ICCJ. Decizia nr. 1453/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1453/2008
Dosar nr. 24/97/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Deliberând asupra recursului, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 159/CA din 8 februarie 2007pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului M.I.E. împotriva pârâtei SC B.L.P. SRL, filiala Petroşani.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin contractul de finanţare nr. 12 din 28 decembrie 2000 pârâta a beneficiat de un ajutor nerambursabil în sumă de 5.776.275.000 lei acordat din bugetul de stat al României în cadrul Programului special pentru zone defavorizate „Sprijinirea investiţiilor" pentru implementarea proiectului „Fabrica de panificaţie în Petroşani". Obligaţiile pârâtei erau ca la data finalizării proiectului conform anexei A dar nu mai târziu de 31decembrie 2001 să pună în funcţiune investiţia şi să facă dovada creării numărului de locuri de muncă prevăzut de anexa A.
Prin contractul de finanţare nr. 69 din 28 decembrie 2000, pârâta a beneficiat de un ajutor financiar nerambursabil în cuantum de 1465.980.000 lei acordat din bugetul de stat al României în cadrul Programului Special pentru zone defavorizate „Dezvoltarea afacerilor" pentru implementarea proiectului „Fabrica de patiserie ambalată în Petroşani" .
Au fost prevăzute aceleaşi obligaţii pentru beneficiarul finanţării ca şi în celălalt contract.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că achiziţiile de utilaje şi echipamente prevăzute în bugetul proiectului şi în planul de afaceri au fost realizate în totalitate.
Pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de a angaja personal, astfel că în perioada 28 decembrie 2000-31 decembrie 2003 a angajat cu contract de muncă 194 de persoane.
Ca urmare, pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale stabilite prin cele două contracte încheiate de părţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul M.I.E. şi prin Decizia nr. 11/A din 1 iunie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa a acordat forţă probantă concluziilor din raportul de expertiză întocmit de expertul T.C., rapoartelor de monitorizare şi raportului final întocmit de reprezentanţii A.D.R.V. şi ai M.D.P. (antecesorul reclamantei) reţinând că pârâta a achiziţionat şi a pus în funcţiune toate utilajele, conform celor două contracte, a angajat 194 de salariaţi şi a obţinut profit din desfăşurarea activităţii.
A mai reţinut că au existat unele întârzieri cu implementarea celor două programe, ca urmare a unor împrejurări obiective, însă reclamantul avea posibilitatea de a rezilia contractele cu pârâta până la 1 aprilie 2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamant şi în consecinţă admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 1.465.980.000 lei Rol şi sumei 5.776.075.000 lei ROL reprezentând finanţare necuvenită şi la dobânda de întârziere calculată până la data plăţii efective.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut în esenţă că instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, că s-au interpretat greşit clauzele contractuale de finanţare, că obligaţiile prevăzute imperativ de art. 5 din contractele de finanţare nu au fost îndeplinite de pârâtă, că din probele administrate de recurentă rezultă că pârâta nu a îndeplinit obligaţia punerii în funcţiune a echipamentelor achiziţionate până la 31 decembrie 2001 şi nici la termenele ulterioare acordate de către Agenţia de Implementare în acest sens, că instanţa a trecut peste voinţa părţilor exprimată prin art. 5 din contractele de finanţare şi nu a ţinut seama de termenul prevăzut în ce priveşte implementarea proiectelor, că termenele acordate în vederea punerii în funcţiune a utilajelor nu reprezintă o modificare a contractelor de finanţare întrucât în speţă nu a fost încheiat un act adiţional în acest sens, că din constatările vizitelor efectuate în teren şi din raportările depuse rezultă că utilajele nu erau puse în funcţiune, că s-a încheiat de către pârâtă angajamentul nr. 1259/VB din 14 octombrie 2002, probă administrată în cauză, prin care aceasta s-a angajat în scris ca până al 30 octombrie 2002 să asigure punerea în funcţiune a utilajelor şi începerea activităţii de producţie a firmei şi că acesta nu a fost respectat, că instanţa de apel a dat o interpretare greşită înscrisurilor depuse la dosar, adreselor prin care Agenţia de Implementare soma intimata-pârâtă să pună în funcţiune utilajele.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a susţinut în esenţă că la dosar au fost depuse anumite înscrisuri solicitate de instanţă, însă prin considerentele hotărârii instanţa s-a referit la cu totul alte înscrisuri, astfel că hotărârea cuprinde motive contradictorii, că instanţa de apel a apreciat greşit în ceea ce priveşte raportul de expertiză efectuat în cauză că instituţia nu a făcut obiecţiuni la raportul de expertiză şi nici nu a cerut refacerea acestuia sau o contraexpertiză, că hotărârea instanţei de apel se sprijină pe motive contradictorii cu privire la conţinutul rapoartelor de monitorizare întocmite de reclamantă.
Intimata-pârâtă SC B.L.P. SRL a formulat întâmpinare şi concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este incident în cauză, hotărârea instanţei de apel cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, iar acestea nu sunt contradictorii, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Instanţa de apel s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenţei şi utilităţii lor în lămurirea faptelor deduse judecăţii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivarea hotărârii se referă la probele administrate în cauză, fiind în concordanţă cu acestea, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, având în vedere că obiectul cererii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a încheierii contractelor de finanţare nr. 12 din 28 decembrie 2000 şi nr. 69 din 28 decembrie 2000, iar instanţa s-a pronunţat în raport de acestea când a respins pretenţiile, neschimbând natura şi înţelesul acestora.
Deşi recurenta-reclamantă a invocat afectarea hotărârii atacate de existenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar reţinerea greşită a stării de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce nu-şi găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat.
Aceste aspecte de netemeinicie se regăseau în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care a fost abrogat.
Recurentul se referă doar la conţinutul probator şi la aprecierea acestor probe de către instanţă, aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în recurs.
Reţinând că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de a achiziţiona şi de a pune în funcţiune toate utilajele şi echipamentele prevăzute în bugetul proiectului şi în planul de afaceri, de a angaja personal şi de a obţine profit din desfăşurarea activităţii-situaţie de fapt necenzurabilă în recurs, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 969 C. civ. şi prevederile contractelor de finanţare nr. 12 din 28 decembrie 2000 şi nr. 69 din 28 decembrie 2000.
Se apreciază că instanţa de apel a stabilit corect adevăratele raporturi juridice dintre părţi în cadrul contractelor de finanţare pentru implementarea proiectelor „Fabrica de panificaţie" şi „Fabrica de patiserie ambalată" în Petroşani reţinând că deşi au existat întârzieri cu implementarea celor două programe, acestea au fost datorate unor împrejurări obiective.
Pe de altă parte, s-a apreciat în mod corect de instanţa de apel că pretenţiile nu sunt fondate în condiţiile în care reclamantul a înţeles să acorde noi termene de realizare a proiectelor, iar rambursarea finanţărilor după implementarea proiectelor ar conduce la punerea pârâtei în imposibilitatea de a continua producţia în cadrul celor două unităţi din Petroşani, ajungându-se la rezultate contrare celor avute în vedere la încheierea contractelor.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.D.L.P.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 11 din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1451/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1454/2008. Comercial → |
|---|
