ICCJ. Decizia nr. 3825/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3825/2007
Dosar nr. 16144/1/2006
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2007
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 16 mai 2005, reclamanta, R.A.T. Timişoara a chemat în judecată pârâta, B.T., sucursala Bihor, pentru obligarea la reîntregirea contului de garanţie de bună execuţie nr. 2531000005500672, cu suma de 1.419.667.148 lei, plus dobânda aferentă, cont constituit de SC G.I. SRL Oradea, în temeiul contractului nr. 9/2001, sub sancţiunea de daune cominatorii.
În susţinerea cererii s-a invocat nerespectarea de către pârâtă a mandatului privind constituirea contului de garanţie, ce urma să fie alimentat la fiecare facturare a preţului produselor livrate şi anume, 5 % din suma facturată, aşa cum s-a precizat în adresa B.T., sucursala Oradea, cu nr. 1050 din 9 februarie 2001.
În apărare, pârâta a cerut respingerea cererii, susţinând că, din eroare, suma de 1419.667.148 lei, nu a intrat în contul de garanţie, ci în contul vânzătoarei SC G.I., împotriva căreia a formulat chemare în garanţie.
Prin sentinţa nr. 54 din 8 februarie 2006, Tribunalul Bihor Oradea a admis acţiunea şi a obligat pârâta să reîntregească cu suma de 136.710 RON plus dobânda aferentă contului de garanţie de bună execuţie nr. 2533600005500672 constituit de SC G.I. SRL în conformitate cu prevederile contractului nr. 9/2001 încheiat cu reclamanta sub sancţiunea unor daune cominatorii de 50 RON pe zi de întârziere, cu 5858 RON, cheltuieli de judecată.
Instanţa a admis şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă şi a obligat SC G.I. SRL Oradea la plata sumei de 142.567 Ron despăgubiri, cu 4022 RON cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că între reclamantă, în calitate de cumpărătoare şi chemata în garanţie, în calitate de vânzătoare s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 9/2001, pentru un număr de 20 troleibuze, stabilindu-se în art. 12, constituirea unei garanţii de bună execuţie, într-un cont deschis la B.T., prin reţineri succesive de 5% din plata facturilor parţiale.
Reclamanta a alimentat contul de garanţie, dar pârâta nu a respectat obligaţia de a menţine acest cont, ci prin prepuşii săi, pentru a căror fapte răspunde, a trecut sumele depuse în contul de disponibil al vânzătoarei, chemată în garanţie, astfel că nu s-au putut executa titlurile executorii obţinute ulterior, hotărârea de obligare a vânzătoarei la plata penalităţilor de întârziere în livrarea produselor.
Privitor la cererea de chemare în garanţie instanţa a reţinut că este întemeiată având în vedere condiţiile generale de afaceri ale B.T. care în pct. II B.25.11 prevăd că „în cazul în care un cont al clientului este creditat din eroare, clientul este obligat să notifice imediat banca, neavând dreptul să retragă, transfere sau să dispună sau să utilizeze în orice fel acea sumă în totalitate sau în parte". Ca urmare, instanţa a reţinut că chemata în garanţie are obligaţia reîntregirii contului de garanţie cu suma la care a fost obligată B.T. către reclamantă şi cheltuieli de judecată.
Apelurile declarate de pârâtă şi chemata în garanţie împotriva sentinţei instanţei de fond au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 126/ C din 24 octombrie 2006.
În principal, instanţa de apel a reţinut culpa pârâtei în administrarea contului de garanţie de bună execuţie fapt ce atrage răspunderea pentru comitenţi, conform art. 1000 alin. (3) C. civ, că, urmare acestui fapt, reclamanta nu a putut executa titlul său executoriu, Ordonanţa Tribunalului Timiş nr. 881 din 27 februarie 2002, privind suma de 6.519.635.662 lei, reprezentând penalităţi de întârziere ca urmare a nemdeplinirii obligaţiilor contractuale izvorâte din contractul nr. 9/2001.
Privitor la chemarea în garanţie, instanţa a reţinut temeinicia admiterii acesteia, având în vedere caracterul accesoriu al convenţiei de garanţie în raport de obligaţiile principale, contractul de vânzare-cumpărare şi nerespectarea de către vânzătoarea, chemata în garanţie a acestor obligaţii.
Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâta şi chemata în garanţie au declarat recurs.
Recurenta-pârâtă, B.T. a criticat soluţiile pronunţate, susţinând că:
- greşit a fost obligată la întregirea contului de garanţie, în lipsa oricăror relaţii contractuale cu reclamanta, obligaţiile revenind chematei în garanţie, parte în contractul de vânzare-cumpărare.
- garanţia principală s-a referit la punerea la dispoziţia reclamantei a 4 bucăţi troleibuze, şi în subsidiar constituirea unui cont bancar de bună execuţie, astfel că greşit instanţa a sancţionat obligaţia subsidiară.
- garanţia de bună execuţie, un accesoriu al contractului principal, nu poate exista după încetarea acestuia.
Chemata în garanţie, SC G.I. SRL Oradea şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- legea aplicabilă contractului nr. 9/2001 intervenit între părţi, este OUG nr. 60/2001 şi HG nr. 461/2001 conform cărora, termenul de garanţie este de 6 luni după data livrării. Garanţia de bună execuţie îşi încetează efectele în momentul stingerii obligaţiei principale şi priveşte numai defecţiuni ale troleibuzelor ce formează obiectul vânzării.
- garanţia de bună execuţie s-a constituit din depozitul temporar de 5 % din preţul datorat de reclamantă şi garanţia suplimentară de transmitere către reclamantă a 4 bucăţi troleibuze, dar fără precizarea tipului acestora.
Nu s-a făcut dovada unor defecţiuni la produsele livrate, astfel că trebuia să-i fie eliberată garanţia de 5 % din valoarea facturilor şi să-i fie restituite cele 4 bucăţi troleibuze din garanţia suplimentară. Recursurile sunt nefondate.
În ce priveşte recursul pârâtei. B.T. susţinerea acestei recurente în sensul greşitei angajări a răspunderii sale în lipsa unor raporturi contractuale cu reclamanta este fără temei.
Răspunderea băncii s-a întemeiat pe nerespectarea obligaţiilor ce-i reveneau în temeiul contractului de mandat, de respectare a obligaţiilor asumate faţă de clientul său.
Deşi, prin adresa 9479 din 5 noiembrie 2002, reţinută de instanţe, B.T. a confirmat că chemata în garanţie a deschis contul de garanţie de bună execuţie în favoarea reclamantei, cu indicarea contului nr. 2533600005500672 şi cu menţiunea că acest „cont se va debloca numai cu acordul d-voastră, în scris", nu şi-a respectat obligaţiile asumate şi, fără acordul scris al reclamantei, a eliberat banii din cont către SC G.I. SRL, chemata în garanţie, vânzătoare a troleibuzelor.
Ca urmare, răspunderea pârâtei a fost angajată pentru nerespectarea obligaţiilor asumate, menţinerea contului pentru garanţie de bună execuţie, şi nu are relevanţă în raporturile dintre client şi bancă, faptul că a existat şi o garanţie suplimentară constând în punerea la dispoziţia cumpărătorului a unor troleibuze (4 bucăţi) pentru folosinţă în cazul unor defecţiuni.
În ce priveşte perioada de valabilitate a garanţiei de bună execuţie, aceasta subzistă, aşa cum întemeiat au reţinut instanţele de fond şi apel, pe toată perioada neprescrisă pentru angajarea răspunderii părţilor.
Ca urmare, criticile pârâtei se reţin ca nefondate, astfel că recursul urmează să fie respins.
În ce priveşte recursul chematei în garanţie.
Susţinerea acestei recurente în sensul că garanţia de bună execuţie priveşte numai eventualele deficienţe de calitate ale troleibuzelor, astfel că, fără temei s-a încercat executarea hotărârii judecătoreşti privind penalităţi de întârziere cu livrarea, urmează să fie respinsă.
Garanţia de bună execuţie prevăzută de art. 12 din contract se referă la toate obligaţiile vânzătoarei, adică calitate, termene de livrare, executarea în termen a remedierilor calitative, etc.
Prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, chemata în garanţie a fost obligată la plata penalităţilor pentru nerespectarea termenelor de livrare, iar executarea acestui titlu din sumele constituite drept garanţie de bună execuţie a fost întemeiată.
Ca urmare, se respinge, ca nefondată, susţinerea chematei în garanţie în sensul că în lipsa reclamării unor defecţiuni, garanţia de 5 % i se cuvenea şi menţinerea acesteia în contul iniţial stabilit nu-şi avea temei.
În ce priveşte garanţia suplimentară, livrarea a 4 troleibuze, problema tipului convenit, a restituirii acestora, nu face obiectul pretenţiilor în cauză.
Răspunderea recurentei intimate a fost angajată faţă de pârâtă, prin nerespectarea clauzei contractuale privind constituirea şi menţinerea pe toată perioada executării contractului a contului de garanţie de bună execuţie de 5 % din valoarea facturilor achitate de reclamantă.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta B.T., sucursala Oradea şi de chemata în garanţie SC G.I. SRL - Oradea, prin administrator judiciar B.M., împotriva deciziei nr. 126/C/2006-A din 24 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3831/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3820/2007. Comercial → |
|---|
