ICCJ. Decizia nr. 1527/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1527/2008
Dosar nr. 3/1285/2007
Şedinţa publică de la 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2764/1285/2007, Secţia comercială a Tribunalului Comercial Cluj a admis cererea formulată de reclamantul C.L.M. Cluj, astfel cum a fost precizată, şi, în consecinţă, a constatat încetat contractul de închiriere nr. 1937 din 12 ianuarie 2000 la data de 29 noiembrie 2004, prin expirarea termenului contractual; a constatat tacita relocaţiune intervenită între părţi la data de 29 noiembrie 2004 cu privire la spaţiul comercial, situat în Cluj Napoca, Calea Moţilor; a constatat denunţat unilateral contractul de închiriere reînnoit; a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul în suprafaţă de 21,81 mp, situat la adresa menţionată; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 33.666,88 lei, reprezentând chiria neachitată, actualizată cu rata inflaţiei, dobânzi şi penalităţi pe perioada noiembrie 2002 – 31 decembrie 2006, precum şi dobânda legală calculată la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R., începând cu data pronunţării hotărârii şi până la plata integrală a debitului restant.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, după împlinirea termenului stabilit prin contractul de închiriere nr. 1937 din 12 ianuarie 2000, pârâta a rămas în folosinţa spaţiului ce a făcut obiectul acestui contract în suprafaţă de 21,81 m.p., situat în Cluj Napoca Calea Moţilor, locaţiunea fiind tacit reînnoită în sensul art. 1437 C. civ.; că ulterior pârâtei i s-a notificat concediul, iar înscrisurile administrate în probaţiune atestă că pe perioada noiembrie 2002 – 31 decembrie 2006 există debite restante în sumă de 33.666,88 lei, reprezentând chiria neachitată, actualizată cu rata inflaţiei, dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate în baza unor H.C.L. şi a unor acte normative incidente, referitoare la contractul în discuţie.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o, în parte, în sensul înlăturării obligaţiei de plată a dobânzii legale calculată la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R., menţinând restul dispoziţiilor acestei hotărâri, cu motivarea că, din conţinutul contractului, nu rezultă că părţile au convenit asupra anatocismului la momentul încheierii acestuia, astfel încât, capitalizarea debitelor, respectiv a chiriei, a majorărilor şi penalităţilor şi solicitarea unei dobânzi egală cu rata scontului, este nelegală.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs intimatul reclamant, prin primar, invocând, în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă că decizia atacată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 8 din O.G. nr. 9/2000 care se referă la contractele de împrumut nu la cele de locaţiune, iar prin acţiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de 33.666,88 lei care reprezintă o datorie comercială, lichidă şi plătibilă în bani, în temeiul art. 43 C. com. şi art. 3 din O.G. nr. 9/2000.
Recursul este nefondat.
Astfel, textul art. 8 din O.G. nr. 9/2000 care reglementează anatocismul, chiar dacă se referă la suma „împrumutată”, se poate aplica nu numai în împrumutul cu dobândă ci la orice datorie, în sensul de sumă efectiv datorată, fără alte demersuri, cu consecinţa îndeplinirii condiţiilor restrictive pe care precitatul text le impune.
În lipsa acestei dovezi, instanţa de apel a reţinut, cu justeţe, inaplicabilitatea în speţă a acestui text legal, aşa încât critica greşitei sale aplicări nu se justifică.
Este de observat că, prin soluţia pronunţată, instanţa de apel nu a adus atingere dispoziţiilor art. 43 C. com. şi art. 3 din O.G. nr. 9/2000, ce constituie cauza cererii prin care s-au solicitat dobânzi, întrucât acestea se regăsesc în conţinutul sumei totale la plata căreia pârâta a fost obligată către reclamantă, menţionată de către instanţa de apel.
Aşa fiind, constatând că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-şi găseşte incidenţa în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de intimatul reclamant, prin reprezentantul său legal, împotriva deciziei instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.L.M. Cluj – Napoca, împotriva deciziei nr. 259 din 22 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1484/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1543/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
