ICCJ. Decizia nr. 4081/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4081/2007
Dosar nr. 11317/3/2005
Şedinţa publică din 12 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5564, pronunţată la data de 23 iunie 2006, secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtul C.L.S. 4 Bucureşti, prin Primar; a admis, în parte, acţiunea precizată formulată de reclamanta SC W.C. SRL, împotriva sus-numitului pârât, pe care l-a obligat să plătească reclamantei suma de 1.656.880 lei (Ron), cu titlu de despăgubiri şi suma de 2.398,2 lei (Ron) cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând cererea de obligare a pârâtului la semnarea contractelor de închiriere pentru cele 17 spaţii comerciale, adjudecate.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţiile invocate sunt nefondate, întrucât nu există identitatea cerută de art. 166 C. proc. civ., iar C.L.S. 4, reprezentat prin primar, figurează în calitate de locator în formularul tip de contract de închiriere, iar, pe fondul cauzei, a apreciat, ca nefondată, cererea de obligare a pârâtului la semnarea contractelor de închiriere pentru cele 17 spaţii comerciale adjudecate, faţă de Hotărârea C.L.S. 4 nr. 25/2004, care a anulat Hotărârea nr. 120 din 31 iulie 2003, prin care s-a dispus scoaterea la licitaţie a spaţiilor în discuţie, şi, ca fiind fondată, cererea de acordare a despăgubirilor, constând în prejudiciul suferit de reclamantă prin neutilizarea spaţiilor comerciale adjudecate, astfel cum rezultă acesta din raportul de expertiză, evocând aplicabilitatea prevederilor art. 1075, 1079, 1082, 1084 C. civ. şi art. 37 C. com.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 143, pronunţată la data de 19 martie 2007.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel, respingând criticile apelantului vizând soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, şi cererii de acordare a despăgubirilor solicitate, a reţinut, cu privire la excepţie că, în exercitarea atribuţiilor legale, C.L.S. 4 a împuternicit Primarul Sectorului 4 să încheie contractele de închiriere pentru spaţiile comerciale în litigiu, iar, pe fondul cauzei, că, nemaifiind posibilă obligaţia de „a face" a pârâtului, acesta datorează despăgubiri, pentru a acoperi prejudiciul suferit de reclamantă, stabilit prin raportul de expertiză judiciară încuviinţată de instanţă, care nu a fost combătut de pârât prin formularea de obiecţiuni, reiterând incidenţa art. 1073, 1075, 1079, 1082, 1084 C. civ. şi art. 37 şi următoarele C. com.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelantul pârât, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9.
În dezvoltarea acestui motiv s-a criticat soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi s-a arătat că, prin acordarea, despăgubirilor solicitate, s-au nesocotit cerinţele legale cu privire la vinovăţie şi prejudiciu.
Intimata pârâtă SC W.C. SRL a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a deciziei atacate, apreciind criticile recurentului ca fiind, neîntemeiate.
Având în vedere că C.L.S. 4 figurează ca parte în calitate de locator în contractele de închiriere în litigiu, care urmau a fi semnate de primar conform art. 4 din H.C.L.S. 4 nr. 120/2003, rezultă că instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că acesta are legitimare procesuală, aşa încât critica vizând soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive apare ca fiind nefondată, ştiut fiind că raportul de drept procesual se leagă valabil între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, ca şi din existenţa unei legături de conexitate cu un astfel de raport.
În ce priveşte critica neîndeplinirii condiţiilor acordării daunelor interese, în lipsa vinovăţiei pârâtului şi a caracterului cert şi direct al prejudiciului, pe care să îl fi suferit reclamanta ca urmare a nesemnării contractelor de închiriere în discuţie, cerinţe prevăzute de art. 1082 C. civ., pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă, se constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, este de observat că pârâtul nu a retras oferta până la termenul de valabilitate al acesteia, stabilit la data de 03 februarie 2004, cunoscut reclamantei, care nu a făcut dovada că, până la această dată, inclusiv, s-a prezentat în vederea încheierii şi semnării contractelor de închiriere cu documentele ce i-au fost solicitate în acest scop, respectiv originalul şi copia documentului de plată a garanţiei de bună execuţie, deci, în ce o priveşte, oferta a căzut de drept, din culpa acesteia, ce se constituie în „cauza străină" prevăzută de art. 1082, exoneratoare de răspundere pentru pârât, iar, prin art. 1 din H.C.L.S. 4 nr. 25/2004, s-a dispus anularea H.C.L.S. 4 nr. 120/2003, cu consecinţa anulării tuturor actelor subsecvente acestei din urmă hotărâri, între care figurează şi hotărârile de adjudecare a spaţiilor pentru care trebuiau încheiate şi semnate contractele de închiriere între părţile litigante, acest aspect fiind, de altfel, reţinut ca argument al respingerii capătului de cerere prin care se ceruse obligarea pârâtului, prin primar, la semnarea evocatelor acte juridice.
Cum neexecutarea obligaţiei de a semna contractele de închiriere, în litigiu, nu se datorează faptei culpabile a pârâtului, nefiindu-i imputabilă, şi cum acesta nu este ţinut decât de neexecutarea faptului său, nu de cea datorată unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, rezultă că, prin obligarea sa la dezdăunări, fără dovada caracterului cert şi direct al prejudiciului astfel creat şi a legăturii cauzale dintre faptul reclamat al nesemnării contractelor de închiriere şi prejudiciu, instanţele fondului, invocând, ca fundament juridic al hotărârilor pronunţate, dispoziţiile art. 1073, 1075, 1079, 1082, 1084 C. civ. şi art. 37 C. com., au interpretat şi aplicat, greşit, în speţă, aceste dispoziţii legale.
Aşa fiind, constatând incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica, în tot, Decizia atacată, va admite apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului pe care o va schimba, în parte, în sensul că va înlătura obligarea acestuia la plata despăgubirilor şi a cheltuielilor de judecată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul C.L.S. 4 Bucureşti împotriva deciziei nr. 143 din 19 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul C.L.S. 4 Bucureşti.
Schimbă, în parte, sentinţa nr. 5564 din 23 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în sensul că înlătură obligarea pârâtului C.L.S. 4 Bucureşti la plata despăgubirilor în cuantum de 1.656.880 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.398,2 lei. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4082/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3883/2007. Comercial → |
|---|
