ICCJ. Decizia nr. 3165/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3165/2007
Dosar nr. 5892/36/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. 368/com/2006, reclamanta I.A., în contradictoriu cu pârâta SC M. SA prin lichidator judiciar SC B.F.S. SRL, a solicitat instanţei anularea Hotărârii A.G.O.A. nr. 1/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 6216 din 03 octombrie 2006 tribunalul a respins, ca nefondată, cererea reclamantei.
Împotriva sentinţei civile nr. 6216 din 03 octombrie 2006 a declarat apel reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 10/ com din 18 ianuarie 2007, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că, potrivit Raportului de gestiune al SC M. SA prin lichidator judiciar SC B.F.S. SRL în lipsa altor dovezi aduse de aceasta, capitalul social al SC M. SA era împărţit în 9.072 acţiuni din care 4.615 erau deţinute de D.I.
SC A. SRL nu avea, la data de 31 decembrie 1998, calitatea de acţionar însă a făcut dovada că în prezent deţine 2.200 de acţiuni ce au fost cumpărate, conform menţiunilor din întâmpinare, de la B.E. Faptul că aceasta a vândut acţiunile, pe care iniţial le cedase soţului său, după decesul acestuia din 2003 rezultă şi din declaraţia de inculpat a acesteia.
Din cele arătate rezultă că au fost respectate dispoziţiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în ceea ce priveşte cvorumul necesar pentru validitatea deliberărilor A.G.O.A. a SC M. SA din 03 august 2005, astfel că nu poate fi reţinută afirmaţia apelantei.
De asemenea, nu pot fi reţinute nici criticile referitoare la legalitatea convocării întrucât s-a făcut dovada publicării convocatorului, a faptului că acesta conţinea menţiunile prevăzute de lege si a faptului că persoana care a convocat A.G.O.A. avea calitatea de administrator, fiind întrunite dispoziţiile art. 117 din aceeaşi lege.
În ceea ce priveşte legalitatea operaţiunii de numire a lichidatorului, Curtea a reţinut că, în mod corect, a apreciat prima instanţă ca dizolvarea societăţii s-a produs de drept în virtutea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004 iar încheierea judecătorului delegat are doar rolul de a constata această dizolvare. De altfel, aceasta a fost şi raţiunea pentru care adunarea generală a acţionarilor a hotărât numirea lichidatorului, aspect consemnat în procesul verbal încheiat la data de 03 august 2005: „având în vedere starea societăţii aflată în procedura de dizolvare în virtutea legii".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele reglementate prin art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a arătat că instanţa de apel nu a analizat şi motivat susţinerea acesteia potrivit căreia, în cauză, nu s-a făcut dovada numărului de acţiuni deţinut de către acţionarul D.I., consecinţa acestui fapt fiind nelegalitatea hotărârii din perspectiva art. 112 alin. (1) şi art. 124 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, R., deoarece hotărârea A.G.O.A. a fost adoptată cu încălcarea cvorumului legal, cu atât mai mult cu cât fiind vorba de acţiuni la purtător, ele trebuiau prezentate, iar instanţa de fond a admis acest lucru fără a-i da însă eficienţa cuvenită.
Prin soluţia dată în acest mod, instanţa de apel i-a creat o situaţie mai grea decât cea de la fond.
În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor privitoare la convocarea A.G.A., greşit s-a reţinut că, în cauză, s-a făcut dovada convocării în M. Of., neexistând o astfel de dovadă; nu s-a respectat termenul de 15 zile, publicarea în M. Of. s-a făcut abia la 19 iulie 2005 şi deci este cert că aceasta nu avea cum să fie publicată mai devreme, dată de la care începe să se calculeze termenul, iar adresa la care se ţine adunarea a fost greşit indicată aspect neanalizat, toate aceste critici demonstrând că hotărârea instanţei de apel este dată şi cu încălcarea art. 117 din Legea nr. 31/1990, R. Cu privire la calitatea de administrator a persoanei B.E., instanţa de apel nu a analizat nici această critică din apel, or, în cauză, nu a fost dovedită prelungirea mandatului de administrator, care a încetat de drept anterior convocării adunării A.G.A.
Referitor la motivul din apel legat de lichidarea nelegală a societăţii, fără ca aceasta să fi fost anterior dizolvată, instanţa de apel şi-a însuşit motivarea instanţei de fond că numirea lichidatorului este corectă atât timp cât a intervenit dizolvarea de drept, deşi la dosar nu existau dovezi în sensul dizolvării de drept a societăţii, astfel că s-au încălcat dispoziţiile legale din materia lichidării societăţii comerciale.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, respectiv a judecării acestuia, ce a fost respins pe fond solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
În privinţa primului motiv de recurs rezultă că hotărârea instanţei de apel conţine toate premisele de fapt şi de drept pe care aceasta şi-a bazat convingerea în legătură cu toate aspectele deduse judecăţii, în apel, încât nu se poate reţine încălcarea art. 261 C. proc. civ., din această perspectivă, care nu obligă instanţa să analizeze toate argumentele părţii pentru a răspunde motivului de apel, ci aceasta le poate grupa.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este, deci, nefondat.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care prevede modificarea hotărârii atunci când instanţa interpretează greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbă natura or înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, se constată că recurenta nu a precizat în concret în ce constă critica, simpla afirmaţie nefiind suficientă pentru admiterea recursului iar din analiza hotărârii nu rezultă elemente care să conducă la această concluzie.
În realitate recurenta aduce critici ce ţin de aplicarea legii, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aşa cum rezultă şi din răspunsul său la întâmpinare, pe care instanţa le va analiza în continuare.
Astfel, în privinţa încălcării art. 112 alin. (1) şi art. 124 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, R care se referă la condiţiile de cvorum cerute de legea în vigoare la data adoptării hotărârii adunării generale, respectiv participarea la vot se constată că, în realitate, recurenta invocă aspecte care ţin de probaţiunea titlurilor de legitimare ale participanţilor la adunarea generală la momentul desfăşurării acesteia or, dovada făcută ulterior, în timpul soluţionării cauzei, este de natură şi suficientă pentru a confirma că s-a respectat cvorumul.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor din lege legate de regulile privind organele competente să convoace A.G.O.A. şi condiţiile convocării se constată că, prin adresa nr. 105587 din 5 mai 2005 a O.R.C., s-a confirmat calitatea de administrator a numitei B.E., recurenta reclamantă nefăcând o dovadă contrară acestei evidenţe că administratorul a fost înlocuit (revocat) anterior convocării A.G.O.A. Cât priveşte condiţiile convocării, instanţa a analizat în limitele investirii instanţei de fond cu respectarea principiului disponibilităţii criticile aduse sub acest aspect şi care nu au privit decât publicarea convocării în M. Of., or o asemenea dovadă trebuie considerat că există, dovada plăţii publicării fiind concludentă sub acest aspect.
Critica legată de nerespectarea termenului de 15 zile este nouă şi nu poate fi analizată direct în recurs, iar indicarea unei alte adrese în convocator decât aceea la care s-a desfăşurat A.G.O.A., este, de asemenea, nejustificată fiind, evident că este vorba de unul şi acelaşi sediu.
Prin ultima critică, s-a susţinut că hotărârea A.G.O.A. este nelegală şi pentru faptul că s-a hotărât lichidarea societăţii înaintea pronunţării unei încheieri a judecătorului delegat în sensul dizolvării, astfel că şi hotărârea instanţei de apel de confirmare a hotărârii instanţei de fond este nelegală.
Nici această critică nu este fondată deoarece, în cauză, dizolvarea a operat prin efectul Legii nr. 359/2004, fiind fără relevanţă juridică sub acest aspect că ulterior, s-a pronunţat şi o încheiere a judecătorului delegat în acest sens care are efect declarativ.
Aşa fiind, hotărârea instanţei de apel este legală, iar recursul nefondat încât, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta I.A. împotriva deciziei nr. 10 din 18 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3852/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2958/2007. Comercial → |
|---|
