ICCJ. Decizia nr. 3997/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3997/2007
Dosar nr. 25093/2/2005
Şedinţa publică din 6 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 martie 2005, reclamanta SC T. SA Bucureşti cheamă în judecată pe pârâta SC I.S.P.E. SA Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate că reclamanta este proprietara spaţiilor în suprafaţă de 3.055 mp. reprezentând 14,14 % din suprafaţa desfăşurată a clădirii.
Prin sentinţa civilă nr. 2986 din 11 aprilie 2005, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti admite excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, apreciind că spaţiul cu privire la care se solicită de către reclamantă constatarea calităţii de proprietar are o destinaţie comercială, părţile fiind comercianţi iar obiectul cauzei este neevaluabil în bani.
Prin sentinţa comercială nr. 2667 din 6 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge acţiunea reclamantei, reţinând, în acest sens, că aceasta îşi poate valorifica dreptul de proprietate invocat pe calea unei acţiuni reale şi nu în baza dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., pe calea unei acţiuni în constatare, iar pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate are deschisă calea contestaţiei în justiţie a refuzului eliberării respectivului certificat.
Apelul reclamantei împotriva sentinţei instanţei de fond este respins, ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 111 din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care reţine, pentru a decide astfel, că obiectul acţiunii îl constituie constatarea unei situaţii de fapt, acţiune inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta critică instanţa de apel pentru faptul că Decizia pronunţată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv motivele pentru care s-a înlăturat solicitarea efectuării unei expertize tehnice în construcţii, precum şi pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., întrucât a solicitat constatarea unui drept şi nu a unei situaţii de fapt, respectiv a dreptului său de proprietate asupra spaţiilor repartizate prin HG nr. 305/1996 privind reorganizarea I.S.P.E. din cadrul R.A.E. şi prin HG nr. 627/2000 privind reorganizarea CONEL, terenul căzând sub incidenţa HG nr. 834/1991, recurenta detaliind conţinutul protocolului încheiat în 9 iulie 1996 prin care s-a stabilit departajarea patrimoniului între cele două părţi şi reluând înfăţişarea situaţiei de fapt, solicitând instanţei să stabilească modul de aplicare a procentului de 14,14 % asupra tuturor suprafeţelor din imobil, procent menţionat de protocolul evocat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului, ca nefondat, instanţa de apel pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Recursul nu este fondat.
Criticile recurentei nu sunt întemeiate, instanţa de apel pronunţând o hotărâre motivată în drept şi în fapt şi răspunzând criticilor formulate în apel într-o formă succintă şi concentrată, şi făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora o cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, ori recurentei i s-a stabilit prin act normativ dreptul de proprietate în cotă de 14,14 % asupra imobilului în cauză pentru identificarea fizică a căruia are la dispoziţie, aşa cum corect a stabilit instanţa criticată, o acţiune reală şi nu o acţiune în constatare care este inadmisibilă.
Astfel fiind, constatându-se că Decizia recurată este legală şi temeinică, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat împotriva acesteia de către recurenta reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 111 din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4001/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3996/2007. Comercial → |
|---|
