ICCJ. Decizia nr. 3858/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3858/2007
Dosar nr. 37083/3/2005
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 ianuarie 2005 pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti reclamanta SC G.M.C. SRL Bucureşti a solicitat obligarea pârâtului C.M. la restituirea autoturismului marca VW Golf, proprietatea reclamantei, încredinţat pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu şi pe care îl utilizează fără nici un drept începând cu 10 noiembrie 2004, dată când contractul de muncă a încetat prin acordul părţilor.
S-a solicitat totodată şi obligarea pârâtului la 13.333.333 lei lunar începând cu decembrie 2004 şi până la restituirea efectivă a autoturismului, suma reprezentând daune, interese moratorii, precum şi înfiinţarea unui sechestru judiciar asupra bunului în persoana reclamantei, în calitate de custode.
Prin sentinţa civilă nr. 523 din 28 ianuarie 2005 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, iar această instanţă, la rândul său, prin sentinţa civilă nr. 5336 din 30 septembrie 2005, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reţinând natura comercială a cauzei în raport de dispoziţiile art. 7 şi art. 56 C. com., raportate la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea precizată a reclamantei şi a obligat pârâtul, prin sentinţa comercială nr. 7990 din 5 octombrie 2006, să restituie reclamantei autoturismul marca VW Golf, respingând cererea privind acordarea daunelor moratorii, cu 76.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că cererea privind sechestrul judiciar nu a mai fost susţinută de reclamantă încă din faţa Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti iar prin încheierea din 29 iunie 2006 a fost respinsă excepţia de litispendenţă invocată de pârât în faţa tribunalului.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia comercială nr. 118 din 7 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi, urmare admiterii excepţiei autorităţii lucrului judecat, a fost respins şi capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea autoturismului precum şi la plata cheltuielilor de judecată, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei de fond.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 3409 din 10 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, definitivă prin Decizia nr. 80 din 13 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a soluţionat un alt litigiu, desfăşurat între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi întemeindu-se pe aceeaşi cauză juridică, aşa încât s-a apreciat în temeiul art. 1201 C. civ., coroborat cu art. 1200 pct. 4 C. civ., că în cauză există autoritate de lucru judecat, pârâtul fiind obligat la restituirea aceluiaşi autoturism într-un alt litigiu.
Nemulţumit de această decizie pârâtul a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3, 5 şi 7 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurentul invocă necompetenţa instanţelor comerciale, de fond şi apel, apreciind că litigiul de faţă intra în competenţa Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă, autoturismul în litigiu fiindu-i pus la dispoziţie de către reclamantă în temeiul contractului său de muncă.
Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta critică instanţa de apel pentru că s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei autorităţii lucrului judecat fără a-şi verifica propria competenţă materială în soluţionarea cauzei.
Prin ultima critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul critică respingerea în apel a probei testimoniale şi modul superficial şi părtinitor în care au fost apreciate probele dosarului, solicitând obligarea intimatei să depună la dosar originalele actelor invocate de el în apărare.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Recurentul invocă neîntemeiat în recurs necompetenţa instanţelor comerciale deoarece, din actele dosarului rezultă că el însuşi a susţinut natura comercială a cauzei, excepţie ce a fost avută în vedere la declinarea competenţei judecătoriei către Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Câtă vreme recurentul de faţă nu a recurat sentinţa de declinare a cauzei de la judecătorie la instanţa comercială, curtea apreciază că această sentinţă îi este opozabilă, iar natura cauzei nu mai poate fi repusă în discuţie, altfel încălcându-se autoritatea lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil.
De asemenea, recurentul critică nejustificat rezolvarea cu prioritate a excepţiei autorităţii lucrului judecat şi încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece, din motivele de apel nu rezultă că apelantul pârât ar fi invocat vreo excepţie, alta decât cea invocată din oficiu de către instanţă, excepţia autorităţii lucrului judecat fiind o excepţie peremptorie şi rezolvată de instanţă cu respectarea dispoziţiilor art. 136 şi art. 137 C. proc. civ.
Cât priveşte ultima critică deşi recurentul a încadrat-o în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în realitate, din dezvoltările făcute, rezultă că respectivele critici se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ., abrogate la data promovării recursului, ea privind probele administrate şi analizarea lor, aspecte ce ţin de netemeinicia deciziei şi nu de nelegalitatea ei.
În consecinţă, curtea apreciază drept nefondate criticile invocate motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.M. împotriva deciziei nr. 118 din 7 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3859/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3856/2007. Comercial → |
|---|
