ICCJ. Decizia nr. 110/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 110/2008
Dosar nr. 254/97/2006
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6033/CA/2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a respins acţiunea precizată a reclamantei SC Q.L. SRL, în calitate de lichidator judiciar al SC S. SA Călan formulată împotriva pârâtei SC A. SA Călan, prin lichidator judiciar SC C.E. SRL Deva, active ce a avut ca obiect revendicare şi daune.
În considerentele sentinţei, instanţa fondului a reţinut că obiectul acţiunii reclamantei a constatat în obligarea pârâtei la restituirea şi readucerea în patrimoniul reclamantei a activelor reprezentând aportul în natură, subscris şi vărsat la constituirea SC A. SA Călan şi obligarea pârâtei la eventuale dezdăunări, în situaţia în care din motive imputabile acesteia bunurile nu mai pot fi restituite în natură.
În urma administrării probelor s-a constatat că reclamanta s-a constituit în anul 2002, cu un aport în natură subscris şi vărsat de SC S. SA constând în terenuri, construcţii, mijloace fixe şi investiţii în curs, în valoare de 20.836.024,6 lei că, prin OUG nr. 3/2003, A.P.A.P.S. a fost mandatată să voteze în A.G.A. SC A. SA dizolvarea şi lichidarea acesteia şi că în februarie 2004 A.G.A. din cadrul SC A. SA a hotărât dizolvarea şi lichidarea societăţii.
S-a considerat că prevederile art. 1 alin. (2) din OUG nr. 3/2004 în sensul cărora, în procesul de dizolvare şi lichidare a SC A. SA activele aparţinând SC S. SA vor reveni în patrimoniul acesteia nu-şi au aplicabilitate în cauză întrucât, pârâta se află în procedura insolvenţei şi numai în cazul în care toate datoriile acesteia ar fi acoperite fără lichidarea bunurilor acesteia s-ar putea pune problema restituirii, în raport de cota de participare a reclamantei la capitalul social.
Prima instanţă a mai reţinut că, în cauză, nu s-a făcut dovada că i-au finalizat operaţiunile de lichidare judiciară faţă de societatea pârâtă.
Apelurile formulate de reclamantă şi de intervenienta A.V.A.S. Bucureşti împotriva acestei sentinţe au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 26 din 15 iunie 2007, dată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Instanţa de apel a analizat cererea de intervenţie în interes accesoriu formulată de A.V.A.S. Bucureşti în raport de prevederile art. 51 C. proc. civ.
Cu privire la criticile aduse sentinţei atacate s-a apreciat că potrivit prevederilor Legii nr. 64/1995, în vigoare la data dizolvării pârâtei, scopul procedurii de lichidare judiciară constă în achitarea debitelor faţă de creditorii sociali ai societăţii debitoare, iar art. 1 alin. (2) din OUG nr. 3/2004 nu cuprinde o prevedere fără echivoc a redobândirii, în temeiul legii, de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra bunurilor litigioase.
S-a considerat că interpretarea dată de apelantă acestor prevederi ar duce la încălcarea art. 44 din Constituţia României şi art. 1 al P.A.C.D.O.L.F.
Nu au fost primite nici criticile ce au vizat aplicabilitatea prevederilor OUG nr. 51/1998, apreciindu-se că urmare declanşării procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 toate celelalte executări silite pornite împotriva aceleiaşi debitoare se suspendă de drept conform art. 38 care nu distinge între procedurile de executare.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta SC S. SA Călan şi intervenienta A.V.A.S. Bucureşti care au considerat-o nelegală.
1. Reclamanta SC S. SA Călan a invocat în recursul său motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia susţine următoarele:
- Instanţele anterioare au pronunţat hotărâri nelegale şi netemeinice în contradicţie cu împrejurările de fapt şi de drept care conduce la o singură concluzie şi anume că reclamanta este îndreptăţită la restituirea bunurilor aduse ca aport la capitalul social al SC A. SA sau la despăgubiri.
- Art. 1 alin. (2) din OUG nr. 3/2004 cuprinde o prevedere clară în sensul căreia, în procesul de dizolvare şi lichidare a SC A. SA, activele reprezentând aportul în natură, subscris şi vărsat al SC S. SA Călan vor reveni în patrimoniul acesteia.
Recurenta consideră că aceste active au revenit, conform legii, în proprietatea sa, în cursul procesului de dizolvare şi lichidare, începând cu 16 aprilie 2004, când A.G.E.A. a hotărât dizolvarea SC A. SA şi a numit lichidatorul, dizolvare ce a durat până la declanşarea procedurii de faliment conform hotărârii nr. 1079 din 17 noiembrie 2005 dată de Tribunalul Hunedoara.
- Nu s-a luat în considerare că procedura falimentului a fost solicitată chiar de administratorii din lichidarea voluntară, iar creanţa garantată a A.V.A.S. constă în valoarea instalaţiei necesare investiţiei „Turnătoria de tuburi de presiune din fontă ductilă" ce a fost vândută pârâtei prin executarea silită a SC S. SA de către A.V.A.S. Bucureşti.
2. Recurenta A.V.A.S. Bucureşti a invocat prin cererea de recurs motivele reglementate de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora arată următoarele:
- Prevederile OUG nr. 3/2004 şi ale OUG nr. 68/2005 aprobată prin Legea nr. 341/2005 care au un caracter special au fost încălcate prin Decizia atacată creându-se un prejudiciu atât reclamantei cât şi creditorilor acesteia (printre care şi A.V.A.S.) prin diminuarea patrimoniului cu aport în natură subscris şi vărsat.
- Motivarea instanţei de apel este anacronică, reţinându-se greşit că bunurile pot reveni în patrimoniul reclamantei după finalizarea operaţiunilor de lichidare faţă de pârâtă.
Se arată că, potrivit art. 1 alin. (2) din OUG nr. 2/2004, activele reprezentând aportul în natură al SC S. SA vor reveni în patrimoniul acesteia, în timpul procesului de dizolvare şi lichidare al SC A. SA.
- Recurenta nu este de acord cu motivarea instanţei de apel în sensul căreia nu a dovedit un prejudiciu al intereselor sale întrucât îşi poate realiza creanţa în procedura Legii nr. 85/2006 întrucât SC S. SA nu mai deţine bunuri importante care să poată fi valorificate în cadrul acestei proceduri.
- Consideră că, în situaţia în care restituirea în natură a activelor nu mai este posibilă, pârâta trebuie să fie obligată la dezdăunări către reclamantă.
Intimata SC A. SA Călan, prin lichidator judiciar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, faţă de temeiul de drept invocat de reclamantă prin acţiunea introductivă şi anume art. 29 lit. c) din Legea nr. 64/1995 care reglementează anularea actelor frauduloase încheiate de debitor, în dauna drepturilor creditorilor.
De asemenea, intimata consideră că atâta timp cât se află în procedura de lichidare judiciară, prevederile OG nr. 3/2004 nu au aplicabilitate în cauză, fiind evident că în procedura Legii nr. 85/2006 nu pot fi aplicate decât prevederile conţinute de acest act normativ.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenţi, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Grupând criticile aduse deciziei atacate de ambele recurente, critici subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va răspunde acestora prin considerente comune.
Astfel, potrivit prevederilor OG nr. 3/2004 privind finalizarea investiţiei „Turnătoria de tuburi de presiune din fontă ductilă" pe platforma S. Călan, A.V.A.S. Bucureşti a fost mandatată să voteze în A.G.A. SC S. SA împuternicirea reprezentantului acestei societăţi de a vota în A.G.A. SC A. SA dizolvarea şi lichidarea acesteia.
La alin. (2) al art. 1 s-a prevăzut că, în procesul de dizolvare şi lichidare a SC A. SA activele reprezentând aportul în natură, subscris şi vărsat al SC S. SA vor reveni în patrimoniul acesteia.
Prin art. 2 şi urm. din Ordonanţă aşa cum ele au fost modificate prin OUG nr. 68/2005 este reglementată procedura de executare silită a A.V.A.S., cu referire la OUG nr. 51/1998 a activelor ce se cuvin din lichidarea SC A. SA asociatului SC S. SA.
Este indiscutabil faptul că bunurile în litigiu au fost aduse ca aport în natură de către SC S. SA la constituirea SC A. SA, precum şi faptul că în situaţia în care SC A. SA ar fi intrat în procedura de lichidare voluntară conform Legii nr. 31/1990 republicată, dispoziţiile cuprinse în cele două ordonanţe de urgenţă (nr. 3/2004 şi nr. 68/2005) şi-ar fi găsit aplicabilitate în cauză, iar A.V.A.S. ar fi putut proceda la executarea silită reglementată de OUG nr. 51/1998.
Numai că, recurentele omit a avea în vedere situaţia în care se află SC A. SA, respectiv faptul că împotriva acesteia a fost declanşată procedura de insolvenţă, aflându-se în lichidare judiciară conform (Legii nr. 64/1995 actualmente Legii nr. 85/2006), situaţie în care cele două acte normative invocate de recurente nu-şi mai găsesc aplicabilitatea.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile OUG nr. 3/2004, A.G.A. SC A. SA a hotărât, la data de 16 aprilie 2004, dizolvarea voluntară a societăţii şi numirea unui lichidator însă, lichidarea voluntară nu s-a mai efectuat pentru că împotriva societăţii s-a declanşat procedura falimentului conform Legii nr. 64/1995 modificată.
Instanţele anterioare au reţinut corect că această procedură este una concursuală, colectivă şi egalitară şi are caracter special în raport cu lichidarea ce s-ar fi efectuat conform Legii nr. 31/1990 republicată dar şi faţă de executarea silită reglementată de OUG nr. 51/1998.
Or, prevederea din art. 1 alin. (2) din OUG nr. 3/2004 modificată prin OUG nr. 68/2005 este clară, în sensul că aportul în natură subscris şi vărsat al SC S. SA Călan ar fi revenit în patrimoniul său în procesul de dizolvare şi lichidare valutară a SC A. SA.
Cum lichidarea voluntară nu s-a mai derulat, intervenind lichidarea judiciară, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate de recurente sunt nefondate.
Pe cale de consecinţă, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile recurentelor conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC Q.L., lichidator al SC S. SA Călan şi de intervenienta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 26/ A din 15 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1058/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1118/2008. Comercial → |
|---|
