ICCJ. Decizia nr. 2626/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2626/2007
Dosar nr. 999/57/2006
Şedinţa publică din 18 septembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, a chemat în judecată pe pârâtele SC H. SRL şi SC S. SA, solicitând obligarea acestora, în raport de culpa fiecăreia, la suma de 1.976.335.378 lei reprezentând lucrări de remediere a 5 rezervoare de 50 m.c. ce prezentau diferenţe de capacitate în plus sau în minus.
Prin cererile reconvenţionale, pârâtele SC S. SA şi SC H. SRL au solicitat reclamantei plata contravalorii rezervoarelor executate, respectiv a proiectului pentru modernizarea staţiilor P. Dumbrăveni şi Agnita.
Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2408 din 23 iunie 2003, a admis acţiunea precizată formulată de reclamantă, a admis în parte cererile reconvenţionale formulate de pârâtă, a obligat pe pârâte la 1.976.335.378 lei despăgubiri şi pe reclamantă la 133.431.256 lei contravaloarea produselor livrate cu penalităţi în sumă de 124.207.225 lei către SC S. SA şi la 392.830.117 lei contravaloarea lucrărilor de proiectare.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâtele nu au îndeplinit corespunzător obligaţiile asumate, furnizarea rezervoarelor nerespectând prescripţiile din cartea tehnică privind inelele de rigidizare, dar şi culpa reclamantei care la data scadenţei, nu a plătit bunurile livrate şi lucrările de proiectare executate.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă 88 din 10 martie 2004, a admis recursurile declarate de părţi, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare. Recursul recurentei SC A.M. SRL a fost anulat ca netimbrat.
Instanţa de recurs a considerat că probatoriul administrat a fost insuficient pentru a crea convingerea asupra prejudiciului şi vinovăţiei.
În rejudecare, Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă 136/ C din 27 februarie 2006, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a respins cererea de chemare în judecată a admis cererile reconvenţionale obligând pe reclamantă către SC S. SA la 113.431.256 lei contravaloarea bunurilor livrate, sumă actualizată la data punerii în executare a hotărârii, la 17.633.347 lei penalităţi de întârziere până la 31 mai 2004 şi în continuare 0,15 % pe zi de întârziere, precum şi la 1.152.977.827 lei contravaloare prestării executate cu penalităţi de întârziere în sumă de 392.830.090 lei.
Totodată, instanţa a respins cererea privind plata penalităţilor de întârziere rezultate din contractul încheiat de reclamantă cu pârâta SC A.M. SRL.
Tribunalul a reţinut că între reclamantă şi pârâta SC A.M. SRL a fost încheiat un contract de proiectare privind modernizarea Staţiei P. 3 Sibiu, lucrare preluată de pârâta SC H. SRL, care a şi executat-o.
Pe de altă parte, reclamanta a contractat cu pârâta SC S. SA livrarea rezervelor şi altor accesorii fără a prevedea montarea acestora în carosabil şi modul de echipare al acestora, astfel încât condiţiile concrete apărute ca urmare a modificării proiectelor nu au fost comunicate furnizorului din culpa reclamantei.
Deşi contractele au fost executate, reclamanta a refuzat plata lucrărilor executate.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă 171/ A din 6 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, a admis apelul pârâtei SC H.I. SRL şi schimbând în parte sentinţa atacată a obligat pe reclamantă şi la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 525.554.848 lei şi la cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel analizând sentinţa atacată a constatat în raport cu probele administrate culpa reclamantei în efectuarea unor lucrări neautorizate, prin care şi-a asumat riscul unor costuri suplimentare dar şi a refuzului de plată a lucrărilor de proiectare şi de execuţie, pentru care, contractual au fost prevăzute penalităţi de întârziere.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta şi pârâta SC H. SRL, au declarat recurs.
Recurenta reclamantă a susţinut, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut greşit numai culpa sa în nerealizarea obligaţiilor deşi expertizele au stabilit şi o culpă a pârâtelor, care nu au prevăzut şi respectiv confecţionat inelele de rigidizare şi ancorele de susţinere a celor 5 rezervoare.
În privinţa cererii reconvenţionale formulate de pârâta SC H. SRL, recurenta susţine că era neîntemeiată, lucrarea de proiectare fiind necorespunzătoare iar sumele pentru lucrările de modernizare a Staţiilor Dumbrăveni şi Agnita nu ar mai fi fost solicitate dacă nu ar fi fost chemată în judecată.
Pârâta SC H. susţine recursul, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., considerând că nu există nici un motiv pentru care au fost înlăturate cheltuielile de judecată onorariul de expert fiind redus de la 2340 lei la 300 lei iar cheltuielile de transport şi onorariul de avocat nu au fost integral acordate.
În privinţa penalităţilor de întârziere, greşit instanţa de apel a înlăturat obligaţia reclamantei pe motivul inopozabilităţii contractului încheiat între aceasta şi SC A.M. SRL şi nu a acordat daunele moratorii.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru considerentele ce se vor expune.
Cale extraordinară de atac, recursul poate conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate, numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de pct. 1 - 9 al art. 304 C. proc. civ.
Cu toate că îşi întemeiază calea de atac pe lipsa de temei legal sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9) reclamanta învederează stabilirea sub aspect probator a culpei fiecărei părţi şi a situaţiei de fapt: raporturile existente, în consideraţia contractului de concesiune, recepţia calitativă a lucrărilor, elaborarea instrucţiunilor tehnice fără consultarea beneficiarului.
Instanţa de apel a reţinut judicios culpa reclamantei, care fără o documentaţie legală, a contractat atât cu proiectantul cât şi cu furnizorul, lucrări ce au necesitat modificări ulterioare aşa încât nu poate invoca lucrări necorespunzătoare dincolo de diligenţele normale ale unui beneficiar. Culpa reclamantei în schimbarea soluţiilor de proiectare şi executare apare aşadar evidentă.
În privinţa recursului pârâtei, instanţa de apel a calculat cheltuielile de judecată în raport cu pretenţiile admise şi onorariile apărătorilor şi experţilor, apreciind judicios că penalităţile de întârziere din contractul 222/1998 nu pot fi acordate întrucât SC H. SRL este terţ faţă de acesta.
Prin minuta încheiată la 25 aprilie 1998, între SC A.M. SRL şi pârâta SC H., prima, în calitate de proiectant general acordă celei de-a doua, în calitate de proiectant de specialitate, dar în conformitate cu contractul 300/1998, dreptul de a primi plăţile direct în contul său, fără alte menţiuni relative la raporturile între beneficiar şi subcontractant.
Situaţia astfel stabilită nu poate modifica raporturile contractuale, reclamanta datorând penalităţi în conformitate cu contractul 222/1998 numai proiectantului general.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate împotriva deciziei nr. 171/ A din 6 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., urmează că recurentele să fie obligate către intimata SC S. SA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC P. SA (P. Sibiu) Bucureşti şi pârâta SC H. SRL Sibiu, împotriva deciziei civile nr. 171/A/2006 din 6 octombrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurentele în solidar la plata către SC S. SA Tăşnad a sumei de 5400 lei (cinci mii patru sute lei) cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2628/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2598/2007. Comercial → |
|---|
