ICCJ. Decizia nr. 2913/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2913/2007
Dosar nr. 6142/36/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea reclamantul C.J. Tulcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC D.I. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 1.669.853.750 lei, reprezentând prejudiciul produs prin folosirea fără drept a unui teren în suprafaţă de 2.683 ha.
Prin sentinţa nr. 577 din 28 februarie 2006, Judecătoria Tulcea a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale active, a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut pe fondul cauzei, că acţiunea este nefondată deoarece reclamantul nu a dovedit folosirea terenului de către pârâtă, înscrisurile de la dosar exprimând doar încercarea pârâtei de a încheia un nou contract de concesiune, ceea ce nu echivalează cu dovedirea împrejurării că pârâta a continuat să ocupe terenul.
Tribunalul Tulcea, prin Decizia nr. 118 din 14 iunie 2006, a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei nr. 577 din 28 februarie 2006 a Judecătoriei Tulcea, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Tulcea, secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ, reţinând că în raport de situaţia de fapt, din care reiese că pârâta este o societate comercială, ceea ce determină caracterul comercial al litigiului, competenţa soluţionării cauzei revenea Tribunalului Tulcea.
Prin sentinţa nr. 2730 din 11 octombrie 2006, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondate, excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active, lipsa calităţii procesuale pasive, şi cea a inadmisibilităţii, iar acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând soluţia instanţei de fond, ca nelegală, susţinând că în mod greşit instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile materiale şi juridice ale îmbogăţirii fără justă cauză.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 46/ COM din 15 februarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, reţinând că, din probele administrate în cauză nu s-a dovedit folosirea bunului aparţinând altuia, respectiv terenul în suprafaţă de 2.683 ha, de către pârâtă, având în vedere că reclamantul a retras pârâtei dreptul de administrare, prin emiterea Hotărârii nr. 5/2000.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamantul C.J. Tulcea a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă că, în mod greşit cele două instanţe au reţinut că nu s-a dovedit faptul că pârâta a folosit terenul, deşi aceasta a menţinut mijloacele fixe pe teren, deţinerea terenului făcându-se fără titlu, datorită retragerii dreptului de administrare prin Hotărârea nr. 5/2000, situaţie care a durat până la data de 31 decembrie 2002.
Mai susţine recurentul că, prin deţinerea fără titlu a terenului, intimata SC O. SRL Tulcea a realizat o mărire a patrimoniului prin diminuarea pasivului, evitând orice cheltuieli ocazionate de o deţinere a terenului cu titlu, astfel că o primă condiţie cerută de principiul îmbogăţirii fără just temei, a fost îndeplinită.
Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect s-a reţinut de către cele două instanţe de judecată inexistenţa faptei juridice ilicite care să conducă la mărirea patrimoniului, pe seama patrimoniului altei persoane, având în vedere că în cauză nu s-a dovedit folosirea bunului aparţinând reclamantei de către pârâtă, iar expertiza efectuată în cauză a stabilit că intimata SC O. SRL Tulcea nu a obţinut venituri din exploatarea terenului în litigiu.
Faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu vizează motive de nelegalitate, acesta criticând greşita stabilire a situaţiei de fapt şi aprecierea probelor administrate cu privire la deţinerea terenului, depozitarea mijloacelor fixe, susţineri ce nu mai pot face obiectul analizei în această fază procesuală, acestea vizând temeinicia soluţiilor pronunţate în cauză.
Pe cale de consecinţă, întrucât critica adusă deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa este nefondată, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.J. Tulcea împotriva deciziei nr. 46/ COM din 15 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2916/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2904/2007. Comercial → |
|---|
