ICCJ. Decizia nr. 3438/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3438/2007
Dosar nr. 71/54/2007
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 martie 2006 şi completată reclamantul P.N. cheamă în judecată pe pârâta SC C. SRL Drobeta Turnu Severin solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună rezilierea contractului de închiriere din 1 iunie 2002 încheiat cu pârâta pentru o perioadă de 10 ani, obligarea pârâtei la plata chiriei restante în sumă de 1.240 lei aferentă perioadei iulie 2005 – martie 2006, obligarea pârâtei la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. 5705/2005 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, precum şi radierea din cartea funciară a menţiunii referitoare la existenţa contractului de închiriere.
Prin sentinţa civilă nr. 1844 din 19 aprilie 2006, Judecătoria Drobeta Turnu Severin admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei ridicată din oficiu şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, făcând aplicare art. 893 C. com. şi reţinând că litigiul este comercial, având ca obiect principal un capăt de cerere neevaluabil în bani, fiind incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 1377/ C din 27 septembrie 2006, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite în parte acţiunea precizată a reclamantului, reziliază contractul de închiriere în litigiu, respinge capătul de cerere privind plata chiriei restante pe perioada iulie 2005 – martie 2006 ca fiind rămas fără obiect, obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 450 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr. 5705/2005 al Judecătoriei Turnu Severin, precum şi suma de 510 lei reprezentând cheltuieli de judecată în cauza de faţă, dispune radierea din Cartea Funciară nr. 10083/ N a sarcinii nr. 5292 din 17 octombrie 2003.
Pentru a decide astfel instanţa reţine că reclamantul este proprietarul spaţiului închiriat revenindu-i şi dreptul de a încasa chiria majorată, aşa cum aceasta a fost stabilită de instanţa de judecată prin sentinţa nr. 275 din 11 mai 2004, că s-au îndeplinit formele de publicitate imobiliară cu privire la contractul de închiriere în cauză, astfel că pârâta cunoştea existenţa contractului, că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a plăti chiria aferentă, respectiv suma de 1.240 lei pe care a consemnat-o la C.E.C., dar şi suma de 600 lei aferentă perioadei martie - iunie 2005, stabilită prin sentinţa pronunţată în septembrie 2005, precum şi că, deşi instanţa a admis cererea reconvenţională a reclamantului de faţă în dosarul nr. 5705 al Judecătoriei Turnu Severin, aceasta nu i-a acordat şi suma de 450 lei cheltuieli de judecată efectuate în acea cauză.
Prin Decizia nr. 68 din 20 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond, cu 500 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantei, reţinând că apelanta nu a făcut dovada modului în care a fost tulburată în folosinţa bunului închiriat cum a pretins prin apel, că plata chiriei s-a făcut cu întârziere şi numai după ce părţile s-au judecat, parte din chirie fiind achitată pe parcursul procesului de faţă, culpa neexecutării contractului aparţinând în întregime pârâtei, precum şi că nemenţionându-se în contract acordarea vreunui termen de graţie, cum a cerut pârâta apelantă, instanţa nu se poate substitui voinţei părţilor.
Împotriva deciziei instanţei de apel pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului său formulat împotriva sentinţei instanţei de fond şi schimbarea acesteia în sensul respingerii, ca nefondate, şi a capetelor de cerere privind rezilierea contractului de închiriere încheiat cu reclamantul intimat şi radierea din cartea funciară nr. 10083/ N a sarcinii nr. 5292/ F din 17 octombrie 2003.
În fundamentarea recursului său recurenta reproşează instanţei de apel greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1021 C. civ., ale art. 1439 alin. (2) C. civ., ale art. 1079 C. civ., ca şi ale art. 1441 C. civ., apreciind, totodată, că, dată fiind valoarea obiectului litigiului, ar fi fost incidente dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ. În sensul celor menţionate, recurenta arată că ea şi-a executat cu bună credinţă obligaţiile ce-i reveneau în baza contractului de închiriere, achitând chiria la zi, până la 9 februarie 2007 conform adresei BEJ, noului proprietar al terenului închiriat, precizând că o perioadă de timp chiria a fost achitată la nivelul vechii sume stipulate în contractul iniţial, iar până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile nu a înţeles să facă plata unui neproprietar, cunoscând persoana noului proprietar abia cu ocazia litigiului ce a format obiectul dosarului nr. 5705/2005, că pentru achitarea chiriei cu întârziere nici o clauză contractuală nu prevede rezilierea contractului, că instanţa era singura în măsură să-i acorde un termen de graţie, că reclamantul intimat nu a făcut dovada că ar fi pus-o în întârziere, ci, din contră, şi-a încălcat şi obligaţia legală de a se conforma dispoziţiilor art. 1441 C. civ., respectând contractul de închiriere încheiat de foştii proprietari.
Recursul nu este fondat.
Criticile formulate de recurenta pârâtă referitoare la greşita aplicare de către instanţa de recurs a dispoziţiilor art. 1021 C. civ., art. 1439 alin. (2) C. civ., art. 1079 C. civ. şi art. 1441 C. civ., nu sunt întemeiate.
Ca act unilateral de comerţ, comercial numai pentru recurenta pârâtă – locatar, contractul de închiriere în litigiu, încheiat de un necomerciant cu o societate comercială pentru folosirea terenului închiriat pentru realizarea obiectului comercial de activitate al acesteia, este supus legii comerciale, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 56 C. com., nici o dispoziţie de lege nedispunând altfel în speţă.
Astfel fiind, dispoziţiile art. 1079 C. civ., nu sunt incidente, faţă de prevederile art. 43 C. com., cum nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 1021 C. civ. teza finală, faţă de prevederile art. 44 C. com., locatarul fiind deci obligat să plătească chiria la data prevăzută în contract, fără nici o punere în întârziere, iar instanţa neputând acorda termenul de graţie permis de art. 1021 C. civ., aşa cum corect a reţinut şi instanţa criticată.
Corect a reţinut instanţa de apel că, conformându-se dispoziţiilor art. 1441 C. civ., intimatul reclamant cumpărător a înţeles să respecte locaţiunea făcută înainte de vânzarea terenului de către vânzătoare, dovadă fiind, între altele, convocarea la conciliere făcută de intimat, ca proprietar locator, pentru 11 aprilie 2005 pentru încasarea chiriei stabilite prin sentinţa civilă nr. 275/ C din 11 mai 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi pentru alte aspecte vizând modul de utilizare a terenului închiriat şi continuarea locaţiei.
Astfel fiind, corect reţine instanţa de apel că intimatul şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau ca locator în baza contractului de închiriere în litigiu, împiedicarea în liniştita folosinţă a terenului închiriat prin întreruperea accesului la sursa de apă şi canalizare, invocată de recurenta pârâtă, provenind de la fostele proprietare şi nu de la intimatul reclamant, actualul proprietar, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 144/ C din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinţi.
Tot întemeiat a reţinut instanţa de control judiciar că recurenta pârâtă locatară nu şi-a îndeplinit obligaţiile decurgând din contractul de închiriere menţionat, fiind incidente dispoziţiile art. 1439 alin. (2) C. civ., coroborate cu prevederile cap. X lit. b) din contractul evocat conform cu care contractul încetează şi în cazul în care una din părţi nu-şi execută corespunzător obligaţiile contractuale; or recurenta – locatar recunoaşte că nu a plătit chiria la termenul stabilit în cap. VIII din contract ci abia în cursul judecării cauzei de faţă, chiria fiind de altfel achitată, deseori, cu întârziere şi prin executor judecătoresc. Întemeiat a respins instanţa de apel susţinerile recurentei pârâte referitoare la incertitudinea în care s-a găsit cu privire la cuantumul chiriei de achitat şi cu privire la persoana locatorului, în condiţiile în care prin sentinţa civilă nr. 3995 din 22 septembrie 2005 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin este obligată la plata chiriei către intimatul reclamant ca proprietar al terenului închiriat, cumpărător al terenului prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 493 din 11 martie 2005, după ce, prin sentinţa nr. 275/ C din 11 mai 2004 a aceleiaşi instanţe, recurenta de faţă fusese obligată la plata unei chirii lunare de 1.500.000 lei (ROL) cu începere din noiembrie 2003 pentru terenul închiriat în baza aceluiaşi contract de închiriere din litigiul de faţă, contract notat în cartea funciară cu nr. 10083/ N, nr. cadastral 3113/2. În sfârşit, corect a procedat instanţa de apel în calificarea căii de atac ca apel şi nu ca recurs conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ., faţă de acţiunea introductivă de instanţă cu obiect de natură comercială, având ca prim capăt cererea de reziliere a contractului de închiriere, deci neevaluabil în bani, cuantumul sumelor solicitate nemaiavând relevanţă spre a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ., cum susţine recurenta.
Faţă de cele de mai sus, constatându-se că Decizia recurată este legală şi temeinică, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează a respinge recursul recurentei pârâte împotriva acesteia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 68 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3405/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3864/2007. Comercial → |
|---|
