ICCJ. Decizia nr. 2552/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2552/2007
Dosar nr. 3166/1/2007
Şedinţa publică din 27 iunie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC U. SA IAŞI – Punct de lucru Ploieşti a chemat-o în judecată pe pârâta SC P. SA BUCUREŞTI, solicitând instanţei de judecată să constate data încetării contractului de cesiune de creanţă nr. 604 din 27 aprilie 2001 şi, pe cale de consecinţă, inexistenţa drepturilor cedentului pârât rezultate din art. 4.1.1. lit. a) şi art. 3.1 ale contractului de cesiune creanţă, de la data încetării acestuia.
Prin sentinţe nr. 488 din 2 noiembrie 2005, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtei suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 58 din 10 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin Decizia nr. 2887 din 11 octombrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a constatat nul recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei curţii de apel.
În motivarea acestei decizii, Înalta Curte a reţinut că deşi a invocat în susţinerea recursului dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., recurenta nu a structurat şi nu a dezvoltat aceste motive, iar aspectele criticate nu-şi găsesc încadrarea în precitatul articol, în redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei atacate.
A mai reţinut că deoarece casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar, conform art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, iar recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe; constatând, totodată că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se impune aplicarea sancţiunii nulităţii recursului.
Împotriva deciziei Înaltei Curţi a formulat contestaţie în anulare reclamanta SC U. SA IAŞI – Punct de lucru Ploieşti, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului său.
Contestatoarea formulează astfel următoarele motive de contestaţie în anulare:
1. Invocând dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţine că, nu i s-a respectat dreptul la apărare şi cauza s-a soluţionat cu lipsă de procedură, pentru că deşi reprezentantul său a semnalat că procedura de citare cu intimata-pârâtă este viciată, totuşi instanţa a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată şi a soluţionat cauza;
2. În temeiul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., arată că instanţa de recurs, în mod eronat şi nelegal i-a respins recursul, omiţând din greşeală să cerceteze unele din motivele de modificare sau de casare pe care le-a invocat sau rezultate din dezvoltarea acestora, întrucât instanţa s-a mulţumit să analizeze doar superficial motivele de recurs formulate, fără a le încadra în textul de lege corespunzător, astfel cum era obligată, din oficiu, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Privind motivul de contestaţie în anulare, formulat prin invocarea dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi anume neîndeplinirea legală a procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat recursul, se constată că nu este fondat.
Astfel, în mod corect instanţa de recurs a procedat la soluţionarea cauzei, deoarece, aşa cum rezultă din actele dosarului, procedura de citare cu intimata a fost legal îndeplinită, conform dispoziţiilor art. 87 pct. 2 C. proc. civ., prin afişare la sediul secundar al societăţii intimate din Calea Victoriei Bucureşti.
Totodată, neexistând nici un motiv întemeiat pentru amânarea judecării cauzei, instanţa nu era obligată să acorde un nou termen de judecată, acordarea acestuia, în condiţiile art. 156 alin. (1) C. proc. civ., fiind lăsată la aprecierea instanţei, pentru lipsă de apărare temeinic motivată, ceea ce nu a fost cazul în speţă.
Referitor la motivul de contestaţie în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se constată că este, de asemenea, nefondat pentru că, aşa cum corect a arătat şi instanţa de recurs în considerentele deciziei pronunţate, casarea sau modificarea deciziei recurate este posibilă numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Drept urmare, nefiind îndeplinite aceste cerinţe legale şi neexistând nici un motiv de ordine publică, care să fie invocat din oficiu de instanţă şi pus în dezbaterea părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în mod corect instanţa a considerat nul recursul declarat în cauză de reclamantă.
În speţă, nu erau incidente dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., pentru că nu a fost vorba despre indicarea greşită a unor motive de recurs, iar criticile formulate în recurs tocmai că nu au permis încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. aşa cum impune textul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. şi cum corect a reţinut şi instanţa de recurs, în hotărârea atacată cu contestaţie în anulare.
În consecinţă, reţinându-se că nu există nici un motiv întemeiat care să conducă la anularea deciziei pronunţate în recurs de Înalta Curte, aceasta va fi menţinută şi se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC U. SA IAŞI – PUNCT DE LUCRU PLOIESTI împotriva deciziei nr. 2887 din 11 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2582/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2551/2007. Comercial → |
|---|
