ICCJ. Decizia nr. 3996/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3996/2007
Dosar nr. 25324/3/2004
Şedinţa publică din 6 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.B. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei SC A.R., pentru ca instanţa de judecată prin hotărârea pe care o va pronunţa să o oblige pe aceasta la plata sumei de 2.552.450.666 lei vechi reprezentând 2.315.271.528 lei obligaţie de plată conform art. 4 din contractul de asociere nr. 1839/1995, aferentă perioadei 2002 - 2003 şi 237.179.138 lei conform art. 4.8 din acelaşi contract.
A arătat în cererea sa că între reclamant şi P.R. SRL s-a încheiat contractul de asociere nr. 1839 din 12 iulie 1995 având ca obiect constituirea şi exploatarea unei staţii de carburanţi în Bucureşti precum şi realizarea unor activităţi conexe producătoare de venituri.
Conform art. 4.3.1. din contractul mai sus menţionat P.R. SRL s-a obligat să plătească către C.L.M.B. suma rezultată din echivalentul în lei a 3 (trei) dolari SUA/tona de combustibil livrat plătibil în lei la cursul zilei efectuării plăţii şi 2 % din încasările pentru activităţile conexe.
Art. 4.4 reglementează suma minimă garantată iar art. 4.5 eşalonarea plăţilor, prevăzând că P.R. SRL va plăti semestrial obligaţiile de plată asumate conform art. 4.3.1, dar nu mai puţin de 50 % din valoarea sumelor minim garantate menţionate în art. 4.4.
De asemenea, a arătat că părţile au prevăzut la art. 4.9 din contract, clauza penală care sancţionează neplata la termen cu achitarea unei dobânzi de la data scadenţei cotei de asociere până la data achitării plăţii, calculate la o rată anuală egală cu rata de credit financiară a B.N.R.
Prin actul adiţional nr. 1/1995 P.R.SRL a cesionat către SC A.R. SA toate drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul de asociere nr. 1839/1995.
Pârâta nu s-a conformat întrutotul dispoziţiilor contractului, astfel că pentru semestrul al II-lea din anul 2002 a rămas neachitată suma de 1.494.341.000 lei, la care a fost calculată dobânda conform art. 4 din contract, iar pentru semestrul I din anul 2003 a rămas neachitată suma de 820.930.528 lei, la care s-a calculat dobânda, rezultând un debit de 2.552.450.666 lei vechi reprezentând obligaţia de plată conform art. 4 din contract.
Ulterior, reclamantul a majorat pretenţiile la suma de 4.854.892.156 lei adăugând şi sumele neachitate aferente semestrului al II-lea al anului 2003 şi semestrului I al anului 2004.
Prin sentinţa comercială nr. 939 din 14 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea constatând că din cele 11 amplasamente pe care reclamantul trebuia să le dea în folosinţă, nu a predat decât două, iar suprafeţele de teren puse la dispoziţie de către reclamant, au fost mai mici decât cele convenite prin contract.
S-a mai reţinut că reclamantul a solicitat plata sumei de 419.995 dolari S.U.A. în echivalent lei iar prin raportul de expertiză s-a stabilit că pârâta a plătit 376.683 dolari S.U.A. în echivalent lei. Diferenţa rezultată în sumă de 43.312 dolari S.U.A. este nedatorată întrucât reclamantul nu a dat în folosinţă întreaga suprafaţă de teren convenită.
Reclamantul M.B. a declarat apel împotriva acestei sentinţe, precizând că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că au fost predate numai două amplasamente, când în realitate au fost predate nouă, că suprafeţele de teren nu au fost mai mici, că pretenţiile rezultă din contractul modificat şi nu din cel iniţial, şi că niciodată nu a cerut şi nu şi-a precizat pretenţiile în dolari, instanţa pronunţându-se astfel asupra altor pretenţii.
Prin Decizia comercială nr. 131 din 6 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul reclamantului M.B., reţinând că apelanta, prin înscrisurile depuse nu a făcut dovada pretenţiilor sale şi că nu şi-a dus la îndeplinire propriile obligaţii asumate prin contractul de asociere.
Împotriva acestei decizii reclamantul M.B. a declarat recurs având ca temei dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
A susţinut că hotărârea este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi că instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, deoarece reclamantul a demonstrat că a făcut aplicarea art. 4 din contractul de asociere, calculul debitului fiind efectuat numai pentru cele 9 (nouă) amplasamente care au fost predate efectiv, că fiecare suprafaţă de teren a fost identificată, asupra acesteia fiind calculată taxa privind obligaţia societăţii.
De asemenea, a precizat că incorect a reţinut instanţa de apel că D.I.C. – S.E.P. din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti nu are competenţă în urmărirea contractelor, încheierea de acte adiţionale cu diminuarea suprafeţelor de teren şi reaşezarea datoriilor fiscale, deoarece conform Legii nr. 215/2001 fiecare direcţie are atribuţii proprii şi contribuie la exerciţiul funcţiunii instituţiei, formând o entitate.
În acelaşi timp a precizat că este adevărat că D.E.P. nu are atribuţii în urmărirea contractelor, că D.R.I. nu are atribuţii în reaşezarea datoriilor fiscale şi că D.V. a calculat obligaţia de plată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Luând în discuţie hotărârea atacată raportată la dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9, se constată că Decizia pronunţată de instanţa de apel este legală, aceasta neputând fi criticată pentru motivele invocate, întrucât dispoziţiile contractului în litigiu raportate la modul de executare a acestuia au fost corect interpretate şi aplicate de către instanţele de fond şi apel.
Corect cele două instanţe au dispus efectuarea de expertize contabilă şi topo ca urmare a susţinerilor celor două părţi, expertizele stabilind cu exactitate numărul de amplasamente, suprafaţa utilizată în activitatea pentru care a fost constituită asocierea, modul de calcul al sumei datorate de către pârâtă în temeiul acestui contract, precum şi suma aferentă pentru folosirea de către pârâtă a spaţiilor determinate prin expertiză.
Susţinerile recurentei cum că înscrisurile depuse la dosar, respectiv anexele 1 şi 6 la contractul de asociere, fac dovada fiecărei suprafeţe de teren pentru care a fost calculată taxa privind obligaţia societăţii, precum şi susţinerile referitoare la atribuţiile direcţiilor din cadrul Primăriei care deţin şi verifică actele referitoare la dreptul de proprietate, care urmăresc executarea contractului sau care calculează veniturile nu pot fi primite, deoarece prin expertiză toate aceste înscrisuri au fost verificate şi raportate la situaţia reală de pe teren, fiind verificat modul de calcul şi suma care face obiectul obligaţiei de plată din prezenta cauză.
De altfel, chiar recurentul recunoaşte prin motivele de recurs că D.E.P. nu are atribuţii în urmărirea contractelor, că D.R.I. nu are atribuţii în reaşezarea datoriilor fiscale şi că D.V. calculează obligaţiile de plată.
În acest context, corect s-a constatat inexistenţa dovezilor pentru pretenţia reclamantului privind plata diferenţei calculate în dolari de la 376.683 dolari S.U.A., sumă decontată de pârâtă, până la concurenţa sumei precizată, solicitată prin acţiunea introductivă calculată tot în dolari de către expert, respectiv 419.995 dolari S.U.A.
Hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, instanţele interpretând corect atât contractul de asociere, legea părţilor, cât şi celelalte înscrisuri depuse în apărare, recurentul neinvocând alte dispoziţii legale încălcate prin hotărârea atacată.
Ca urmare nici unul din motivele invocate în susţinerea nelegalităţii deciziei atacate, nu se justifică situaţie faţă de care recursul urmează a fi respins.
Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta a solicitat cheltuieli de judecată.
Curtea, luând în discuţie cererea intimatei pârâte, a constatat că aceasta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată în recurs şi că nici nu există motiv de recurs privind cheltuielile de judecată în apel, astfel că cererea urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.B. împotriva deciziei nr. 131 din 6 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei SC A.R. SA Bucureşti privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3997/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3994/2007. Comercial → |
|---|
