ICCJ. Decizia nr. 1119/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1119/2008
Dosar nr. 1/1285/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Turda, la data de 30 iunie 2006, după ce a încercat concilierea directă (la 24 mai 2006), reclamanta C.N.I.N. SA Bucureşti a chemat în judecată pârâta SC A. SRL Turda solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 114.954 lei creanţă datorată reclamantei şi provenind din neîndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate prin contractul nr. 1791 din 12 august 2004 şi actul adiţional nr. 1 din 11 februarie 2005, având ca obiect tipărirea în avans de banderole marcare băuturi alcoolice.
Prin sentinţa nr. 3411 din 27 noiembrie 2006, Judecătoria Turda a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Comercial Cluj.
La 19 ianuarie 2007, după înregistrarea dosarului la Tribunalul Comercial Cluj şi înaintea primului termen de judecată reclamanta a depus o cerere de suspendare a judecăţii în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că deşi a desfăşurat relaţii contractuale cu pârâta nu a fost notificată de către administrator în vederea înscrierii la masa credală, că a luat act de deschiderea procedurii falimentului pârâtei consultând B.P.I. şi că a formulat cererea de creanţă înregistrată sub nr. 12770 din 9 decembrie 2006.
La primul termen de judecată Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 402 din 1 februarie 2007, admiţând excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii, ridicată din oficiu, a respins cererea reclamantei ca lipsită de interes.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
În dosarul nr. 655/1285/2005 al Tribunalului Comercial Cluj, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului prevăzută de Legea nr. 64/1995, actualmente Legea nr. 85/2006, faţă de pârâta SC A. SRL.
Urmare deschiderii procedurii, administratorul judiciar a notificat creditorii debitoarei conform prevederilor art. 61 coroborat cu prevederile art. 62 din Legea nr. 85/2006, în vederea formulării declaraţiilor de creanţă, reclamanta din prezentul dosar depunând declaraţie de creanţă şi solicitând înscrierea sa în tabelul creditorilor cu suma de 117.372,29 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea serviciilor prestate şi neachitate de către pârâtă aferent contractului nr. 1791 din 12 august 2004 şi actului adiţional nr. 1 din 11 februarie 2005 şi cheltuieli de judecată achitate în dosarul nr. 1/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj, respectiv fostul dosar nr. 3107/2006 al Judecătoriei Turda.
Faţă de această împrejurare, în şedinţa publică din 1 februarie 2007, din oficiu, instanţa a ridicat excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea şi soluţionarea litigiului, apreciind că odată formulată declaraţia de creanţă şi creditoarea fiind înscrisă în tabelul creditorilor nu se mai justifică formularea unei noi cereri de chemare în judecată într-un dosar distinct faţă de pârâtă, cu atât mai mult cu cât singura modalitate de recuperare a pretenţiilor de către reclamantă este în cadrul procedurii insolvenţei, care este o procedură concursuală, colectivă şi specială.
Orice demers judiciar, indiferent de forma pe care acesta o îmbracă sau de etapa procesuală în care acesta se află trebuie să se sprijine pe un interes ce se raportează la relaţia dintre situaţia juridică şi mijlocul procesual ales şi justifică profitul material pe care partea îl urmăreşte.
Interesul care stă la baza oricărei cereri în justiţie trebuie să fie juridic şi legitim, să fie născut şi actual, să fie direct şi personal şi să fie pozitiv şi concret.
Interesul trebuie sa fie, între altele, născut şi actual, caracteristici care trebuie să existe pe toată durata litigiului de la momentul declanşării sale şi până la stingerea lui.
Înscrierea creditoarei în tabelul definitiv al creditorilor şi participarea la procedura judiciară instituită împotriva debitoarei a fost de natură a satisface interesul reclamantei astfel că nu se mai poate aprecia că există un interes născut şi actual care să justifice acest demers judiciar.
Instanţa, raportat la aceste considerente, a apreciat ca întemeiată excepţia invocată în temeiul art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 112 C. proc. civ., reţinând că nu se mai justifică interesul promovării acţiunii finalitatea urmărită prin declanşarea acestui demers judiciar fiind atinsă în cadrul procedurii judiciare a falimentului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta solicitând desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în vederea pronunţării unei încheieri prin care să se dispună suspendarea judecăţii cauzei conform Legii nr. 85/2006.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 110 din 14 mai 2007, a respins apelul reclamantei cu motivarea că activitatea procesuală nu poate fi declanşată şi întreţinută fără justificarea unui interes şi atâta timp cât reclamanta, faţă de situaţia juridică a pârâtei, s-a înscris, o dată cu promovarea prezentei acţiuni şi în procedura specială instituită de Legea nr. 85/2006 pentru realizarea creanţei sale, apare de prisos menţinerea pe rolul aceleiaşi instanţe şi a unei cauze după procedurile comune, care, de altfel, nici nu mai poate fi instrumentată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta C.N.I.N. S.A. Bucureşti solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei acestei din urmă instanţe în vederea legalei soluţionări a cererii privind suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În recursul său reclamanta susţine că hotărârea atacată este nelegală şi invocă în acest sens motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., sub două aspecte, care sunt, în rezumat, următoarele:
1. Art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevede un caz de suspendare legală a judecăţii cauzei şi prin această normă legiuitorul nu a distins asupra aplicabilităţii acestui caz de suspendare, în raport de un criteriu cronologic, respectiv formularea acţiunii anterior, concomitent sau posterior deschiderii procedurii prevăzute de legea insolvenţei.
În cauză existând în mod evident ipoteza prevăzută de textul menţionat suspendarea legală a judecăţii prezentei cereri era obligatorie iar instanţele nu puteau aprecia asupra inaplicabilităţii textului în raport de un criteriu neprevăzut de lege. De altfel, instanţa de apel nu a sancţionat nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii de suspendare a judecăţii cauzei şi nemotivarea sentinţei sub aspectul acestei cereri.
2. Instanţa a apreciat eronat asupra conţinutului interesului, ca una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii, întrucât justificarea acţiunii în justiţie prin prisma condiţiei interesului priveşte exclusiv interesul de a invoca dreptul subiectiv afirmat şi de a-l urmări pe calea formală care duce la declanşarea procedurii judiciare, or este evident interesul reclamantei de a declanşa procedura judiciară cu privire la dreptul său de creanţă.
Împrejurarea că în realitatea juridică a intervenit, cu referire la pârâtă, deschiderea procedurii falimentului, nu este de natură a anula interesul reclamantei, care rămâne în continuare caracterizat prin legitimitate şi actualitate, ci intervine aplicarea cazului de suspendare arătat, care nu poate fi înlăturat în nici un mod. Prin urmare, îi este oprit judecătorului cauzei a examina îndeplinirea condiţiei interesului în raport de o altă procedură judiciară în curs ci, faţă de dispoziţia legală menţionată, de conţinutul şi caracterul imperativ al acesteia, este obligat să constate că a intervenit cazul de suspendare legală a judecăţii.
Examinând recursul prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Acest text conţine o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competenţa exclusivă a judecătorului – sindic. El vizează toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face distincţie în funcţie de data înregistrării acţiunii, respectiv dacă acţiunile au fost înregistrate înainte sau după deschiderea procedurii insolvenţei.
Suspendarea acţiunilor operează prin efectul legii, ex lege, fără să fie necesară pronunţarea unei hotărâri în acest sens. Efectul suspensiv se produce de la pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii şi nu de la data înregistrării cererii introductive.
Suspendarea acţiunilor sau suspendarea judecăţii, de drept, cum este cazul celei prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 sau de art. 243 C. proc. civ., are drept efect oprirea instantanee a cursului judecăţii. Acest efect se constată în fiecare dosar judiciar în parte, de către instanţa sau organul de executare, la sesizarea sau la cererea persoanei interesate ori din oficiu.
Efectul suspendării, de oprire de îndată a cursului judecăţii, împiedică instanţa să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept şi, în mod evident, cu referire la prezenta cauză, o împiedică să invoce şi să soluţioneze excepţii, de procedură sau de fond.
În ceea ce priveşte interesul reclamantei în promovarea prezentei acţiuni, Curtea reţine că acest interes, legitim, născut, actual, direct şi personal, a existat în momentul introducerii acţiunii, formularea cererii de creanţă de către reclamantă fiind ulterioară şi făcută abia la momentul în care ea a luat act de deschiderea procedurii insolvenţei împotriva pârâtei. Ulterior excepţia lipsei interesului reclamantei nu mai putea fi invocată şi examinată de instanţă în raport de aplicarea ope legis a suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., având în vedere că instanţele nu au intrat în cercetarea fondului cauzei, să caseze hotărârile pronunţate şi să trimită cauza Tribunalului Comercial Cluj care va constata aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.N.I.N. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 110/2007 din 14 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia şi sentinţa comercială nr. 402 din 1 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Cluj şi trimite cauza Tribunalului Comercial Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1118/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1125/2008. Comercial → |
|---|
