ICCJ. Decizia nr. 2897/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2897/2007
Dosar nr. 3892/1/2007
Şedinţa publică din 2 octombrie 2007
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 19 august 2003, reclamanta SC V. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC I.E. SA pentru a fi obligată la plata sumei de 83.692 doalri S.U.A. debit, reprezentând preţ nedatorat şi penalităţi de întârziere în livrări produse, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 521 din 31 ianuarie 2005, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 82.192 doalri S.U.A. penalităţi de întârziere, 5.848 dolari S.U.A., dobândă bancară şi 115.832.170 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli bancare.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 313 din 31 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
Prin Decizia civilă nr. 1250 din 21 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis apelul pârâtei, a modificat Decizia civilă de mai sus, în sensul că a admis apelul pârâtei şi a schimbat în tot hotărârea instanţei de fond, respingând acţiunea reclamantei ca nefondată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a formulat o cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că în mod greşit i-a fost respinsă acţiunea întrucât nu au individualizat în mod obiectiv faptele de care se face vinovată pârâta, demonstrate cu actele depuse privind derularea operaţiunilor de export din litigiul de faţă.
În legătură cu revizuirea de faţă se reţin următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel, sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când se invocă fondul, se poate cere, dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină având aceeaşi calitate.
Este de reţinut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea principiului autorităţii lucrului judecat.
Iar raţiunea acestei reglementări izvorăşte din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi pricină.
În speţă, deşi revizuienta invocă ca temei legal al cererii sale dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., menţionate mai sus şi care se referă la contrarietatea unor hotărâri pronunţate în aceeaşi pricină şi având aceeaşi calitate, nu precizează în nici-un fel care sunt hotărârile judecătoreşti contradictorii în raport cu hotărârea atacată.
De altfel, revizuienta înţelege să facă critici privind felul în care a fost soluţionată pricina pe fondul ei, deşi calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi utilizată decât în limitele strict prevăzute de dispoziţiile procedurale invocate cuprinse în art. 322 pct. 7, cum s-a arătat mai sus.
În această situaţie, se constată că cererea de revizuire formulată de reclamantă nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC V. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1250 din 21 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2382/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3245/2007. Comercial → |
|---|
