ICCJ. Decizia nr. 2495/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2495/2007
Dosar nr. 6458/3/2006
Şedinţa publică din 22 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2251 din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii deciziei nr. 2323 a Curţii de Apel Mureş, ca inadmisibil.
S-a admis excepţia de necompetenţă materială şi teritorială în ceea ce priveşte capetele de cerere având ca obiect anularea actelor de executare şi restabilirea situaţiei anterioare.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamanţii C.A. şi P.B., în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că reclamanţii au solicitat în primul capăt de cerere, aşa cum a fost precizat la data de 2 martie 2006 constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri judecătoreşti, respectiv Decizia 2323/2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ceea ce este inadmisibil având în vedere că o hotărâre judecătorească poate fi desfiinţată numai prin exercitarea căilor de atac ordinare sau extraordinare prevăzute de lege.
Referitor la capătul de cerere privind anularea actelor de executare silită efectuate în baza deciziei civile nr. 2325/2005 a Curţii de Apel Mureş ce constituie titlu executoriu, Tribunalul a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 399 şi 400 alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., acesta este o contestaţie la executare de competenţă Judecătoriei Târgu Mureş ca instanţă de executare şi a dispus declinarea competenţiei de soluţionare în favoarea acestei instanţe.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 454 din 10 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Împotriva acestei decizii reclamanţii C.A. şi P.B. au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au solicitat admiterea, casarea hotărârii pentru motivele invocate în cererea formulată.
Recurenţii fac o expunere a situaţiei de fapt privind firma O.C.I. SRL ai cărei asociaţi au fost şi susţin că societatea era dizolvată la data de 26 martie 2003 când s-a formulat cerere de deschidere a procedurii de dizolvare, întrucât prin sentinţa civilă nr. 3639 a Judecătoriei Târgu Mureş durata de funcţionare era de 10 ani aşa cum rezultă din cuprinsul hotărârii.
S-a invocat că Decizia nr. 2323/2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, este pronunţată după doi ani şi jumătate de la dizolvarea „ope legis" a firmei şi astfel s-au încălcat dispoziţiile art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru judecată.
Recurenţii au arătat că instanţa de apel a încălcat principiile care stai la baza procedurii insolvenţei. Că trebuia să constate existenţa unui singur pretins creditor Ministerul de Finanţe, că Legea nr. 64/1995 şi art. 2 din Legea nr. 85/2006 nu prevăd o recuperare individuală, ci colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, că instanţa nu trebuia să constate că firma dizolvată nu are de plătit creanţe bugetare, iar plata facturilor neîncasate nu are nici o legătură cu Ministerul de Finanţe.
Au prezicat recurenţii că au format contestaţie în anulare şi cerere de revizuire, ce au fost soluţionate de aceeaşi judecători care se pronunţase în cauză.
În final, s-a susţinut că nu au atacat problema declinării competenţei privind anularea actelor de executare, şi au formulat critici privind fondul cauzei, au invocat excepţii de ordine publică privind calitatea lor procesuală, a unei societăţi dizolvate la 10 martie 2003, sume nedatorate şi prescrise .
S-a susţinut că deşi au precizat că în mod greşit au numit Decizia nr. 2323/2005 un act juridic, nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au soluţionat cauza pe fondul ei în sensul exminării motivelor de nulitate a acestei hotărâri.
Recursul nu este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 3690 din 11 martie 1993 a Judecătoriei Târgu Mureş – Judeţ Mureş s-a admis cererea asociaţilor P.B.M. şi C.A.B. şi s-a autorizat funcţionarea societăţii comerciale cu răspundere limitată sub firma O.C.I. pe o durată de funcţionare de 10 ani.
Tribunalul Comercial Mureş, prin sentinţa nr. 166 din 24 februarie 2005, a respins cererea formulată de reclamanta D.G.F.P. Mureş în calitate de creditor a debitoarei SC O.C. SRL Târgu Mureş împotriva recurenţilor-pârâţi.
Prin Decizia nr. 2323 din 29 august 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis recursul formulat de D.F.P. Mureş; s-a modificat sentinţa tribunalului în sensul că s-a admis în parte cererea creditoarei şi s-a dispus angajarea, în solidar, a răspunderii persoanale a pârâţilor, în calitate de administratori ai debitoarei SC O.C. SRL.
Criticile recurenţilor se referă la probleme legate de fondul litigiului avut în vedere de instanţa la pronunţarea acestei decizii şi care nu pot fi invocate cât timp instanţa de apel, ca de altfel şi cea de fond au reţinut în mod corect în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind constatarea nulităţii deciziei nr. 2323 a Curţii de Apel Mureş.
Susţinerile recurenţilor că la data deschiderii procedurii de faliment societatea era dizolvată „ope legis", întrucât expirase termenul de 10 ani pentru care s-a admis funcţionarea acesteia conform sentinţei civile nr. 3690/1993 irevocabile, sau că Decizia nr. 2323/2006 încalcă prevederile unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, respectiv autoritatea de lucru judecat prevăzut de art. 1201 C. civ., nu pot fi examinate deoarece recurenţii puteau să invoce în cererea lor, numai critici referitoare la respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii deciziei nr. 2323/2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Pentru aceleaşi considerente nu pot fi invocate nici critici privind încălcarea principiilor care stau la baza procedurii insolvenţei prevăzute de legea nr. 85/2006.
Afirmaţia recurenţilor că cererea de revizuire şi contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 2323/2005 au fost soluţionate de aceeaşi judecători care se pronunţase în cauză nu poate fi examinată în această cauză, în raport de cele mai sus reţinute.
Criticile recurenţilor privind existenţa unui pretins creditor Ministerul de Finanţe, că Legea nr. 64/1995 şi art. 2 din Legea nr. 85/2006 nu prevăd o recuperare individuală, ci colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, că firma dizolvată ar avea de plătit creanţe bugetare, privesc probleme legate de fondul litigiului ce a constituit obiectul deciziei nr. 2323/2005 şi nu pot fi examinate deoarece, instanţa de apel nu a cercetat fondul cauzei, s-a pronunţat numai asupra excepţiei de inadmisibilitate asupra capătului de cerere privind nulitatea deciziei nr. 2323/2005.
În raport de aceasta cum instanţa a constatat întemeiată excepţia de inadmisibilitate a cererii şi a confirmat soluţia instanţei de fond sub acest aspect, nu se putea pronunţa asupra fondului cauzei ce a constituit obiect al deciziei nr. 2323/2005 aşa cum au susţinut recurenţii.
Precizarea făcută de reclamanţi în sensul că nu au atacat declinarea competenţei privind anularea actelor de executare de către Tribunalul Bucureşti, este fără relevanţă, cât timp instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra modului de soluţionare a acestei probleme de competenţă materială de către instanţa de fond.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivitart. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.A. şi P.B. împotriva deciziei nr. 454 din 10 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2414/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2741/2007. Comercial → |
|---|
