ICCJ. Decizia nr. 1292/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1292/2008
Dosar nr. 1736/62/2007
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 februarie 2007, reclamantul B.B. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SRL Braşov solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se declare nulitatea societăţii pârâte întrucât obiectul său de activitate, Activităţi juridice, este ilicit şi să se desemneze un lichidator al societăţii pârâte, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2378/ C din 15 mai 2007, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.B. în contradictoriu cu pârâta SC M SRL Braşov având ca obiect constatare nulitate absolută.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că potrivit înscrisurilor depuse de pârâtă la dosar aceasta şi-a modificat actul constitutiv, activitatea încriminată fiind exclusă din această cerere iar cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă deoarece în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., modificarea actului constitutiv de către pârâtă (recunoaşterea pretenţiilor reclamantului) făcându-se înainte de prima zi de înfăţişare dar înainte de chemarea în judecată, pârâta nu a fost pusă în întârziere.
Apelul declarat de reclamantul B.B. împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 169/ A din 27 septembrie 2007, reţinând, în esenţă, că în mod corect instanţa de fond a dat eficienţă prevederilor art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În speţă, pârâta nu doar că a recunoscut pretenţiile reclamantului dar şi-a executat obligaţia de a modifica actul constitutiv anterior primei zi de înfăţişare, astfel încât pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât acţiunea reclamantului a fost respinsă şi nu admisă, aspect ce exclude culpa procesuală a pârâtei.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal şi scutit de timbraj reclamantul B.B. criticând-o pentru nelegalitate şi neteminicie, invocând greşita aplicare a prevederilor art. 275 C. proc. civ., faţă de faptul că acţiunea este supusă legii comerciale iar debitorul unei obligaţii este în drept în întârziere. Culpa pârâtei există din momentul complinirii şi autorizării societăţii sau cel mai târziu din momentul publicării deciziei XXII din 12 iunie 2006 în M. Of.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul B.B. a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii privind plata cheltuielilor de judecată respectiv 900 lei onorariu de avocat şi 51 lei taxă judiciară de timbru.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În apel pe calea devolutivă s-au analizat aceste critici reiterate şi în recurs.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de fond şi instanţa de apel în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, făcând aplicarea art. 275 C. proc. civ., întrucât modificarea actului constitutiv al pârâtei a fost făcută înainte de prima zi de înfăţişare, iar înainte de chemarea în judecată pârâta nu a fost pusă în întârziere.
În speţă, pârâta nu doar că a recunoscut pretenţiile reclamantului dar şi şi-a executat obligaţia de a modifica actul constitutiv anterior primei zi de înfăţişare, astfel încât nu poate fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât acţiunea reclamantului a fost respinsă şi nu admisă, aspect ce exclude culpa procesuală a pârâtei.
Susţinerile recurentului-reclamant că punerea în întârziere şi respectiv culpa procesuală a societăţii pârâte ar exista din momentul publicării deciziei XXII a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în M. Of. sunt nefondate deoarece autorizarea societăţii a fost efectuată cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 26/1990 de Judecătorul delegat la registrul comerţului prin încheieri judecătoreşti irevocabile ce se bucură de autoritate lucrului judecat până în momentul modificării actului constitutiv al societăţii.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B.B. împotriva deciziei nr. 169/ A din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1289/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1299/2008. Comercial → |
|---|
