ICCJ. Decizia nr. 1394/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1394/2008
Dosar nr. 5764/30/2006
Şedinţa publică din 8 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin cererea de chemare în judecata, astfel cum a fost completată şi precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, sectia comerciala şi de contencios administrativ, sub nr. 5764/30/2006 (nr. vechi 2765/2006), după strămutarea cauzei de la Tribunalul Braşov, reclamanta SC P.P.F.R. SA, în contradictoriu cu SC F.P.L. SRL (fosta SC D.I.T. SRL) şi SC P.F. SRL, a solicitat instanţei sa constate nulitatea absoluta a actului constitutiv al SC P.F. SRL, autentificat sub nr. 1930 din 26 august 2004 si, pe cale de consecinţa, sa fie declarata nulitatea acestei societăţi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, SC P.F. SRL a luat fiinţa prin asocierea SC D.I.T. SRL şi SC P.P.F.R. SA, asociere având la baza Hotarârea nr. 6 din 2 august 2004 a Adunării Generale a SC P.P.F.R. SA şi Hotarârea nr. 12 din 3 august 2006 a asociatului unic al SC D.I.T. SR.
Totodată, prin acţiunea introductiva, se mai arată că administratorii reclamantei din acea perioada au adus ca aport în natura la constituirea noii societăţi, totalitatea activelor corporale cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative ale art. 150 şi 251 alin. (3), coroborat cu art. 239 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, precum şi ale art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Determinat de împrejurarea că, reclamanta SC P.P.F.R. SA figura la pct. 5.7. din Anexa la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele masuri adiacente, anexa care cuprindea activele ce urmau a fi transferate către SC F.P. SA, la termenul din data de 11 aprilie 2006 aceasta a formulat, în cauza, în temeiul art. 49 C. proc. civ., cerere de intervenţie voluntara în interes propriu, prin care a solicitat instanţei sa constate nulitatea absoluta a actului constitutiv al paratei SC P.F. SRL şi să dispună efectuarea înregistrărilor ce se impuneau referitor la nulitatea actului constitutiv al societăţii menţionate la registrul comerţului Braşov.
În susţinerea cererii de intervenţie în interes propriu s-a prezentat evoluţia situaţiei activelor trecute în portofoliul SC F.P. SA prin Legea nr. 247/2005. S-a arătat astfel ca, la data de 21 martie 2003, O.E.M. a încheiat cu A.P.A.P.S. contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 11 din 21 martie 2003 prin care a dobândit un pachet de acţiuni reprezentând 73,9 % din acţiunile emise de către SC N. SA În cadrul A.G.A. SC N. SA. din data de 18 decembrie 2004 s-a hotărât divizarea societăţii prin desprinderea unei părţi din patrimoniul acesteia, parte transmisă către alte şapte societăţi astfel înfiinţate, printre care şi E.H. SA.
După preluarea funcţiei, noii administratori au constatat că, până la desfiinţarea contractului de privatizare, foştii administratori L.I. şi T.M., au încheiat, mai multe acte juridice, inclusiv actul constitutiv al SC P.F. SR.L, cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative ale art. 150, art. 251 alin. (3), coroborat cu art. 239 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, precum şi ale art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Prin Sentinţa nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 pronunţata de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 5764/30/2006 (nr. în format vechi 2765/2006), instanţa de fond, a apreciat ca intervenienta „nu este succesoarea A.P.A.P.S. care a încheiat cu O.E.M. contractul de vânzare-cumpărare de actiuni, nejustificând un interes juridic în prezenta cauza", sens în care a respins, ca lipsita de interes, cererea de intervenţie în interes propriu formulata în cauza de SC F.P. S.
Totodată, a fost respinsa, ca neîntemeiata, acţiunea promovată de reclamanta SC P.P.F.R. SA, prima instanţa reţinând că, în speţa, nu sunt incidente dispoziţiile art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, pe care îşi întemeiază reclamanta acţiunea.
Împotriva Sentinţei nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 au declarat apel, reclamanta SC P.P.F.R. SA, precum şi intervenienta SC F.P. S.
Prin Decizia nr. 146 din 29 mai 2007 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara, sectia comercială în dosarul nr. 5764/30/2006, instanţa de apel, a respins apelurile formulate în cauză atât de către reclamanta, cât şi de intervenientă.
Împotriva deciziei Curţii de Apel au declarat recurs reclamanta şi intervenienta.
La data de 17 decembrie 2007, A.V.A.S. Bucureşti a depus la dosar precizări prin care susţine că a dobândit calitate procesuala în prezenta cauza, solicitând a fi citata ca recurent intervenient în locul SC F.P. SA. Totodată se învederează că A.V.A.S. îşi însuşeşte şi susţine recursul formulat de F.P. SA şi solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Înalta Curte va admite cererea A.V.A.S. de introducere în cauză ca recurent intervenient în locul SC F.P. SA având în vedere următoarele considerente precum şi înscrisurile din prezentul dosar:
Prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, SC F.P. SA a dobândit 79,052 % din acţiunile SC P.P.F.R. SA, astfel cum s-a prevăzut la pct. 5 poziţia 5.7 din Anexa la Titlul VII - Regimul stabilirii şi plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prin transfer de la A.V.A.S.
Prin OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv au fost modificate prevederile anexei de la titlul VII din Legea nr. 24 7/2005 în sensul abrogării punctului 5.7 al acesteia, unde figura reclamanta, astfel că A.V.A.S. a redevenit acţionar al acestei societăţi cu 79,052 % din acţiunile SC P.P.F.R. SA.
Cât priveşte recursul declarat de reclamantă, Înalta Curte reţine că aceasta a invocat art. 304 pct. 7 şi 9 şi a solicitat:
Admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 146 din 29 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, să modificaţi în tot această hotărâre, în sensul admiterii acţiunii în nulitate deoarece hotărârea judecătorească atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii cu următoarele argumente.
1. Încălcarea art. 104 din OUG nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate deoarece, aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, P.P.F.R. SA (fostă SC E.H. SA) s-a înfiinţat la data de 3 februarie 2004 prin divizarea parţială a N. SA Făgăraş. Cum N. SA era societate deschisă, deţinută public, privatizată în cadrul Programului de Privatizare în Masă, conform Legii nr. 55/1995, iar la data divizării era în vigoare OUG nr. 28/2002, care prevede la art. 104 că „Divizarea unei societăţi deţinute public sau fuziunea unei societăţi cu o societate deţinută public va avea ca efect crearea şi sau menţinerea unei societăţi deţinute public, recurenta a dobândit caracterul de societate deţinută public încă de la înfiinţare, pe care l-a menţionat în însuşi actul constitutiv, la art. 2.
2. Încălcarea Instrucţiunilor nr. 8/1996, aprobate prin Ordinul C.N.V.M. nr. 14/1996 (M. Of. nr. 176/5.08.1996), care erau în vigoare la data încheierii actului constitutiv.
3. Aplicarea greşită a art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi încălcarea art. 114 din Legea nr. 31/1990.
4. Aplicarea greşită a art. 150 din Legea nr. 31/199.
5. Încălcarea dispoziţiilor cuprinse În Titlul VI - Capitolul II, art. 238 – art. 251 din Legea nr. 31/1990 referitoare la fuziune şi divizare.
Cât priveşte recursul declarat de intervenienta SC F.P. şi însuşit de A.V.A.S., Înalta Curte reţine că aceasta a invocat art. 304 pct. 5 şi 9 şi a solicitat admiterea recursului, casarea Decizia comercială nr. 146 din 29 mai 2007 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 5764/30/2006, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Timiş, pentru a se asigura o judecata unitara.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi răspunzând printr-un considerent comun, Înalta Curte va admite recursurile şi pentru o judecată unitară va casa Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 a Tribunalului Timiş şi se va trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal pentru următoarele motive:
Prin Decizia recurată instanţa a încalcat formele de procedura prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) – art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia recurată, s-a pronunţat asupra apelului formulat de apelanta intervenientă SC F.P. SA împotriva Sentinţei nr. 381/ PI din I5 februarie 2007 a Tribunalului Timiş, în sensul ca.
„Este adevărat că, prima instanţa, în mod greşit, prin încheierea de şedinţa, de la termenul din 2 iunie 2006, a dispus respingerea cererii de intervenţie în interes propriu formulata de F.P. SA, reţinând ca aceasta nu ar fi justificat un interes în cauză, motivat de faptul că intervenienta nu este succesoarea A.P.A.P.S care a încheiat cu O.E.M. contractul de vânzare cumpărare de actiuni nr. 11 din 21 martie 2003 pentru dobândirea unui pachet reprezentând 73,9 % din acţiunile emise de N. SA, omiţând sa aibă în vedere împrejurarea ca, P.P.F.R. SA figurează la poziţia nr. 5.7 a Anexei 1 din Titlul VII privind regimul stabilirii şi plaţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005 „În continuarea motivării, instanţa de apel, retine: „nu se poate susţine că intervenienta apelanta (F.P. SA.) nu a justificat nici un interes în cauză, în condiţiile în care 79,052 % din participaţii la P.P.F.R. SA. au fost transferate la societatea intervenienta".
Prin urmare, Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia recurată, a statuat ca, în mod greşit, instanţa de fond a respins, pe cale de excepţie, cererea de intervenţie în interes propriu formulataî cauza de SC F.P. S.A
Date fiind considerentele instanţei de apel, în speţă, erau incidente dispoziţiile arte 297 alin. (1) C. proc. civ.. potrivit cărora.
„În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului .. instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe".
Curtea de Apel Timişoara, cu încalcarea dispoziţiilor imperative, anterior enunţate, trecând peste formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, s-a pronunţat pe fondul cererii de intervenţie în interes propriu a S C. F.P. SA., în sensul ca „motivele invocate în susţinerea cererii de intervenţie în interes propriu prin care aceasta (F.P. SA.) a cerut constatarea nulităţii absolute a actului constitutiv al S C. P.F. SR.L. şi efectuarea înregistrărilor ce se impun în registrul comerţului, nu sunt întemeiate.
Pe cale de consecinţă, prin Decizia recurată, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de F.P. SA. împotriva Sentinţei nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, în privinţa cererii de intervenţie, deşi instanţa de fond, aşa cum am arătat, nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la cererea de intervenţie, procedând la respingerea acesteia, pe cale de excepţie, ca lipsită de interes.
Totodată, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în mod îndreptăţit, în considerentele deciziei recurate, ca „judecătorul fondului a omis sa se refere la toate motivele de fapt şi de drept invocate în susţinerea cererii de chemare în judecata, astfel cum a fost ea completata şi precizată de mai multe ori pe parcursul soluţionării cauzei, şi că, din acest punct de vedere hotărârea instanţei de fond nu respecta exigentele impuse de pct. 5 alin. (1) al arte 261 C. proc. civ.", ... instanţa de apel, practic, procedând la analizarea acţiunii în ansamblu, astfel cum a fost completata şi precizată.
Instanţa de apel, a analizat toate motivele de fapt şi de drept invocate în susţinerea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actului constitutiv al SC P.F. SRL, considerente ce lipsesc, cu desăvârşire, din cuprinsul hotărârii instanţei de fond, Sentinţa nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 pronunţata de Tribunalul Timiş, astfel cum a reţinut şi Curtea de Apel Timişoara.
Prin urmare, daca prima instanţă, Tribunalul Timiş „a pipăit" fondul cauzei, fara a intra, practic, în cercetarea fondului, situaţie concretizată în absenţa din cuprinsul hotărârii pronunţate, a motivelor de fapt şi de drept, în raport de care a soluţionat litigiul, art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul respingerii deopotrivă a acţiunii introductive, cât şi a cererii de intervenţie în interes propriu, formulata de F.P. SA, rezultă ca, în cauza, erau incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, instanţa de apel, prin Decizia recurată, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC P.P.F.R. SA împotriva Sentinţei nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 pronunţata de Tribunalul Timiş, deşi instanţa de fond, aşa cum am arătat, nu a intrat practic în cercetarea fondului cauzei.
Aşadar, faţă de acest cadru procesual, şi pentru a nu priva niciuna dintre părţi de un grad de jurisdicţie, dar şi pentru ca instanţa de fond să cerceteze toate împrejurările de fapt ale cauzei, instanţa de trimitere va analiza toate criticile formulate de recurente şi care se referă la.
- împrejurarea că, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială, se află dosarul nr. 4182/62/2006 având ca obiect acţiune în anularea Hotărârii A.G.A. a SC P.P.F.R. SA nr. 6 din 02 august 2004, respectiv acea hotărâre prin care a fost mandatat „Consiliul de Administraţie cu întocmirea documentaţiei necesare încheierii unor contracte de închiriere, vânzare, asociere în participaţiune (asociere cu formare de persoane juridice noi)
- se va analiza incidenţa art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital potrivit căruia: „Actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanţie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii, a căror valoare depăşeşte, individual sau cumulat, pe durata unui exerciţiu financiar, 20 % din totalul activelor imobilizate, mai puţin creanţele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor", precum şi dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 31/1990, republicată.
- încălcarea art. 104 din OUG nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate deoarece, aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, P.P.F.R. SA (fostă SC E.H. SA) s-a înfiinţat la data de 3 februarie 2004 prin divizarea parţială a N. SA Făgăraş.
- încălcarea Instrucţiunilor nr. 8/1996, aprobate prin Ordinul C.N.V.M. nr. 14/1996 (M. Of. nr. 176/5.08.1996), care erau în vigoare la data încheierii actului constitutiv.
- aplicarea art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi încălcarea art. 114 din Legea nr. 31/1990.
- aplicarea a art. 150 din Legea nr. 31/1990 încălcarea dispoziţiilor cuprinse În Titlul VI - Capitolul II, art. 238 – art. 251 din Legea nr. 31/1990 referitoare la fuziune şi divizare.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. art. 312 alin. (3) teza a II-a şi art. 314 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de reclamanta SC P.P.F.R. SA FĂGĂRAŞ şi intervenienta A.V.A.S. BUCUREŞTI (succesoare a SC F.P. SA) împotriva deciziei nr. 146/ C din 29 mai 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, şi se va casa Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 a Tribunalului Timiş şi se va trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Admite recursurile declarate de reclamanta SC P.P.F.R. SA FĂGĂRAŞ şi intervenienta A.V.A.S. BUCUREŞTI (succesoare a SC F.P. SA) împotriva deciziei nr. 146/ C din 29 mai 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 a Tribunalului Timiş şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1337/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1396/2008. Comercial → |
|---|
