ICCJ. Decizia nr. 2916/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2916/2007
Dosar nr. 7377/42/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1171 din 29 septembrie 2006, Tribunalul Prahova, secţia comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei SC C.Ş. SRL în contradictoriu cu pârâţii C.L. Ploieşti şi A.D.P.P. Ploieşti, obligându-i la plata sumei de 79.978.888 lei despăgubiri pentru lucrările la obiectivul din str. Spătar Milescu şi Zănoaga Ploieşti, conform expertizei Ş.M., a respins acţiunea cu privire la capătul de cerere privind obligarea la încheierea contractelor, ca fiind rămas fără obiect şi ca neîntemeiat cu privire la despăgubirile reprezentând profit nerealizat pentru reparaţii cartier E.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanta a câştigat mai multe licitaţii în vederea refacerii obiectivelor mai sus-menţionate, iar pârâta, după expirarea perioadei de contestaţii, urma să încheie contractele de execuţie cu reclamanta, însă lucrările privind obiectivele din str. Zănoaga şi str. Spătar Milescu au fost realizate cu o altă societate, iar în ceea ce priveşte Cartierul E.V. s-a reţinut că reclamanta a fost invitată pentru semnarea contractului, conform adresei nr. 17292/2002.
Totodată, instanţa de fond a luat act de precizarea acţiunii reclamantei solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 79.978.888 lei reprezentând despăgubiri, contravaloare profit nerealizat, actualizat, a sumei de 48.358.605 lei, despăgubiri pentru Cartierul E.V. precum şi faptul că nu insistă în obligarea la încheierea contractelor de execuţie.
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul C.L. Ploieşti a declarat apel, criticând soluţia acestei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 39 din 13 martie 2007, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că procedura prealabilă de conciliere prevăzută de art. 720¹ C. proc. civ., nu are relevanţă juridică în speţă şi că în mod corect a stabilit prima instanţă obligaţia pârâtei de a încheia contractul de execuţie, iar neîndeplinirea acestei obligaţii în mod legal şi temeinic a fost sancţionată prin obligarea acesteia la plata de daune-interese compensatorii pentru prejudiciul suferit de reclamantă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta C.L.M. Ploieşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea criticilor formulate recurentul-pârât a susţinut, în esenţă că, în mod greşit instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a interpretat în mod just şi legal cauza dedusă judecăţii, prin respingerea ca nefondată a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru nerespectarea prevederilor art. 720¹ C. proc. civ.
Mai susţine recurentul că, în mod eronat instanţa de apel a apreciat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 998 C. civ., însă nu probează întrunirea cumulativă a condiţiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Analizând criticile aduse deciziei atacate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost corect analizată de ambele instanţe, care au considerat că prezentul litigiu are ca obiect obligaţia de a face fiind o cerere neevaluabilă, astfel că nu se impunea efectuarea procedurii concilierii directe prevăzută de art. 720¹ C. proc. civ.
În mod corect instanţele au reţinut îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ., respectiv, existenţa unei fapte ilicite şi a prejudiciului, existenţa raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei sub forma culpei.
Celelalte critici subsumate acestui motiv privesc aprecierea de către instanţe a probelor privind fapta ilicită şi existenţa vinovăţiei.
În consecinţă, instanţa de recurs constată că susţinerile recurentului-pârât vizează şi alte aspecte, care ţin de stabilirea situaţiei de fapt iar motivarea şi dezvoltarea acestora exced dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.L.M. PLOIEŞTI împotriva deciziei nr. 39 din 13 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2917/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2913/2007. Comercial → |
|---|
