ICCJ. Decizia nr. 3388/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3388/2007
Dosar nr. 24039/3/2006
Şedinţa publică din 30 octombrie 2007
Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 8708 pronunţată la data de 20 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei Asociaţia N. P.A.S., ca neîntemeiată.
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a aceleiaşi reclamante, ca neîntemeiată.
Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în cererea reclamantei de anulare a licitaţiei pentru motivul nerespectării dreptului de preferinţă şi, pe cale de consecinţă, respinge această cerere ca fiind prescris dreptul material la acţiune.
Respinge cererea reclamantei Asociaţia N. P.A.S., formulată în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., astfel cum a fost precizată, în anularea licitaţiei, pentru motivul excluderii de la licitaţie, ca neîntemeiată.
Ia act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului 1 din cerere.
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta I.M.L., în favoarea pârâtei A.V.A.S.
Respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, în formularea cererii de intervenţie principală de către intervenientul M.Şt., ca neîntemeiate.
Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru cererea de intervenţie principală formulată de către intervenientul M.Şt. şi, pe cale de consecinţă, respinge această cerere ca fiind prescris dreptul material la acţiune.
Obligă reclamanta la plata către intervenienta accesorie I.M.L. a sumei de 2542,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:
- obiectul acţiunii îl constituie doar cererea reclamantei Asociaţia N. P.A.S. Voluntari privind anularea licitaţiei cu strigare organizată de A.V.A.S., la data de 31 mai 2006, pentru vânzarea unui număr de 63.412 acţiuni reprezentând 34,7654 % din capitalul social al SC F. SA, întrucât reclamanta a renunţat la primul capăt din acţiune, suspendarea procedurii de desfăşurare a licitaţiei.
- în temeiul dispoziţiilor art. 20 din OG nr. 26/2000 şi art. 7.2 şi 7.3 din Statutul Asociaţiei N. P.A.S. Voluntari, preşedintele consiliului de administraţie care a semnat cererea de chemare în judecată are calitatea de reprezentant, în faţa autorităţilor publice, în justiţie şi în relaţiile cu terţi, iar prin adresa nr. 10 din 31 mai 2006 a fost împuternicit să reprezinte asociaţia la licitaţie.
- participarea reclamantei la etapele prealabile licitaţiei determină calitatea procesuală activă şi interesul acesteia, chiar dacă în final reclamanta a fost exclusă pentru nedepunerea înscrisurilor în termen, şi nu a mai putut participa la licitaţie.
- potrivit dispoziţiilor Legii nr. 137/2002, termenul de prescripţie pentru introducerea acţiunii este de o lună de la data la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa operaţiunii. Reclamanta a luat cunoştinţă de licitaţie la data de 29 aprilie 2006 (anunţul privind data licitaţiei) însă a formulat acţiunea la 30 iunie 2006 şi în consecinţă dreptul reclamantei de a solicita anularea licitaţiei motivat de nerespectarea dreptului de preemţiune la cumpărarea acţiunilor (conform art. 12 din Legea nr. 137/2002) s-a prescris.
- pe fond tribunalul a reţinut că, la data de 30 mai 2006, orele 16,30, s-a încheiat un proces verbal de către comisia de licitaţie prin care, în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 26/2004 s-a pus în vedere celor 4 ofertanţi prezenţi la şedinţă (reclamanta, intervenienţii M.Şt., I.M.L. precum şi lui Ţ.D.) să completeze documentaţia depusă pentru licitaţie, până la data de 31 mai 2006 ora 10,30, urmând ca lista cu ofertanţii admişi să fie afişată la orele 11,00.
Prin procesul – verbal încheiat, la data de 31 mai 2006, ora 10,55, comisa a decis excluderea reclamantei de la licitaţie pentru două motive.
1) A depus completările la ora 10,40, după ora stabilită (10,30), iar termenul de 31 mai 2006 ora 10,30 este de decădere conform HG nr. 577/2002.
2) Din adresa nr. DPP/3998 din 31 mai 2006 a A.V.A.S. rezultă că declaraţia reclamantei în sensul că nu are clauze nerespectate din contractele încheiate cu A.V.A.S., contractul în curs de derulare, nu corespunde realităţii.
De asemenea, comisia a respins şi participarea intervenientului M.Şt. astfel că la licitaţie au participat doar Ţ.D. şi intervenienta I.M.L. care a fost declarată adjudecatar.
- excepţiile privind calitatea procesuală activă şi lipsa de interes ale intervenientului principal M.Şt. au fost respinse pentru aceleaşi considerente expuse pentru reclamantă şi de asemenea s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la formularea cererii de intervenţie în interes principal deoarece s-a făcut cu depăşirea termenului de o lună, el a fost exclus de la licitaţie la data de 31 mai 2006 şi a formulat cererea la data de 15 august 2006.
Împotriva sentinţei civile nr. 8708/2006 au declarat apel intervenientul M.Şt. şi reclamanta şi în consecinţă s-a pronunţat Decizia nr. 129 din 05 martie 2007 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge, ca nefondat, apelul declarat de intervenientul M.Şt.
Admite apelul declarat de Asociaţia N. PAS, în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. şi I.M.L. împotriva sentinţei comerciale nr. 8708 din 20 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 24039/3/2006.
Schimbă în parte sentinţa comercială atacată în sensul că respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a reclamantei şi admite acţiunea principală.
Dispune anularea licitaţiei cu strigare din data de 31 mai 2006 organizată de A.V.A.S.
Pentru a pronunţa această decizie curtea a reţinut că intervenientul a formulat cererea, la data de 15 august 2006, cu depăşirea termenului de prescripţie de o lună prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002, calculat de la data de 31 mai 2006 când el a fost exclus de la licitaţie.
Referitor la apelul declarat de reclamantă curtea a apreciat că este fondat, în esenţă, deoarece în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 39 teza finală din Legea nr. 137/2002 şi în consecinţă termenul de prescripţie este de 3 ani pentru că pârâta A.V.A.S. nu şi-a respectat obligaţia din contractul de vânzare – cumpărare acţiuni nr. 445 din 04 august 1995 încheiat cu reclamanta în sensul că reclamanta – cumpărător avea un drept de preemţiune la cumpărarea pachetului de acţiuni de la SC F. SA.
Încălcând obligaţia contractuală a dreptului de preemţiune, A.V.A.S. a organizat licitaţia, iar tribunalul în mod greşit a interpretat literar clauze contractuale şi a apreciat că termenul de prescripţie este de o lună întrucât interpretarea clauzelor contractuale trebuia făcută conform art. 977 şi 981 – art. 982 C. civ., care determină natura contractuală a obligaţiei A.V.A.S.
Astfel fiind, acţiunea a fost introdusă, la data de 30 iunie 2006, înlăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani faţă de data de 29 aprilie 2006 când reclamanta a cunoscut că i s-a încălcat dreptul de preemţiune.
De asemenea, curtea a apreciat că natura termenului de la 31 mai 2006, ora 10,00, stabilit de comisia de licitaţie pentru depunerea documentaţiei suplimentare este un termen de recomandare şi nu de decădere, deoarece actele cerute de comisie excedau celor prevăzute în caietul de sarcini şi în plus această sancţiune nu este prevăzută în caietul de sarcini ca în cazul termenului din data de 30 mai 2006, ora 11,30, până la care trebuia depusă documentaţia de participare la licitaţie.
În fine se mai reţine în considerentele deciziei că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de depunere a documentelor suplimentare cu o întârziere de 40 de minute şi de aceea nu este justificată soluţia instanţei de fond de validare a respingerii reclamantei de la licitaţie, cu ignorarea completă a dreptului de preemţiune, recunoscut de către vânzătoare.
Intervenienta M.L.I. şi pârâta A.V.A.S. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 129/2007 criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelurilor declarate de reclamantă şi intervenientul M.Şt. şi menţinerii, ca temeinică şi legală a sentinţei tribunalului.
În motivarea recursului intervenientei se susţine, în esenţă, că:
- Decizia este nelegală pentru că a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe şi s-a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 3 şi 6 C. proc. civ.), deoarece reclamanta a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei cu consecinţa trimiterii cauzei pentru soluţionare la tribunal [(în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ.)] iar curtea a admis apelul, a reţinut cauza spre soluţionare pentru fond, a schimbat în parte sentinţa, din perspectiva primului motiv de nelegalitate, pretinsa încălcare a dreptului de preemţiune, care nu fusese cercetat pe fond de prima instanţă.
- Decizia cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) deoarece curtea admite acţiunea principală şi dispune anularea licitaţiei, dar totodată „menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei", printre care şi pe aceea referitoare la admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată de I.M.L. în interesul pârâtei A.V.A.S., cerere de intervenţie prin care se solicitase respingerea acţiunii.
- curtea de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece obiectul acţiunii reclamantei se referă la legalitatea ţinerii şi desfăşurării licitaţiei, iar reclamanta a invocat două motive de nelegalitate a licitaţiei.
1 – încălcarea dreptului său de preferinţă la cumpărarea acţiunilor.
2 – nelegalitatea excluderii de la licitaţie.
Astfel fiind, reclamanta a invocat pretinsul său drept de preemţiune într-o acţiune prin care contestă legalitatea licitaţiei şi nu într-o acţiune în executarea obligaţiilor contractuale ale pârâtei A.V.A.S., cum nelegal a apreciat curtea.
În acest context trebuia apreciat şi termenul de prescripţie privind introducerea acţiunii, care este de o lună, cum în mod legal a apreciat tribunalul.
Referitor la dreptul de preemţiune intervenienta arată că în contractul nr. 445 din 04 august 1995 nu se stabileşte un drept de preferinţă ci se stipulează la cap.7 pct. 7.3.1 alin. (3) că cumpărătorul se obligă să solicite încheierea actelor adiţionale în termen de 10 zile de la eliberarea fiecărui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Aşadar reclamanta avea dreptul de a solicitat încheierea unui act adiţional la contractul de privatizare în termen de 10 zile de la data de 29 iulie 1996 când s-a eliberat certificatul de atestare, adică până la 9 august 1999, însă chiar dacă reclamanta îşi valorifica dreptul la un act adiţional, printr-o acţiune în justiţie întemeiată pe nerespectarea obligaţiei contractuale a A.V.A.S., acţiune supusă termenului general de prescripţie de 3 ani, la data introducerii prezentei acţiuni (30 iunie 2006) şi acest termen de 3 ani se împlinise, la data de 9 august 1999, deci oricum dreptul de a introduce acţiune era prescris.
Referitor la natura termenului din data de 31 mai 2006, ora 10,00, stabilit de comisie pentru completarea şi precizarea documentaţiei din caietul de sarcini, intervenienta susţine că este un termen de decădere pentru că se aplică aceleaşi condiţii ale anunţului licitaţiei publicat în data de 29 aprilie 2006.
- Decizia este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece reclamanta a fost exclusă de la licitaţie pentru că din declaraţia autentificată la nr. 882 din 23 mai 2006 (act necesar participării la licitaţie) Asociaţia N. P.A.S. afirmă că nu are clauze contractuale cu A.V.A.S. nerespectate, însă în adresa nr. DPP 3998 din 31 mai 2006 eliberată de A.V.A.S. se menţionează că reclamanta (cumpărător) nu şi-a respectat obligaţia privind menţinerea numărului de locuri de muncă şi în consecinţă în temeiul art. 50 din OUG nr. 26/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 442/2004, care stipulează că dacă din conţinutul documentelor rezultă că nu sunt respectate cerinţele, participantul este respins; de aceea, soluţia instanţei de apel de admitere a acţiunii şi anulare a licitaţiei este lipsită de temei legal.
Motivele de recurs formulate de A.V.A.S., sunt asemănătoare cu cele formulate de intervenientă şi se întemeiază pe aceleaşi prevederi C. proc. civ., art. 304 pct. 3, 6, 7, 8 şi 9 şi de aceea nu se impune reiterarea lor, cu excepţia următoarei critici:
Potrivit art. 12 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării în situaţia în care majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor se realizează după privatizarea societăţii comerciale, cumpărătorul are drept de preferinţă la cumpărarea acţiunilor şi îşi poate exercita această preferinţă în termen de 15 zile de la data înregistrării majorării capitalului social; în speţă înregistrarea majorării capitalului social a fost efectuată de SC F. SA, la data de 24 octombrie 2002, iar reclamanta şi-a exercitat dreptul de preferinţă prin adresa înregistrată la A.V.A.S. la nr. 39092 din 23 decembrie 2002, deci după împlinirea termenului de preferinţă precitat şi în consecinţă în temeiul prevederilor aceluiaşi art. 12 (pct. 7) din Legea nr. 137/2002, A.V.A.S. a organizat licitaţie pentru vânzarea pachetului de acţiuni. Faţă de aceste susţineri, pârâta critică Decizia pentru soluţia nelegală de anulare a licitaţiei.
Reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate şi susţinând, în esenţă, următoarele:
- în contractul de vânzare – cumpărare acţiuni nr. 445 din 04 august 1995 se precizează dreptul de preferinţă al reclamantei şi obligaţia A.V.A.S. cu privire la achiziţionarea acţiunilor ce făceau obiectul majorării de capital cu valoarea terenurilor după eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra acestora şi în consecinţă potrivit dispoziţiilor art. 977 şi 981 – art. 982 C. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 termenul de prescripţie este de 3 ani şi începe să curgă de la data de 29 aprilie 2006, şi de aceea acţiunea înregistrată la 30 iunie 2006 este înlăuntrul termenului.
- dreptul de preferinţă al reclamantei este conferit atât de dispoziţiile contractuale cât şi de dispoziţiile legale (art. 12 din Legea nr. 137/2002) şi în consecinţă urmare a solicitării reclamantei, A.V.A.S. a răspuns prin adresa nr. DPR 3/638 din 08 mai 2003 în sensul că oferta reclamantei a fost înregistrată, respectă dispoziţiile legale şi că după aprobarea programului de privatizare reclamanta va fi contactată în vederea întocmirii documentaţiei necesare procesului de privatizare. Astfel fiind, reclamata apreciază că susţinerea A.V.A.S. privind exercitarea dreptului de preferinţă la data de 23 decembrie 2002 este contradictorie, în raport de conţinutul adresei precitate (nr. DPR 3/638 din 8 mai 2003).
- termenul stabilit pentru data de 31 mai 2006, ora 10,30, în vederea suplimentării documentaţiei nu este un termen de decădere deoarece nici legea şi nici comisia nu au prevăzut expres acest lucru spre deosebire de termenul anterior din 30 mai 2006, ora 11,00, care a fost stabilit expres ca unul de decădere, până la împlinirea căruia trebuiau depuse plicurile de participare la licitaţie.
De aceea reclamanta apreciază că în mod nelegal a fost exclusă de la licitaţie, iar curtea de apel a procedat legal, anulând licitaţia.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele recursurilor şi susţinerile din întâmpinare, constată că majorarea capitalului social de la SC F. SA s-a înregistrat la O.R.C. Ilfov de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la data de 25 octombrie 2002, în temeiul încheierii judecătorului delegat nr. 1521 din 24 octombrie 2002, după care la data de 13 decembrie 2002 reclamanta comunică A.V.A.S. această majorare a capitalului social de la SC F. SA (societate la care şi reclamanta era acţionară), aşa cum rezultă din adresa înregistrată la A.V.A.S., la data de 23 decembrie 2002, sub nr. 39.092; în această adresă reclamanta îşi exprimă dreptul de a cumpăra pachetul de acţiuni rezultat în urma majorării capitalului social, temeiul Legii nr. 99/1999 şi contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni nr. 445 din 04 august 1995 şi solicită stabilirea unei date pentru negocierea contractului.
Astfel fiind, rezultă că reclamanta (care a depus la dosar certificatul de înregistrare a menţiunii privind majorarea capitalului social) a cunoscut de la data pronunţării încheierii nr. 1521 din 24 octombrie 2002 că s-a majorat capitalul social şi în consecinţă de la această dată curge termenul de prescripţie privind introducerea acţiunii în temeiul dreptului de preemţiune conferit atât de Legea nr. 137/2002 cât şi de contract.
Reclamanta a formulat acţiunea, la data de 30 iunie 2006, deci după 3 ani şi 6 luni de la data la care s-a născut dreptul de preemţiune şi în consecinţă termenul de prescripţie s-a împlinit (indiferent de faptul că este cel general de 3 ani cum susţine reclamanta sau cel de o lună cum susţin intervenienta şi pârâta) astfel că în mod nelegal curtea de apel a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Potrivit art. 39 din Legea nr. 137/2002 termenul prin care se atacă o operaţiune sau un act este o lună de la data la care reclamanta a cunoscut existenţa operaţiunii sau a actului atacat ori de la data naşterii dreptului.
Însăşi reclamanta arată în întâmpinare că, la data de 29 aprilie 2006, a luat cunoştinţă despre licitaţie, operaţiune care încălca dreptul său de preemţiune şi a introdus acţiunea la data de 30 iunie 2006 după împlinirea termenului de prescripţie (29 mai 2006), precitat.
Astfel fiind, şi cererea reclamantei de anulare a licitaţiei a fost formulată după împlinirea termenului de prescripţie.
Osebit de aceasta, din petitul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legilor nr. 77/1994 şi nr. 137/2002, ale OUG nr. 88/1997 şi ale HG nr. 500/1994 şi în consecinţă în mod nelegal curtea de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 977; 981 – art. 982 C. civ., deoarece în apel potrivit art. 294 C. proc. civ., partea nu poate modifica temeiul de drept al acţiunii şi cu atât mai mult instanţa de control judiciar şi în consecinţă şi sub acest aspect Decizia este nelegală.
Referitor la excluderea reclamantei de la licitaţie pentru depunerea documentelor după data şi ora stabilită şi datorită nerespectării clauzelor din contractul încheiat cu A.V.A.S., Înalta Curte constată că, la data de 30 mai 2006, ora 16,30, comisia, în prezenţa celor 4 ofertanţi, a amânat licitaţia pentru depunerea de înscrisuri stabilind data şi ora 31 mai 2006, ora 10,00, evident în temeiul dispoziţiilor legale de organizare a licitaţiei astfel că încălcarea termenului de decădere prevăzut de lege atrage excluderea de la licitaţie.
Susţinerile reclamantei că termenul stabilit pe 31 mai 2006, ora 10,00, nu este de decădere sunt speculative şi procausa, deoarece acest termen legal de decădere fusese menţionat şi în oferta de vânzare – cumpărare publicată în presă şi este evident că indiferent că licitaţia s-a amânat de mai multe ori dispoziţiile art. 35 din HG nr. 577/2002 referitoare la termenul de depunere a înscrisurilor necesare participării la licitaţie, nu se modifică.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că motivele de recurs analizate sunt fondate şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursurile, să modifice Decizia 129/2007 în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 8708/2006, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale deciziei şi de aceea celelalte motive de recurs nu mai este necesar să fie analizate.
Cererea intervenientei privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 180.000 RON, reprezentând onorariu de avocat în recurs, urmează a fi respinsă, deoarece din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că acest onorariu s-a achitat pentru această cauză.
Astfel, în fond şi apel reclamanta a fost reprezentată de un avocat C.B.A. iar în recurs de un avocat C.S.A.
Din împuternicirea avocaţială depusă în recurs rezultă că s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 393353 din 6 iulie 2006 şi s-au eliberat două chitanţe respectiv prima la data de 1 octombrie 2007 pentru suma de 150.000 RON şi a doua la data de 22 octombrie 2007 pentru suma de 30.000 RON.
Întrucât Decizia nr. 129 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia V-a comercială, s-a pronunţat la data de 5 martie 2007 deci ulterior datei de 6 iulie 2006 când s-a încheiat contractul precitat, Înalta Curte constată că aceste plăţi solicitate drept onorariu de avocat în recurs s-au făcut în temeiul unui contract de asistenţă judiciară dar nu pentru dosarul judecat în recurs, deoarece după 9 luni de la încheierea contractului nr. 393353 din 6 iulie 2006 s-a judecat apelul, iar intervenienta a fost reprezentată de altă societate de avocaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta A.V.A.S. Bucureşti şi de intervenienta I.M.L. împotriva deciziei nr. 129 din 5 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta Asociaţia N. P.A.S. Voluntari împotriva sentinţei nr. 8708 din 20 octombrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Respinge cererea formulată de recurenta intervenientă I.M.L. privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3393/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3346/2007. Comercial → |
|---|
