ICCJ. Decizia nr. 2593/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2593/2007
Dosar nr.1258/1/2007
Şedinţa publică din 2 iulie 2007
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 2963 din 16 septembrie 2003 pe rolul Tribunalului Harghita, reclamanta SC R. SRL Gheorghieni, prin lichidator SC G.M.C. SRL Tg. Mureş a solicitat obligarea debitoarei SC E.I. SA Bobota la plata sumei de.
- 4.975.000.000 lei reprezentând:
- 2.200.000.000 lei – contravaloare servici.
- 90.000.000 lei – avans la cumpărare
- 1.185.000.000 lei avans la cumpărare
- 1.500.000.000 lei aport la capita.
- 4.197.806.471 lei – dobândă legală conform OG nr. 9/2000.
În motivarea acţiunii, lichidatorul judiciar arată că sumele au fost virate în contul pârâtei fără nici un temei legal, care să justifice aceste plăţi.
Acţiunea reclamantei a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentinţa civilă nr. 1971 din 16 decembrie 2003, cu motivarea că nu s-au îndeplinit dispoziţiile art. 7201 C. prc. civ., privind concilierea prealabilă.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentinţe, a fost respins, prin Decizia nr. 63/ A din 6 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 63/A/2004 a fost admis, prin Decizia nr. 5363 din 7 decembrie 2004 pronunţată de Secţia Comercială de la Curtea Supremă de Justiţie şi în consecinţă s-a modificat Decizia în sensul că s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1971/2003; s-a anulat sentinţa şi evocând fondul, s-a trimis cauza spre soluţionare la curtea de apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, Secţia Comercială de la Curtea Supremă de Justiţie a apreciat că procesul verbal încheiat de reprezentanţii părţilor la data de 25 iunie 2003 din care rezultă clar poziţia pârâtei în sensul că nu este debitor al reclamantei, are valoare de conciliere.
Cauza s-a înregistrat la Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi s-a soluţionat prin Decizia nr. 47/ A din 8 septembrie 2005, în sensul declinării competenţei de rejudecare a fondului cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.
Prin sentinţa civilă nr. 1334 din 19 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 2504/R/2005, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă, iar pe fond s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis, prin Decizia nr. 105/ A din 27 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi în consecinţă s-a anulat hotărârea şi s-a trimis cauza spre rejudecare instanţei competente, judecătorul sindic de la Tribunalul Harghita, deoarece curtea de apel a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 64/1995 coroborate cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. e) din aceeaşi lege, potrivit cărora numai lichidatorul judiciar care are acces la situaţiile contabile ale societăţii poate să verifice raporturile comerciale dintre cele două societăţi şi condiţiile în care s-au făcut plăţile, iar competenţa de soluţionare revine judecătorului sindic.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, la data de 16 ianuarie 2007, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea şi trimiterea cauzei la curtea de apel pentru soluţionare pe fond, deoarece competenţa materială aparţine instanţei de drept comercial şi nu judecătorului sindic.
La data de 8 mai 2007 pârâta a depus la dosar o dezvoltare şi precizare a motivelor de recurs.
Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece competenţa soluţionării cauzei, revine judecătorului sindic.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivul de recurs privind competenţa materială şi de susţinerile din întâmpinare constată că potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirii sau transferului de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor, însă obiectul acţiunii îl constituie sume de bani plătite de reclamantă pârâtei, fără ca între părţi să fi existat raporturi comerciale, aşa cum se susţine în acţiune şi cum rezultă expres şi din procesul verbal încheiat la data de 25 iunie 2003 şi semnat de reprezentanţii ambelor părţi; în acest proces verbal se precizează că reclamanta nu este nici creditor nici debitor al pârâtei.
Astfel fiind, acţiunea reclamantei are caracterul unei acţiuni în pretenţii iar competenţa aparţine instanţei de drept comun şi nu judecătorului sindic, aşa cum nelegal a apreciat curtea de apel, deoarece în cauză nu se solicită anularea constituirii sau transferului de drepturi patrimoniale ori a valorii unor prestaţii executate.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că motivul de recurs este fondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursul, că caseze Decizia şi să trimită cauza aceleiaşi curţi de apel, pentru soluţionarea apelului pe fond, ocazie cu care se vor analiza şi celelalte motive de recurs şi susţineri din întâmpinare, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC I.E. SA Bobota împotriva deciziei nr. 105/ A din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelului pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2598/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2531/2007. Comercial → |
|---|
