ICCJ. Decizia nr. 3992/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3992/2007
Dosar nr. 14/97/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 noiembrie 2005, reclamanta SC A. SRL Vulcan a formulat acţiune împotriva pârâtelor SC A. SA Lupeni, SC K. SRL Lupeni, SC N.F. SRL Lupeni, B.C.R. SA Agenţia Lupeni, pentru ca instanţa prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută parţială a pct. 1 alin. (1) din contractul de garanţie imobiliară nr. 22 din 11 octombrie 2000 autentificat de B.N.P. G.N., actul de adjudecare nr. 461 din 20 ianuarie 2004 încheiat de executorul bancar G.L.Ş., clauza privind bunul imobil urmărit şi adjudecat la licitaţia publică; contractele de vânzare cumpărare încheiate între SC A. SA şi SC K.I. SRL. A solicitat, de asemenea şi rectificarea C.F. 979 Bărbătenii de Sus, constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului, spaţiu comercial în suprafaţă de 120 mp. situat în Lupeni, str. Aleea Viitorului, şi asupra suprafeţei de teren în cotă indiviză aferentă acestui spaţiu precum şi înscrierea acestui drept în C.F., sistarea stării de indiviziune privind imobilul, spaţiu comercial în suprafaţă de 725,51 mp. şi terenul în suprafaţă de 154,09 mp., cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 258 din 19 ianuarie 2006, Judecătoria Petroşani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara invocând dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1393/CA/2006 pronunţată la 13 septembrie 2006, a respins acţiunea, reţinând că din coroborarea tuturor probelor din dosar rezultă că actele în discuţie au avut ca bază un obiect şi un scop legal, reclamanta nedovedind că prin actele încheiate s-a urmărit fraudarea legii şi nevalabilitatea obiectului acestor acte.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 11/A/2007 din 26 ianuarie 2007.
Instanţa de apel a reţinut caracterul comercial al acţiunii iar pe fond a motivat că în mod temeinic instanţa de fond a constatat că reclamanta nu are legitimitatea de a promova o acţiune în rectificarea cărţii funciare şi sistarea stării de indiviziune întrucât contractul nr. 849 din 12 martie 2001 încheiat între părţi cu nerespectarea formei „ad validitatem" are valoarea unui antecontract, promisiune de vânzare, reclamanta nefiind titulara dreptului de proprietate asupra bunului cumpărat.
De asemenea, a reţinut că ipoteca ce greva spaţiul la data cumpărării precum şi dreptul creditorului ipotecar de a urmări imobilul potrivit art. 490 C. civ., erau cunoscute reclamantului de vreme ce a cumpărat bunul după un an de la înscrierea ipotecii în cartea funciară, imobilul ipotecat fiind înscris cu suficiente elemente de identificare şi că aceeaşi stare de fapt a fost reţinută şi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroşani.
Decizia pronunţată în apel a fost atacată de către recurentă cu recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că în mod greşit cauza a fost judecată de instanţa comercială, întrucât acţiunea este civilă, competenţa de soluţionare fiind a instanţei civile, astfel că hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material.
De asemenea, a invocat interpretarea şi aprecierea greşită şi subiectivă a împrejurărilor care compun starea de fapt, instanţa reţinând o stare de fapt ce corespunde parţial realităţii.
A reproşat instanţei de apel faptul că nu a luat în considerare o serie de probe existente la dosar, spre exemplu rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroşani, adresa nr. 2615 din 16 mai 2001 a B.C.R. SA Agenţia Lupeni, întâmpinarea formulată de pârâtă SC K.I. SRL, concluziile scrise ale reclamantei şi că a respins mijloace de probă, cum ar fi proba cu martori, expertiza judiciară topografică, cercetarea judecătorească la faţa locului.
Recursul este nefondat.
Conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe.
În cauză, instanţa comercială a judecat corect litigiul cu respectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din OG nr. 88/1997 şi art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, fiind în discuţie un drept care atrage competenţa de judecată a secţiei comerciale.
În acest context, în mod corect au fost aplicate dispoziţiile art. 56 C. com., litigiul fiind calificat drept comercial, astfel încât dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., privind casarea hotărârii când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei materiale, nu pot fi reţinute în speţă.
Cât priveşte celelalte motive de recurs referitoare la soluţionarea fondului cauzei şi acestea urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
În mod corect cele două instanţe au reţinut că reclamanta nu are calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu întrucât contractul nr. 849 încheiat la data de 12 martie 2001 nu a respectat condiţiile de validitate cu privire la obligativitatea respectării formei autentice cerute de lege pentru contractele de vânzare cumpărare care au obiect terenuri, aşa încât aceasta nu are legitimitate de a promova o acţiune în constatarea dreptului de proprietate, în rectificarea şi sistarea stării de indiviziune.
Starea de fapt prezentată în acţiunea introductivă a fost reţinută corect de către cele două instanţe, care au dispus şi analizat toate probele din dosar, fiind motivat amplu fiecare capăt de cerere raportat la situaţia de fapt şi dispoziţiile legale aplicabile.
Cât priveşte critica potrivit căreia nu au fost luate în considerare apărările reclamantei din concluziile sale scrise precum şi cele ale pârâtei SC K.I. SRL din întâmpinarea acesteia, Curtea constată că acestea rămân simple afirmaţii deoarece din motivarea hotărârii atacate rezultă că toate problemele ridicate în apărare de către părţi au fost avute în vedere la soluţionarea capetelor de cerere din acţiunea introductivă precum şi a motivelor invocate în apel.
În considerarea celor de mai sus, se constată că pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., nu pot fi reţinute în cauză, întrucât hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, fiind motivată amplu, pe fiecare capăt de cerere, cu menţionarea situaţiei de fapt raportată la dispoziţiile legale aplicabile.
Faţă de aceste împrejurări recursul urmează a fi respins cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Vulcan împotriva deciziei nr. 11/ A din 26 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3994/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3979/2007. Comercial → |
|---|
