ICCJ. Decizia nr. 3234/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3234/2007
Dosar nr. 18970/2/2005
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 1668 din 14 aprilie 2005, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC S. SA cu sediul social în comuna Bragadiru judeţul Ilfov.
Instanţa de fond a reţinut, în principal, că prin contractul nr. 11 din 27 aprilie 1993 modificat prin acte adiţionale, părţile au convenit livrarea de agregate minerale, în cantitate totală de 144.005 m.c.
Potrivit expertizei, reclamanta a făcut plăţi, în valoare de 96.447.368 lei, reprezentând 80 % din preţul contractului, corespunzător cantităţii de 115.204 m.c.
La data de 10 ianuarie 1994 părţile au încheiat contractul de asociere în participaţiune, având ca obiect realizarea în comun a activităţii de extracţie, sortare şi comercializare a agregatelor de râu cotele din profitul brut al asocierii fiind de 80 % în favoarea reclamantei şi 20 % în favoarea pârâtei.
În determinarea cu certitudine a existenţei şi întinderii creanţei reclamantei, instanţa nu a putut reţine concluziile expertizei, întrucât din procesul verbal încheiat de organul de control financiar al Municipiului Bucureşti, la data de 16 iunie 1999, s-au constatat nereguli, în modul de înregistrare în contabilitate şi repartizare între asociaţi a rezultatelor obţinute din asociere.
Pe baza evidenţelor reclamantei, care avea atribuţia de a ţine contabilitate a asocierii, potrivit contractului, nu se poate stabili dacă ulterior încetării raporturilor dintre părţi, aceasta mai justifică o creanţă în contra pârâtei şi nici întinderea acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 90 din 15 februarie 2007, a admis apelul formulat de apelanta SC C.C. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 1668 din 14 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 278/2004, şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea. Astfel, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 589.980,58 lei, din care 495.782 lei reprezentând contravaloare agregate minerale achitate în avans şi nelivrate, iar suma de 94.158,58 lei reprezentând TVA. De asemenea au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantei şi obligată intimata pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 19.682,96 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel şi-a însuşit concluziile expertizei contabile întocmite în judecata apelului. La stabilirea valorii creanţei reclamantei a fost avut în vedere preţul de piaţă mediu al agregatelor de 14 lei/m.c. existent la data cererii de chemare în judecată, impunându-se utilizarea preţului mediu de piaţă în raport de clauzele contractului de asociere, sub acest aspect avându-se în vedere că este vorba de contravaloarea unor cantităţi de agregate nelivrate.
Împotriva deciziei comerciale nr. 90 din 15 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC S. SA care a criticat această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei comerciale nr. 1668 din 14 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin care s-a respins acţiunea reclamantei ca nefondată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că a fost dată o interpretare greşită a clauzelor contractului de asociere nr. 4 din 10 ianuarie 1994, nu s-au luat în consideraţie prevederile Regulamentului de aplicare a legii contabilităţii nr. 82/1991 şi nici înscrisurile depuse la dosar.
S-a mai solicitat, în baza art. 300 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea deciziei atacate până la soluţionarea cererii de recurs.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt în parte întemeiate, urmând a admite recursul pârâtei SC S. SA, a casa Decizia criticată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în limitele şi pentru următoarele considerente.
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu de la 4 octombrie 2007 a fost admisă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 90 din 15 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin prisma dispoziţiilor art. 300 alin. (3) C. proc. civ., constatându-se că punerea în executare a hotărârii ar conduce la grave prejudicii societăţii pârâte, iar o eventuală întoarcere a executării ar fi greu de realizat.
Din verificarea documentaţiei existente apare fără putere de tăgadă că între SC S. SA în calitatea de furnizor şi SC C.C. SA în calitatea de beneficiar a fost încheiat contractul de furnizare nr. 11 din 27 aprilie 1993, având ca obiect livrarea de agregate minerale. Ulterior, prin actele adiţionale la acest contract, respectiv cele din 26 iunie 1993, 22 octombrie 1993 şi 2 decembrie 1993 a fost suplimentată cantitatea iniţială, ajungându-se la o cantitate totală de 144,005 m.c. de agregate minerale.
Între aceleaşi părţi, la data de 10 ianuarie 1994 a fost încheiat un contract de asociere, având precizat obiectul, termenul, participarea părţilor, activitatea economico-financiară şi evidenţele contabile, obligaţiile şi drepturile asumate reciproc, precum şi răspunderea care intervine în situaţia nerespectării clauzelor contractuale.
Este unanim admis, că în orice fază procesuală, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Deşi în faza procesuală a apelului au fost administrate probe noi, respectiv înscrisuri şi o expertiză contabilă, cu obiective propuse de ambele părţi, totuşi probatoriul nu a fost suficient pentru a stabili o completă, integrală şi exactă situaţie de fapt şi de drept, cu o reală întindere a drepturilor şi obligaţiilor părţilor.
Probatoriul existent este contradictoriu, iar apărările părţilor nu au fost examinate cu rigurozitate, atât din perspectiva documentaţiei depuse, cât şi a clauzelor contractului de asociere coroborat cu concluziile expertizei efectuate. De remarcat că expertul contabil M.S.I., desemnat de instanţă, a avut concluzii diferite de ale expertului contabil parte pentru societatea pârâtă SC S. SA, fără a fi însă aprofundată şi motivată această diferenţiere vădită de opinie, pentru doi specialişti în aceiaşi materie.
Conform reglementărilor din Cap. IV al contractului de asociere, intitulat „Activitatea economico-financiară şi evidenţele contabile", părţile contractante vor ţine fiecare evidenţele contabile în ceea ce priveşte cheltuielile materiale lunare necesare funcţionării în bune condiţii a asocierii.
Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, publicat în M. Of. Partea I nr. 303 bis din 22 decembrie 1993, în vigoare la data încheierii convenţiei, prevedea că toate cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere. La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate, în funcţie de natura lor, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.
În acest context, prin raportare şi la actele de control ale D.G.F.P.C.F.S., care au precizat că nu s-au evidenţiat distinct operaţiunile aferente contractului de asociere, era necesară şi verificarea operaţiunilor primare care au stat la baza înregistrărilor contabile.
Se impune a fi verificate temeinic toate susţinerile părţilor, prin respectarea dreptului lor la apărare în egală măsură, în scopul lămuririi cauzei sub toate aspectele, a clarificării complete a litigiului de natură comercială dedus judecăţii.
Pentru aceste raţiuni juridice, urmează a admite recursul declarat de SC S. SA Bragadiru împotriva deciziei nr. 90 din 15 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA Bragadiru.
Casează Decizia nr. 90 din 15 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2014/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3228/2007. Comercial → |
|---|
