ICCJ. Decizia nr. 3859/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3859/2007
Dosar nr. 9777/2/2006
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Călăraşi la 27 decembrie 2005 sub nr. 2318/C/2005, reclamanta SC A. SRL Adunaţii Copăceni a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 558.662,28 RON, reprezentând contravaloare seminţe sorg şi T.V.A.-ul aferent, ce rezultă din neexecutarea obligaţiilor derivate din contractul nr. 2766/21 aprilie 2004 încheiat între menţionatele părţi.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa nr. 1652 din data de 30 august 2006, a admis acţiunea formulată de către reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtului I.N.C.D.A. Fundulea şi a obligat pârâtul la plata sumei de 558.662,28 RON, reprezentând contravaloare seminţe sorg şi T.V.A., cu cheltuieli de judecată în sumă de 8.874 lei, taxă de timbru; cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata onorariului de avocat a fost respinsă.
Împotriva evocatei sentinţe a formulat apel pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 88 din 14 februarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către pârât şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei – intimate suma de 1.400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva hotărârii pronunţate în apel a declarat recurs pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul – pârât a arătat, în esenţă, în motivarea recursului că instanţa de apel, menţinând dispoziţiile instanţei de fond, a interpretat greşit prevederile art. 1169 C. civ., instanţa apreciind că pârâtul nu a făcut dovada calcului reclamantei în comparaţie cu preţurile practicate de către acelaşi pârât faţă de terţi, în condiţii contractuale similare.
Recursul pârâtului este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin contractul de înmulţire izolat în spaţiu a liniilor consangvinizate de sorg, reclamanta SC A. SRL, în calitate de executant avea obligaţia să însămânţeze o suprafaţă de teren cu sămânţă furnizată de pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea, în calitate de beneficiar; să asigure spaţiul de izolare; să execute toate lucrările mecanice şi manuale; să predea cantitatea de produse ce rezultă din cultura contractată; să garanteze, potrivit legii, calitatea produselor livrate, cantităţile de produse care nu îndeplinesc condiţiile minime de calitate rămânând la dispoziţia executantului, deci, a reclamantei.
Pentru produsele livrate, beneficiarul, adică pârâtul, avea obligaţia să plătească executantului, deci, reclamantei, preţul de achiziţie (de contractare) stabilit de către beneficiar – pârât, în condiţiile în care buletinele de analiză ale laboratoarelor autorizate corespundeau din punct de vedere al indicilor calitativi.
În acţiunea formulată de către reclamanta – executantă, aceasta a solicitat obligarea pârâtului – beneficiar, la plata contravalorii seminţe sorg cu T.V.A., datorită neexecutării de către acesta din urmă a obligaţiilor ce rezultă din contractul nr. 2766 din 21 aprilie 2004.
Reclamanta a arătat că beneficiarul – pârât nu a stabilit preţul, conform stipulaţiilor contractuale, aşa încât, la calculul pretenţiilor deduse judecăţii, reclamanta a procedat prin raportare la preţul încasat de la pârât de la o altă societate comercială, în baza unui contract cu acelaşi obiect.
Această afirmaţie apare ca nedovedită în sensul că în dosar nu există nici un înscris care să ateste că reclamanta a procedat la stabilirea preţului seminţelor de sorg aşa cum îşi motivează modalitatea de calcul a pretenţiilor atât în acţiunea introductivă, cât şi în apărările formulate în apel.
Ori, potrivit prevederilor art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, principiu care se regăseşte exprimat şi în adagiul latin onus probandi incumbit actori.
Întrucât procesul civil este pornit de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, acesta are primul obligaţia să îşi dovedească pretenţiile.
Cum evocatul principiu de drept se constată a fi fost nesocotit de către instanţa de apel în soluţionarea căii devolutive de atac, Curtea de Apel neimpunând dovada obligaţiunii celui care o face, ci celui care o primeşte, ca adevărată, inversând astfel principiul obligativităţii probei statuat de art. 1169 C. civ., critică ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) din acelaşi cod, urmează să admită recursul formulat de pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea, să caseze Decizia recurată şi să trimită cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I.N.C.D.A. Fundulea împotriva deciziei nr. 88 din 14 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3862/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3858/2007. Comercial → |
|---|
