ICCJ. Decizia nr. 3228/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3228/2007
Dosar nr. 5919/111/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 septembrie 2006, reclamanta SC A. SA Timişoara a chemat în judecată pe pârâta SC S.B. SRL Oradea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să-şi execute obligaţiile contractuale prevăzute de OUG nr. 28/1999 şi contractul nr. 485 din 20 aprilie 2005 privind operaţiunea de scoatere a memoriei fiscale din aparatele electronice de marcat sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere, în caz de neexecutare a hotărârii.
Tribunalul Bihor Oradea, secţia comercială, prin sentinţa comercială nr. 220/ Com din 31 ianuarie 2007, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei şi a obligat-o la cheltuieli de judecată de 700 lei către pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în contractul nr. 485 din 20 aprilie 2005 expirat la data de 1 aprilie 2006, de suport tehnic şi mentenanţă, având ca obiect acordarea de asistenţă tehnică pe parcursul exploatării sistemului Software şi Hardware, iar obligaţia pretinsă de reclamantă excede cadrului contractual. De altfel, prin neprelungirea contractului prin act adiţional de către reclamantă între părţi nu mai există raporturi contractuale şi nici obligaţii reciproce.
Apelul declarat de reclamanta SC A. SA Timişoara împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat, de Curte de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ, prin Decizia nr. 50/ CA din 17 aprilie 2007, reţinând în considerente că intimata-pârâtă, în lipsa unui temei contractual nu poate fi obligată la executarea unei obligaţii ce a făcut obiectul unui contract expirat şi nici la preţul prevăzut în acel contract.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta SC A. SA Timişoara criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi că hotărârea pronunţată în apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, reţinând, în mod eronat, că serviciile prestate după ce contractul a expirat, nu echivalează cu o prelungire a contractului.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea deciziei atacate şi obligarea intimatei la efectuarea operaţiunii de scoatere a memoriei fiscale în condiţiile de preţ prevăzute în contract.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Criticile formulate de recurentă sunt nefondate, întrucât, ceea ce se pretinde în acţiune nu are temei legal, deoarece la data înregistrării acţiunii 11 septembrie 2006 contractul de service şi mentenanţă nr. 485/2005 expirase la data de 1 aprilie 2006 din culpa recurentei-reclamante care nu a solicitat prelungirea acestuia printr-un act adiţional.
De altfel, aşa cum rezultă din actele de la dosar, şi cum în mod corect, a reţinut şi instanţa de apel, operaţiunile de defiscalizare pretinse de reclamantă nici nu intrau sub incidenţa contractului nr. 485/2005 al cărui obiect era serviciul de mentenanţă care se referea strict la menţinerea în funcţiune a aparatelor fiscale, nicidecum la ceea ce se solicită prin acţiune, defiscalizarea, scoaterea memoriei fiscale, operaţiuni care nu sunt cuprinse în fazele de service standard care au format obiectul contractului de mentenanţă.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 50/ CA din 31 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC S.B. SRL Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3234/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3225/2007. Comercial → |
|---|
