ICCJ. Decizia nr. 3835/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3835/2007
Dosar nr. 17385/3/2006
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, sub nr. 17385/3/2006, reclamanta SC S.F. SRL BUCUREŞTI a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC R.B. SA BUCUREŞTI obligarea acesteia la plata sumei de 175.000 RON reprezentând debit şi penalităţi calculate de A.F.P. Sector 3 până la data de 18 aprilie 2006 (41.822,80 RON), dobânda legală calculată pentru perioada 08 mai 2003 - 08 mai 2006 (5.892,77 RON) şi daune morale (127.970,43 RON), cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 7557 din 26 septembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei, obligând-o la 2.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, pe fondul litigiului că şi la răspunderea civilă contractuală sunt aceleaşi condiţii cumulative ca şi la răspunderea delictuală, că în speţă s-a dovedit fapta ilicită a pârâtei, constând în eroarea de preluare în sistem a plăţilor reclamantei cu alt Cod fiscal, dar nu s-a dovedit existenţa unui prejudiciu cert, atâta timp cât patrimoniul reclamantei nu s-a diminuat prin plata (benevolă sau silită) a sumelor pentru care A.F.P. Sector 3 Bucureşti a emis titlu executoriu, iar în ce priveşte daunele morale, se constată că reclamanta nu a dovedit pierderea unor contracte sau alte pierderi materiale legate de statutul său de debitor la bugetul de stat.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC S.F. SRL BUCUREŞTI a declarat apel, criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 135 din 8 martie 2007, a admis apelul reclamantei SC S.F. SRL BUCUREŞTI, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 48.009,61 lei despăgubiri şi 3.322 lei cheltuieli de judecată fond şi apel.
A înlăturat dispoziţia hotărârii de fond privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la daune morale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal pârâta SC R.B. SA BUCUREŞTI a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiat a apelului reclamantei şi admiterea cererii de aderare la apel privind cheltuielile de judecată.
În dezvoltarea criticilor invocate, recurenta a susţinut, în esenţă că instanţa de apel a încălcat normele juridice incidente în speţă şi a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata unor sume de bani indicate în petitul acţiunii, deşi aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în contractul încheiat cu reclamanta.
Instanţa de apel în mod greşit a apreciat că fapta ilicită constă în efectuarea plăţilor în contul altei persoane decât a apelantei-reclamante, când în realitate, din cuprinsul ordinelor de plată rezultă rară echivoc că plăţile au fost făcute în contul A.F.P. Sector 3, care se face culpabilă de înscrierea eronată a destinaţiei plăţilor şi nu recurenta-pârâtă, astfel că nu se poate reţine în sarcina acesteia săvârşirea faptei ilicite.
Mai susţine recurenta că, în mod nelegal instanţa de apel a considerat că prejudiciul ar fi cert, şi nu eventual, cum în mod temeinic şi legal a hotărât instanţa de fond, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada plăţii pretinselor creanţe bugetare.
O altă critică adusă deciziei pronunţate de instanţa de apel, se referă la înlăturarea aplicabilităţii în speţă a prevederilor art. 3 lit. b) pct. 3.6 din contract, referitor la obligaţia intimatei-reclamante de a sesiza în scris banca în termen de 10 zile de la ridicarea extrasului de cont eventualele operaţiuni eronate înscrise în contul său.
Trecând la analiza criticilor aduse deciziei atacate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În mod corect a apreciat instanţa de apel că intimata-pârâtă avea obligaţia prevăzută de art. 3.2 din contractul încheiat la data de 16 aprilie 1999 de a executa dispoziţiile clientului privind efectuarea plăţilor în limita disponibilităţilor băneşti aflate în contul acestuia, iar din probatoriul administrat în cauză rezultă că, intimata-pârâtă a pus în aplicare un program informatic pentru realizarea plăţilor on-line, urmare căruia plăţile ordonate de reclamantă prin ordinele de plată au fost efectuate defectuos, efectuarea plăţilor făcându-se în contul altei persoane decât reclamantei, în acest fel, reţinându-se săvârşirea faptei ilicite de încălcare a contractului de către recurenta-pârâtă.
Critica adusă deciziei în ceea ce priveşte prejudiciul, nu poate fi primită, instanţa de apel reţinând că acesta există, este cert şi determinat, având în vedere că, debitele reclamantei către bugetul de stat nu sunt stinse, deşi aceasta a ordonat pârâtei plata acestora din disponibilul ei bănesc şi pentru că pârâta a făcut un transfer al sumelor pentru care reclamanta a emis ordinele de plată, debitând contul reclamantei, în condiţiile în care plătitor apare un terţ, plata nefiind liberatorie, iar reclamanta se află în situaţia diminuării disponibilului bănesc din cont şi de debitoare supusă iminenţei executării silite a creditorului bugetar.
Instanţa de apel a considerat neîntemeiată şi a înlăturat în mod corect apărarea pârâtei privind nerespectarea de către reclamantă a obligaţiilor contractuale, conform art. 3 lit. b) 3.6 privind sesizarea băncii în termen de 10 zile de la ridicarea extraselor de cont, această clauză fiind nelegală în raport de dispoziţiile art. 969, 970 şi 1073 C. civ.
Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de pârâtă, instanţa de apel a reţinut că este neîntemeiată, fiind doar o cerere accesorie la apelul reclamantei, neputând fi considerată apel principal în sensul dispoziţiilor art. 293 alin. (2) C. proc. civ.
Aşa fiind, întrucât critica adusă deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti este nefondată, potrivit dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎNNUMELELEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.B. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 135 din 8 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3876/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3831/2007. Comercial → |
|---|
