ICCJ. Decizia nr. 4001/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4001/2007
Dosar nr. 6103/104/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 26 aprilie 2004, reclamanta F.R. a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.G.N.T. SA Mediaş şi F.Z. Drăgăneşti Olt, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, instanţa să dispună obligarea celor două pârâte să-şi ridice staţia de reglare măsurare precum şi o conductă de racord de Ф8, bunuri proprietatea acestora, aflate pe terenul proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.
A precizat că este proprietara terenului în suprafaţă de 2.030 mp. situat în Sola 55, parcela 3, conform titlului de proprietate nr. 0757/74 din 5 august 2002, teren pe care se află amplasate bunurile precizate mai sus, şi care aparţin celor două pârâte. Acestea au refuzat să-şi ridice bunurile de pe terenul său, deşi nu le mai utilizează sau să plătească chirie sau lipsă de folosinţă a terenului, reclamanta neputând să-şi valorifice drepturile conferite de titlul de proprietate.
A solicitat şi obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosinţă pentru anii 2001, 2002, 2003, evaluarea urmând a se face prin expertiză de specialitate.
Judecătoria Slatina a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 3621 din 15 septembrie 2004.
Judecătoria Caracal, prin sentinţa comercială nr. 241/ C din 31 octombrie 2005, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC T. SA Mediaş şi a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reţinând că art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 351/2004 prevede că toţi concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază de drept de uz şi de servitute legală pe care o exercită cu titlul gratuit, astfel că nu poate fi obligată la plata unei rente anuale, iar conducta fiind folosită pentru transportul gazelor naturale constituie un serviciu public de interes naţional, conform art. 32 din Legea nr. 351/2004, astfel că aceasta nu poate fi ridicată de pe terenul reclamantei.
Atât reclamanta cât şi pârâta S.N.T.G.N.T. SA Mediaş, au atacat sentinţa pronunţată de Judecătoria Caracal.
Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelurile aşa cum rezultă din Decizia civilă nr. 55 din 23 martie 2006, a casat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre soluţionare.
Rejudecând, tribunalul a introdus în cauză pe pârâta SC S.M.R. SA Constanţa care a cumpărat F.Z. Drăgăneşti Olt şi prin sentinţa nr. 11 din 12 ianuarie 2007 a admis acţiunea reclamantei, a dispus obligarea în solidar a pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 7.800 euro cu titlul de despăgubiri, a respins capătul de cerere privind plata unei indemnizaţii anuale în sumă de 2.600 euro; s-a luat act de renunţarea la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor de a ridica staţia reglare măsurare şi conducta racord, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 91 pct. 2 din Legea nr. 351/2004 potrivit cărora despăgubirile se stabilesc în funcţie de suprafaţa de teren afectată.
Cum pârâtele, una în calitate de concesionar din sectorul gaze naturale, alta în calitate de proprietar al staţiei de reglare măsurare şi a conductei de racord, au bunurile pe terenul proprietatea reclamantei, cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la 7.800 euro, reprezentând valoarea de vânzare a terenului stabilită la valoarea de piaţă practicată în zona respectivă.
Apelurile declarate de pârâtele S.N.T.G.N.T. SA Mediaş şi S.M.R. SA Constanţa împotriva acestei sentinţe au fost respinse de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 89 din 10 aprilie 2007, prin care s-a reţinut că reclamanta a respectat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., privind obligativitatea procedurii concilierii directe.
De asemenea, a reţinut că instanţa a avut în vedere când a soluţionat cauza, principiul disponibilităţii, reglementat prin art. 84 C. proc. civ., ţinând cont de cererea reclamantei cu privire la renta anuală cât şi cererea privind despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosinţă a terenului efectiv ocupat, chiar dacă instanţa de fond a avut în vedere prevederile Legii gazelor nr. 351/2004, care nu schimbă datele problemei, reclamantei aducându-i-se atingeri în ce priveşte dreptul său de proprietate, legea petrolului nr. 134/1995 art. 10 referindu-se la criteriul valorii de circulaţie a terenurilor imobiliare afectate pentru determinarea despăgubirilor, iar Legea gazelor nr. 351/2004 folosind criteriul valorii de circulaţie a bunurilor imobiliare afectate.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 42 C. com., privind răspunderea solidară şi s-a avut în vedere expertiza efectuată de expertul I.G., care a stabilit valoarea terenului la valoarea de piaţă practicată în zonă, respectiv 7.800 euro.
Împotriva acestei decizii pârâtele au declarat recurs.
Pârâta S.N.T.G.N.T. SA Mediaş şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând că.
- instanţa a dat ceea ce nu s-a cerut, deoarece nu a făcut diferenţa între renta anuală pe care a solicitat-o reclamanta şi care este prevăzută în Legea petrolului nr. 134/1995 ca măsură reparatorie şi despăgubirile pentru intervenţia la obiectivele S.N.T.G.N.T. reglementate de art. 90 pct. 2 şi art. 91 din Legea gazelor nr. 351/2004 modificată, instanţa trebuind să se pronunţe numai asupra rentei anuale (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.).
- hotărârea este lipsită de temei legal, întrucât Legea nr. 351/2004 nu poate fi aplicată în cauză deoarece a intrat în vigoare după naşterea litigiului şi nu poate dispune pentru viitor. Această lege nu reglementează renta anuală iar reclamanta a solicitat prin cererea introductivă renta anuală nu despăgubiri (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină deoarece instanţa de apel apreciază ca fiind echivalente şi având acelaşi regim juridic atât renta anuală cât şi despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosinţă a terenului efectiv ocupat (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
Prin recursul său pârâta SC S.M.R. SA Constanţa a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, deoarece, fiind obligată în solidar la plata despăgubirilor ar însemna un prejudiciu dublu; că în conformitate cu dispoziţiile legale trebuia obligat la plată doar concesionarul terenului şi instalaţiilor, care este pârâta S.N.T.G.N.T. SA Mediaş şi care utilizează şi staţia de reglare măsurare şi conducta de transport, ambele proprietatea sa, într-o activitate de utilitate publică; că greşit au fost aplicate dispoziţiile Legii nr. 351/2004 deoarece îngrădirea dreptului s-a născut anterior apariţiei acestei legi, iar conductele amplasate pe teren nu afectează exercitarea dreptului de proprietate.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 304 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea atacată poate fi modificată dacă instanţa a dat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Or, în speţă instanţa aplicând principiul disponibilităţii şi având în vedere precizarea reclamantei cu privire la acordarea de despăgubiri, a luat în discuţie această cerere şi în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 351/2004, legea gazelor, ca act normativ de reglementare a efectelor faptei ilicite după momentul producerii ei şi care şi-a produs efectele în timpul când terenul reclamantei era afectat de imobilele pârâtelor aflate pe acest teren, corect a stabilit prin hotărâre judecătorească valoarea despăgubirilor, conform art. 91 alin. (2) din aceeaşi lege, raportând cuantumul acestora la valoarea de piaţă a imobilului, în zona respectivă, la momentul evaluării.
Ca urmare nu se poate discuta despre o retroactivitate a Legii nr. 351/2004, deoarece despăgubirile au fost stabilite la valoarea de piaţă a terenului la momentul evaluării, când această lege era în vigoare, chiar dacă bunurile care au afectat terenul se aflau pe acest teren şi anterior publicării acestei legi şi nici despre o hotărâre prin care s-a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece instanţa, respectând principiul disponibilităţii, a soluţionat cererea privind despăgubirile aşa cum aceasta a fost precizată.
În acest context urmează a se respinge şi motivele invocate în temeiul pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea se poate modifica când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii întrucât Decizia atacată a fost motivată pe larg cu privire la toate motivele de apel, pe situaţia de fapt, pe temei de drept, fiind raportată la cererea reclamantei privind despăgubirile.
De asemenea, pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., conform căruia hotărârea se poate modifica când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, nu poate fi reţinut ca motiv de modificare a hotărârii atacate, cele două instanţe aplicând corect dispoziţiile art. 91 alin. (2) din Legea nr. 351/2004, legea gazelor, despăgubirile fiind acordate pentru fapta ilicită care îşi producea efectele sub imperiul acestei legi.
La fel, motivul de modificare a deciziei atacate referitor la greşita aplicare a solidarităţii răspunderii, se va respinge pe considerentul că în mod corect instanţele au aplicat dispoziţiile art. 42 alin. (3) C. com., privind prezumţia de solidaritate, calificând natura litigiului ca fiind comercială şi reţinând că ambele societăţi pârâte au afectat dreptul de proprietate al reclamantei prin amplasarea pe acest teren a bunurilor care se aflau în proprietatea lor, pârâta SC S.M.R. SA Constanţa nedovedind faptul că bunurile sale nu au îngrădit dreptul de proprietate al reclamantei.
În aceste împrejurări se constată că recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse conform art. 312 alin.(1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele S.N.T.G.N.T. SA Mediaş şi S.M.R. SA Constanţa împotriva deciziei nr. 89 din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondate.
Obligă recurentele la plata sumei de 639,84 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimata F.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 410/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3997/2007. Comercial → |
|---|
