ICCJ. Decizia nr. 1451/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1451/2008
Dosar nr. 635/103/2007
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta B.C.R. a chemat în judecată pe pârâta SC I.P. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 115.500 lei Ron compusă din 60.000 lei reprezentând credit nerambursat, 19.600 lei reprezentând dobânzi restante şi 35.900 lei reprezentând creanţe ataşate.
Prin sentinţa civilă nr. 264/COM din 3 aprilie 2007, Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, respinge acţiunea formulată de reclamanta B.C.R. S.A., sucursala Târgu-Neamţ, judeţul Neamţ, în contradictoriu cu pârâta SC I.P. SRL Vânători-Neamţ, judeţul Neamţ.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că din probe nu rezultă formularea de către pârâtă a cererii scrise de acordare a creditului a cărui restituire este solicitată în acţiune. Deşi în procesul-verbal din 21 mai 2002 s-a consemnat de către Comitetul Director al BCR că a fost aprobată în unanimitate cererea de credit de scont formulată de SC I.P. SRL, reclamanta creditoare nu face dovada existenţei unei astfel de cereri. De asemenea, reprezentantul reclamantei în instanţă a recunoscut că nu deţine o astfel de cerere şi nicio altă documentaţie depusă de pârâtă în vederea acordării creditului.
Contractul de scont cu nr. 323 din 21 mai 2002 nu este semnat de către reprezentantul pârâtei şi nici nu poartă ştampila acesteia.
Prin contractul de cesiune casch-flow, SC I.P. SRL se obligă să garanteze rambursarea creditului în sumă de 1.500.000.000 lei acordat de reclamantă împrumutatului cedent-pârât în cauză. Contractul de cesiune casch-low este semnat de R.R. şi poartă ştampila pârâtei.
Conform susţinerii reclamantei prin semnarea contractului casch-flow pârâta şi-a însuşit implicit contractul de scont.
Analizând clauzele contractului de casch-flow, rezultă că SC I.P. SRL s-a obligat să garanteze suma acordată prin contractul de credit nr. 323 din 21 mai 2002. Astfel se garantează în limita sumei existente în contul de disponibilităţi nr. 2511.1.-186.1/ROL. Astfel spus, pârâta are calitatea de debitor garant şi garantează în limita unei sume neprecizate. Această sumă este cea care s-ar găsi în contul nr. 2511.1-186.1/ROL în momentul executării obligaţiei de garanţie.
Nu rezultă din contractul de cesiune casch-flow că pârâta şi-a însuşit implicit obligaţiile contractuale decurgând din contractul de scont (inclusiv la plata de dobânzi şi penalităţi), ci rezultă numai că pârâta garantează rambursarea în limita unei sume neprecizate.
Potrivit concluziilor din raportul de expertiză depus la dosar reclamanta a virat în contul pârâtei suma de 1,5 miliarde lei. Potrivit aceloraşi concluzii, pârâta a r fi trebuit, la apariţia nejustificată a sumei în contul său, să înregistreze suma respectivă în contul 473 „Decontări din operaţiuni în curs de clarificare". Din suma de 1.500.000.000 lei, suma de 1.154.300.000 lei a fost virată din contul pârâtei, în contul SC M.L. SRL cu explicaţii „Contravaloare marfă".
Nu rezultă din probele cauzei că suma de 1.154.300.000 lei ar fi fost plătită de SC I.P. SRL către SC M.L. SRL ca urmare unor raporturi contractuale din aceste două societăţi.
Ceea ce rezultă este faptul că suma a intrat fără o bază contractuală iniţial în contul pârâtei şi ulterior o parte din sumă a fost virată din contul pârâtei în cel al societăţii SC M.L. SRL
De asemenea mai rezultă din concluziile aceluiaşi raport de expertiză că pârâta a acceptat să se reţină din suma de 1.500.000.000 lei suma de 344.658.889 lei drept taxă de scont, deşi contractul de scont nu a fost semnat de reclamantă. Potrivit aceluiaşi raport, din suma totală de 1.500.000.000 lei o sumă de 1.041.111 lei a ajuns în final la pârâtă.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 77 din 19 iunie 2007 respinge ca nefondat apelul comercial declarat de apelanta-reclamantă B.C.R. SA, sucursala Târgu-Neamţ, împotriva sentinţei civile nr. 264/COM din 3 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 635/103/2007 în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC I.P. SRL Vânători, judeţul Neamţ.
Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, astfel la toate motivele de apel invocate de B.C.R., sucursala Târgu-Neamţ, răspunde chiar instanţa de fond, prin considerentele hotărârii pronunţate.
De asemenea, sentinţa se bazează pe lângă celelalte înscrisuri, pe lucrarea de specialitate efectuată în cauză, respectiv raportul de expertiză, suplimentul la raportul de expertiză şi la care apelanta-reclamantă nu a formulat nicio obiecţiune.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta B.C.R. SA, sucursala Târgu-Neamţ a susţinut că Decizia recurată este netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
Instanţa a reţinut că nu rezultă din probe că pârâta a formulat cerere scrisă de acordare a creditului a cărui restituire se solicită în acţiune.
Deşi în procesul-verbal din 21 mai 2002 s-a consemnat de către Comitetul Director al BCR că a fost aprobată în unanimitate cererea de credit de scont formulată de SC I.P. SRL, reclamanta-creditoare nu face dovada existenţei unei astfel de cereri şi nicio altă documentaţie depusă de pârâtă în vederea acordării creditului.
Recurenta precizează că nu a afirmat niciodată că ar exista o cerere scrisă a pârâtei în vederea acordării creditului şi având în vedere că acest client era un client important pentru bancă, căruia i-au fost acordate multe credite, i s-a acceptat o cerere orală.
Instanţa constată că respectivul contract de scont nr. 323 din 21 mai 2002 nu este semnat de către reprezentantul pârâtei şi nici nu poartă ştampila acesteia.
Recurenta arată că a formulat acţiunea introductivă tocmai pentru motivul că nu are titlu executor, urmând a folosi hotărârea instanţei pentru declanşarea procedurii de executare silită.
Concluziile instanţei sunt eronate motivat de faptul că în contractul de cesiune casch-flow nr. 323 A din 21 mai 2003 la pct.1 se stipulează: „Pentru garantarea rambursării creditului în sumă de 1.500.000.000 lei acordat de banca împrumutatului cedent SC I.P. SRL în baza contractului de credit nr. 323 din 21 mai 2002, precum şi a dobânzilor aferente împrumutatul cesionează băncii casch-flow-ul rezultat din activitatea desfăşurată în mod curent prin contul de disponibilităţi nr. 2511.1 – 186.1/ROL, deschis la bancă până la stingerea integrală a obligaţiilor asumate prin contractul de credit mai sus arătat".
Concluziile instanţei de fond însuşite de instanţa de apel sunt de asemenea eronate datorită faptului că acţiunea a fost întemeiată şi pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză astfel cum rezultă din alineatul ultim al acţiunii introductive de instanţă.
Se apreciază că instanţele în mod greşit au interpretat dispoziţiile art. 1191-1198 C. civ. raportate la contractul de scont, întrucât s-a făcut dovada că au fost îndeplinite aceste condiţii prin încheierea între bancă şi intimată a documentelor depuse la dosar şi care justifică introducerea acţiunii ce are ca obiect prevederile art. 1073 C. civ. şi principiul îmbogăţirii fără justă cauză, banca dovedind cu înscrisuri că acestei societăţi i-a fost acordat un credit pe care l-a folosit.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimata SC I.P. SRL Vânători-Neamţ a depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât cererea de recurs este o recunoaştere a faptului că instanţele de fond şi apel au reţinut corect că intimata nu a solicitat contractarea creditului de scont nr. 323 din 21 mai 2002, neexistând cerere de creditare, borderou privind depunerea biletelor la ordin spre scontare ale SC S. SRL şi SC I.P. SRL Târgu Mureş şi nici contract de scont semnat şi ştampilat de intimata-pârâtă.
Părţile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivele invocate de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Prima critică a recurentei nu poate fi primită, întrucât din conţinutul hotărârii recurate nu rezultă că instanţa s-a substituit părţilor contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reţinut un cu totul alt act juridic sau conţinut.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
Privitor la reiterarea situaţiei de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
De altfel, motivele de recurs constituie o reiterare a motivelor de apel, deja analizate de instanţa de apel.
De precizat că asumarea de către pârâtă a obligaţiei de garanţie a creditului nu echivalează cu asumarea obligaţiilor contractuale ale contractului de scont.
Acceptarea de către pârâtă ca în contul său să apară nejustificat o sumă şi acceptarea unui virament către SC M. SRL din suma astfel apărută nu echivalează cu însuşirea de către pârâtă a clauzelor contractului de scont.
Faptul că în contul pârâtei a mai rămas o sumă de 1.041.111 lei nu echivalează cu asumarea obligaţiilor din contractul de scont. Reclamanta nu formulează o cerere pe îmbogăţirea fără justă cauză în limita sumei cu care pârâta s-a îmbogăţit ci solicită obligarea pârâtei în baza contractului de scont inclusiv cu privire la plata de dobânzi şi penalităţi.
Nici acceptarea de către pârâtă a reţinerii sumei de 344.658.889 lei, reprezentând taxă de scont nu acoperă lipsurile contractului de scont încheiat.
Având în vedere prevederile art. 1191-1198 C. civ., pentru dovada pretenţiilor decurgând din contractul de scont reclamanta are nevoie de act autentic sau sub semnătură privată.
Actul scris, contractul de scont, nu este însuşit de pârâtă.
De asemenea, reclamanta nu face dovada consimţământului pârâtei la acordarea creditului (lipseşte atât cererea de acordare, cât şi semnătura pârâtei pe contract), astfel încât convenţia dintre părţi nu întruneşte condiţia de valabilitate prevăzută de art. 948 pct. 2 C. civ.
Concluzionând, astfel cum rezultă din întreg probatoriul cauzei, nici contractul de scont şi nici cel de casch-flow nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege pentru a obliga pe intimata la plata sumei şi deci nu există o îmbogăţire fără justă cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.C.R. SA, sucursala Târgu-Mureş împotriva deciziei nr. 77 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.C.R. SA, sucursala Târgu-Neamţ, împotriva deciziei nr. 77 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1448/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1453/2008. Comercial → |
|---|
