ICCJ. Decizia nr. 2396/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2396/2007
Dosar nr. 578/43/2006
Şedinţa publică din 15 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1471 din 30 iunie 2006, Tribunalul Comercial Mureş a admis excepţiile privind lipsa de interes, lipsa calităţii procesuale active şi a inadmisibilităţii acţiunii, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Târgu Mureş s-a admis în parte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, s-a respins excepţia lipsei calităţii de mandatar ca fără obiect.
Pe cale de consecinţă, s-a respins acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni şi de imobile, precum şi a constatării nulităţii absolute a dreptului de proprietate formulată de reclamantul N.G.M.G. şi continuată de cesionarul drepturilor litigioase N.G.A.C. împotriva copârâţilor SC K.R. SC B., SC T.I. SRL SIBIU, SC I. SA Târgu Mureş, A.V.A.S. BUCUREŞTI, SC C. SRL BRAŞOV şi PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Târgu Mureş; s-au respins cererile pârâtelor SC K.R. SC B., SC I. SA Târgu Mureş şi SC T.I. SRL privind obligarea reclamantului la plata de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul N.G.A.C. şi prin Decizia nr. 100/ A din 20 noiembrie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul, a desfiinţat hotărârea apelată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Comercial Mureş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că N.G.A.C. are calitate procesuală activă ca urmare a încheierii contractului de cesiune de drepturi litigioase şi a faptului că antecesorii reclamantului au fost proprietarii imobilului preluat de stat.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii s-a apreciat că este neîntemeiată întrucât s-au interpretat greşit dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Cu privire la lipsa de interes s-a reţinut că reclamantul în condiţiile în care a notificat în baza Legii nr. 10/2001 unitatea deţinătoare pentru restituirea în natură a imobilului a justificat un interes în promovarea acţiunii.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune s-a reţinut că a fost în mod nelegal admisă instanţa interpretând greşit dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC T.I. SRL, SC I. SA Târgu Mureş şi SC K.R. Societate în Comandită invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii apelate în sensul respingerii apelului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a apreciat greşit că excepţiile invocate sunt nefondate şi pe cale de consecinţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., întrucât intimatul-reclamant nu justifică interesul în promovarea acţiunii în anulare a contractelor de vânzare-cumpărare în condiţiile în care nu a solicitat şi anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, prin notificare nu a cerut şi restituirea în natură, terenul nu este liber fiind ocupat de hipermarket-ul „Kaufland", iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în formularea acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a lui N.G.A.C. de declarare a apelului s-a arătat că reclamantul nu a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu şi că acesta nu face parte din categoria persoanelor îndreptăţite la restituirea în natură a imobilui.
Referitor la excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului de a solicita constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare, s-a arătat că terenul solicitat la Legea nr. 10/2001 a format obiectul Legii nr. 18/1991, iar termenul de prescripţie de un an calculat de la data încheierii fiecărui contract de vânzare-cumpărare s-a împlinit, încât în mod greşit au fost respinse aceste excepţii.
Intimatul N.G.A.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Instanţa de apel constatând că în mod greşit prima instanţă a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului prin admiterea excepţiilor lipsei de interes, a lipsei calităţii procesuale active, a admisibilităţii acţiunii şi a prescripţiei dreptului la acţiune a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
În mod întemeiat instanţa de apel a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale active a lui N.G.A.C. de a declara apelul şi excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea acţiunii sunt nefondate întrucât reclamantul în calitate de moştenitor a foştilor proprietari ai imobilului preluat de stat are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar fiul său N.G.A.C. a dobândit această calitate procesuală activă în timpul derulării procesului ca urmare a transmiterii cu titlu gratuit a drepturilor asupra imobilului în temeiul contractului de cesiune de drepturi litigioase.
Susţinerea că nu s-a solicitat restituirea în natură a imobilului ci numai despăgubiri nu este de natură a afecta calitatea procesuală pasivă a reclamantului, aceasta fiind o problemă ce vizează fondul pretenţiei dedusă judecăţii.
Existenţa unui interes legitim juridic, condiţie esenţială pentru exercitarea acţiunii -presupune ca interesul să fie în legătură cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situaţia juridică legală pentru a cărei realizare calea justiţiei este obligatorie.
În speţă, reclamantul a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, valorificându-şi dreptul recunoscut de lege prin notificarea adresată primăriei, ce a fost transmisă persoanei juridice competentă cu soluţionarea cererii, respectiv SC I. SA Târgu Mureş încât justifică un interes legitim în promovarea acţiunii.
Faptul că nu s-a solicitat anularea certificatului de atestare a drept de proprietate, sau că terenul nu este liber, nu este de natură a aprecia că nu s-a justificat un interes legitim în promovarea acţiunii.
Reţinând că în mod greşit s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului, instanţa de apel a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001 întrucât terenul în litigiu având destinaţia de teren aferent întreprinderii naţionalizate se încadrează în categoria de imobile descrise la art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare se reţine că dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente în speţă acestea referindu-se la actele civile încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Contractele a căror nulitate se solicită au fost încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, încât corect instanţa de apel a apreciat că excepţia invocată este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente se apreciază că nu este incident motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel a aplicat corect legea, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. şi ca o consecinţă pentru a se cerceta fondul litigiului a admis apelul şi a desfiinţat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele SC T.I. SRL SIBIU, SC I. SA Târgu Mureş, SC K.R. Societate în Comandită împotriva deciziei comerciale nr. 100 din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2399/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2394/2007. Comercial → |
|---|
