ICCJ. Decizia nr. 3979/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3979/2007
Dosar nr. 2336/3/2006
Şedinţa publică din 5 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1258 din 20 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI.
A fost obligată pârâta A.S.P. prin lichidator judiciar SC C.E.L. SRL să plătească reclamantei suma de 1.548.974,34 lei reprezentând 977.367,68 lei penalităţi pentru reachitarea ratelor 1-5 şi 701.731,85 lei dobânzi aferente ratelor 1-5.
Au fost respinse restul pretenţiilor ca nefondate ca şi cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că desfiinţarea contractului nr. 44 din 14 iulie 1999 prin care reclamanta a transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra unui număr de 123.987 acţiuni ale SC S. SA IAŞI, s-a datorat neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiilor asumate şi potrivit art. 21 din OG nr. 25/2002 a obligat-o la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului.
Cu privire la dividendele încasate pentru anul 2003 – 2004 s-a reţinut că din raportul de expertiză contabilă nu rezultă că pârâta a încasat dividendele în perioada de valabilitate a contractului şi nici nu a cauzat reclamantei alte prejudicii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei, iar pe fond admiterea în tot a acţiunii. Prin motivele de apel formulate reclamanta a arătat că după depunerea raportului de expertiză a formulat obiecţiuni şi a solicitat instanţei să pună în vedere expertului completarea lucrării efectuată în sensul formulării unei concluzii cu privire la determinarea prejudiciului, întrucât acesta a evitat să se pronunţe asupra acestui aspect, limitându-se a arăta că majorarea datoriilor a adus o influenţă negativă asupra activului net contabil.
Raţiunea acordării prejudiciului rezultat din diminuarea activului net contabil, arată apelanta, este justificată de faptul că în urma desfiinţării contractului de privatizare, deşi părţile vor fi repuse în situaţia anterioară încheierii contractului, în patrimonial A.V.A.S. vor intra acţiuni având o valoare mult diminuată faţă de momentul încheierii contractului şi care nu mai pot fi valorificate prin intermediul unei alte privatizări.
Apelanta arată că instanţa în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ., ar fi trebui să suplimenteze obiectivele solicitate, în vederea întocmirii raportului de expertiză financiar – contabilă, raport care să stabilească prejudiciile suferite, altele decât cele deja cuantificate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 280 din 30 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei reţinând, în esenţă, că reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat încuviinţarea probei cu expertiză contabilă, a indicat obiectvele ce urmează a fi avute în vedere de instanţă, instanţa a încuviinţat proba cu expertiză contabilă, expertul a răspuns la toate obiectivele încuviinţate de instanţă.
Cu petiţia înregistrată la data de 20 iulie 2007 în termen legal, reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI a declarat recurs, împotriva deciziei pronunţată în apel solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Prin motivele de nelegalitate invocate reclamanta arată că hotărârea atacată este dată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) respectiv art. 21 alin (3) din OG nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurenta arată că prin acţiunea formulată a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor interese cuantificate provizoriu, urmare desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 44/15 din 14 iulie 1999 prin acţionarea pactului comisoriu, iar în temeiul art. 167 C. proc. civ., a solicitat proba cu expertiză financiar contabilă în vederea stabilirii întinderii şi a existenţei prejudiciului creat A.V.A.S. în temeiul art. 21 alin (3) din OG nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
Mai arată recurenta că instanţele au interpretat greşit dispoziţiile art. 21 alin (11) din OG nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a enumerat în mod limitativ sumele datorate de cumpărător cu titlu de prejudiciu urmare a desfiinţării contractului de privatizare şi ce reprezintă acestea.
Recurenta menţionează că respingerea obiecţiunilor formulate de A.V.A.S., ce vizau formularea unor concluzii clare a expertului după analizarea elementelor de patrimoniu ale societăţii privatizate, şi cu privire la existenţa şi întinderea prejudiciului, este în totală contradicţie cu dispoziţiile art. 21 alin (3) din OG 22/2005.
A mai menţionat recurenta că potrivit art. 129 alin (2) C. proc. civ., judecătorul în tot cursul procesului conduce desfăşurarea acestuia, veghează la respectarea dispoziţiilor legale iar potrivit pct. 5 al aceluiaşi articol, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare.
Pentru motivele de recurs invocate şi motivate în drept în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea recurată prin prisma actelor şi înscrisurilor aflate la dosar cât şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că hotărârea este legală.
Astfel, în mod corect au fost respinse ca neîntemeiate obiecţiunile formulate de reclamantă la expertiza financiar-contabilă efectuată în cauză, având în vedere că obiectivele expertizei au fost stabilite de către reclamantă şi încuviinţate în totalitate de către instanţă, iar reclamanta A.V.A.S. nu a solicitat încuviinţarea unor obiective suplimentare.
În concluzie, în cauză nu este incident pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., hotărârea fiind legală, situaţie în care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 280 din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3992/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3910/2007. Comercial → |
|---|
