ICCJ. Decizia nr. 2645/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2645/2007
Dosar nou nr. 1440/91/2006
Şedinţa publică din 18 septembrie 2007
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.D.O. SRL cu sediul în Focşani, a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA – Zona P. Vrancea şi a solicitat suma de 14.726.531.908 lei cu titlu de daune, interese rezultate din neplata la termen a facturilor din 22 noiembrie 2001 şi 17 decembrie 2001.
Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă 1462 din 31 octombrie 2006, a anulat, ca insuficient timbrată, acţiunea, considerând că reclamanta nu a îndeplinit obligaţia de plată a taxelor de timbru aşa cum instanţa a stabilit.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă 23/ A din 6 martie 2007, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare tribunalului.
Instanţa de apel a reţinut că taxa de timbru a fost plătită şi depusă la instanţă la orele 13, astfel încât nefiind anunţată ora pronunţării apare evident că obligaţia plăţii taxei de timbru a fost îndeplinită.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 anulând ca insuficient timbrată acţiunea întrucât în şedinţa publică, cu părţile prezente, instanţa a rămas în pronunţare, fără ca dovada achitării taxei de timbru, să existe. Fiind o normă specială, legea taxei de timbru derogă de la dispoziţiile generale ale codului de procedură civilă sau ale Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Dispoziţiile Legii nr. 146/1997, stabilesc obligativitatea plăţii taxelor judiciare de timbru pentru cererile şi acţiunile adresate instanţelor judecătoreşti. Norme speciale, cu caracter imperativ, acestea nu intră în contradicţie, însă, cu prevederile privind procedura în faţa instanţelor stabilită prin dispoziţiile codului de procedură sau a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora.
Curtea de apel a interpretat judicios dispoziţiile Regulamentului în raport cu omisiunea preşedintelui completului de judecată de a anunţa ora pronunţării, astfel cum o cer prevederile art. 104 din acest act normativ.
Apare astfel prezumţia pronunţării hotărârii la ultima oră a programului de lucru stabilit în condiţiile Regulamentului, situaţie ce confirmă îndeplinirea de către reclamant, a obligaţiei prevăzută de art. 1 din Legea nr. 146/1997.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile 23/ A din 6 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursul declarat de pârâta SC P. SA Bucureşti (P. VRANCEA) împotriva deciziei civile nr. 23/ A din 6 martie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2293/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2628/2007. Comercial → |
|---|
