.R. SA – C.B. a chemat în judecată pe pârâta B.N.R. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 322.657,62 RON reprezentând contravaloare TVA aferent operaţiunii de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, din patrimoniul C.B. în patrimoniul B.N.R.
Prin sentinţa comercială nr. 7818 din 29 septembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formualtă de reclamanta R.C.R. SA – C.B. prin lichidator judiciar SC B.C.A. SRL în contradictoriu cu pârâta B.N.R.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că operaţiunea este scutită de plata TVA în temeiul dispoziţiilor art. 9 pct. 3 alin. (3) din Legea nr. 345/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta R.C.R. SA – C.B. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC B.C.A. SRL şi prin Decizia comercială nr. 8 din 12 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfe,l instanţa a reţinut că operaţiunea de dare în plată este scutită de TVA deoarece aşa cum singură recunoaşte în acţiune reclamanta, operaţiunea de creditare a băncilor face parte din operaţiunile specifice desfăşurate în vederea atingerii obiectivului final al B.N.R. enumerate în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 101/1998 în vigoare la acea dată şi aprobată prin Legea nr. 240/2001, care în conformitate cu dispoziţiile art. 9 pct. c alin. (3) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) sunt scutite de TVA şi că pârâta B.N.R. nu poate datora TVA reclamantei pentru imobilul în discuţie.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta R.C.R. SA C.B. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B.C.I. SPRL invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă şi pe cale de consecinţă, schimbarea sentinţei în sensul obligării B.N.R. la plata către C.B. a sumei de 322.657,62 RON reprezentând contravaloarea TVA-ului aferent opraţiunii de dare în plată.
În dezvoltarea în fapt a motivelor de recurs s-a susţinut că instanţa de apel a aplicat şi interpretat greşit atât dispoziţiile Legii nr. 345/2002 cât şi dispoziţiile Legii nr. 101/1998, că a ignorat probele existente la dosarul cauzei şi anume adresa nr. 265223 din 18 iulie 2003 emisă de către Ministerul Finanţelor, adresa nr. 5482 din 17 iulie 2003 emisă de B.N.R. şi înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice sub nr. 42160 din 17 iulie 2003, că operaţiunea de dare în plată prin efectele pe care le produce nu se încadrează în operaţiunile specifice ale B.N.R. exceptate de la plata TVA, iar OUG nr. 51/2003 nu cuprinde nici o dispoziţie derogatorie de la dreptul comun.
Intimata B.N.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat întrucât instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile Legii nr. 101/1998 în vigoare la momentul încheierii actului de dare în plată şi Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 9 pct. 3 alin. (3) din Legea nr. 345/2002 operaţiunile specifice efectuate de B.N.R. reglementate în mod expres prin Legea nr. 101/1998 privind statutul B.N.R., printre care se enumeră şi operaţiunile de creditare a băncilor conform prevederilor art. 2 alin. (2), (7) şi (2)0 ale acestui act normativ sunt scutite de TVA.
În cazul în speţă, creanţa pe care B.N.R. o are de încasat de la reclamanta R.C.R. SA – C.B. este reprezentată de creditul acordat în temeiul OUG nr. 26/2000 privind autorizarea B.N.R. de a acorda un credit pentru acoperirea cererilor populaţiei de retragere a depozitelor constituite la B.R.C.R. SA – C.B., astfel că operaţiunile de derulare a acestui credit reprezintă operaţiuni specifice pentru B.N.R. şi sunt scutite de TVA.
Interpretând dispoziţiile legale menţionate, instanţa de apel în mod întemeiat a reţinut că operaţiunea de dare în plată, ce a avut ca scop stingerea unei părţi a creditului acordat de B.N.R. se încadrează în sfera operaţiunilor scutite de TVA.
Pe de altă parte s-a reţinut judicios că, creditoarea B.N.R. nu poate datora TVA reclamantei pentru imobilul în discuţie întrucât prin OUG nr. 51/2003 imobilul a intrat în proprietatea creditoarei doar pentru valoarea de 16.981.980.000 lei, fără TVA, neputându-se diminua creanţa cu o altă sumă decât cea prevăzută în actul normativ menţionat.
De asemenea, este de reţinut că în cadrul operaţiunii de dare în plată, pe data preluării imobilului de către B.N.R. acesta a trecut fără plată în proprietate publică a statului şi în administrarea Ministerului Justiţiei.
Restul criticilor referitoare la forţa probantă ce trebuie acordată unor probe se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi supuse controlului judiciar din acest punct de vedere.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.C.R. SA C.B. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B.C.I. SPRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 8 din 12 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2411/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2396/2007. Comercial → |
|---|
