ICCJ. Decizia nr. 3855/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3855/2007
Dosar nr. 15177/3/2005
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 30 iunie 2003 sub nr. 6630/2003, reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâţii F.N.I., SC S.I. SA, C.E.C. SA, O.R.C.B. (A.V.A.S.), şi S.R. prin Ministerul Finanţelor, solicitând instanţei obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 5.346.247.400 lei din totalul de 9.495.047.400 lei, reprezentând contravaloarea a 91.545 unităţi de fond, capital investit şi a daunelor compensatorii şi moratorii aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, la 15 mai 2000, a efectuat depunerea pentru 89.045 unităţi de fond prin carnetul nr. 221010003730, iar la data de 4 noiembrie 1999 a efectuat o altă depunere pentru 2.500 unităţi de fond prin carnetul nr. 221010027820.
La data de 22 mai 2000 reclamantul a formulat cerere de răscumpărare pentru unităţile de fond deţinute, însă cererea sa nu a fost onorată.
La data formulării cererii de răscumpărare, o unitate de fond valora 103.720 lei, astfel că valoarea totală care i se cuvenea reclamantei pentru unităţile de fond deţinute este de 9.495.047.400 lei.
De la data formulării cererii de răscumpărare, F.N.I. a intrat în imposibilitate de plată, fapt general notoriu.
Între F.N.I., societatea de administrare a acestuia S.I. şi C.E.C. s-a încheiat contractul de fidejusiune – cauţiune nr. 2205/1042 din 6 decembrie 1999, contract declarat valabil de Curtea Supremă de Justiţie prin decizii definitive şi irevocabile.
Conform art. 1.1. din acest contract, C.E.C. îşi asumă răspunderea şi garantează valoarea plăţii de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua formulării cererii de răscumpărare şi îşi recuperează banii plătiţi în calitate de garant de activele S.I., conform art. 5.2 din contract.
Pârâtele A.V.A.S., SC S.I. SA, C.E.C. SA şi S.R. prin Ministerul Finanţelor Publice au invocat excepţia prematurităţii cererii, argumentând că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă a concilierii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 187/ E din 22 iulie 2003, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, sub nr. 14412 din 8 august 2003.
Prin încheierea de şedinţă din 1 aprilie 2004 instanţa a respins excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia prematurităţii cererii ca neîntemeiate, întrucât reclamantul şi-a timbrat cererea corespunzător.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii instanţa de fond a reţinut că, anterior promovării acţiunii, reclamantul a chemat în judecată pârâţii pe calea somaţiei de plată pentru a fi somaţi să-şi plătească suma de 12.182.145.814 lei, cerere respinsă prin sentinţa civilă nr. 1770 din 28 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 14680/2002.
S-a concluzionat că finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea procedurii concilierii directe prealabile prevăzute de articolul 7201 C. proc. civ., respectiv soluţionarea litigiilor pe cale amiabilă, nu s-a putut realiza.
În ceea ce priveşte excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor au fost unite cu fondul.
Prin încheierea de şedinţă din 30 mai 2005, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. 14412/2003 la dosarul nr. 2293/2005, disjuns din dosarul nr. 5079/2001.
Prin încheierea de la 27 iunie 2005, reclamantul a solicitat ca reactualizarea sumei pretinse să se facă începând cu 2 iunie 2000.
Prin sentinţa comercială nr. 917 din 13 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis în parte cererea precizată şi, ca o consecinţă, s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor C.E.C. SA şi Ministerul Finanţelor Publice; s-a respins cererea introdusă împotriva pârâtelor C.E.C. SA şi Ministerul Finanţelor Publice ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, s-au respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. şi SC S.I. SA; au fost obligaţi pârâţii F.N.I., SC S.I. SA şi A.V.A.S., în solidar, către reclamant la plata sumei de 5.346.247.400 ROL, actualizată de la 2 iunie 2000, la data plăţii; şi la 101.607.474 ROL reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 620 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul pârâtei A.V.A.S. declarat împotriva sentinţei menţionate şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată ca prematur introdusă, respingând, totodată, ca neîntemeiat apelul reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamantul B.C. solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerii sentinţei instanţei de fond.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul critică Decizia instanţei de apel pentru greşita aplicare a prevederilor art. 7201 C. proc. civ., arătând că anterior promovării acţiunii a formulat cerere în somaţie de plată prin care a înştiinţat părţile despre pretenţiile pe care le au şi care fac obiectul şi al prezentei cauze. În cadrul somaţiei de plată instanţa a comunicat părţilor din prezenta cauză pretenţiile reclamantului faţă de acesta.
Recurentul susţine că a formulat şi alte cereri în dosarul nr. 22156/2002 al Judecătoriei Iaşi şi dosarul nr. 357/2003 al Tribunalului Iaşi în care intimaţii din prezentul dosar au cunoscut pretenţiile reclamantului şi şi-au făcut cunoscută poziţia, în sensul că nu sunt de acord cu aceste pretenţii.
Examinând recursul reclamantului prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că acesta este fondat.
Instanţa de apel a pronunţat Decizia atacată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 7201 C. proc. civ., atunci când admiţând apelul pârâtei A.V.A.S. a respins cererea de chemare în judecată ca prematur introdusă (este de menţionat că o acţiune se respinge pentru încălcarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ., ca inadmisibilă şi nu ca prematur introdusă.
Aceasta, întrucât scopul procedurii de conciliere prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., a fost atins prin procedura somaţiei de plată iniţiată anterior de reclamant şi finalizată prin respingerea cererii prin Ordonanţa nr. 1770/2002 a Tribunalului Iaşi. În această procedură părţile, aceleaşi din prezentul dosar, au cunoscut pretenţiile reclamantului, temeiurile şi documentele pe care se întemeiază.
Mai mult, litigiile de felul celui prezent s-au bucurat de o notorietate publică cu implicaţii sociale ample în care era binecunoscută poziţia procesuală a părţilor, a pretenţiilor şi poziţiei lor juridice reciproce în raport de prăbuşirea F.N.I.
În plus, reclamantul a făcut cunoscute pretenţiile sale părţilor şi cu ocazia altor litigii iar la 20 octombrie 2003 a încercat chiar o conciliere directă cu SC S.I. SA, conform procesului – verbal încheiat cu acea ocazie şi în care se face trimitere expresă şi la prevederile art. 7201 C. proc. civ.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să admită recursul reclamantului, să caseze Decizia instanţei de apel şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va examina apelul pârâtei A.V.A.S. sub aspectul celorlalte motive invocate şi care nu au mai fost examinate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 620 din 5 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3856/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3854/2007. Comercial → |
|---|
