ICCJ. Decizia nr. 1590/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1590/2008
Dosar nr. 6244/1/2007
Şedinţa publică de la 9 mai 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.I. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC B. SRL şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 22 aprilie 1999 pentru inexistenţa consimţământului. Reclamanta a mai solicitat să se constate plata lucrului nedatorat, respectiv faptul că reclamanta s-a obligat prin bilet la ordin la plata unor sume nedatorate şi ca o consecinţă a acestei constatări să se dispună anularea biletelor la ordin emise de reprezentantul legal al acesteia la data de 2 aprilie 2003.
Tribunalul Bucureşti, investit cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa nr. 1299 din 22 martie 2005, a respins, ca nefondată, acţiunea stabilind că nu sunt motive care să ducă la concluzia că la încheierea actului nu a existat un consimţământ valabil, contractul fiind executat prin livrarea mărfurilor către reclamantă şi plăţile parţiale efectuate. Şi al doilea capăt de cerere a fost respins cu motivarea că solicitarea reclamantei se încadrează în prevederile art. 1092 C. civ., instanţa stabilind că reclamanta are la îndemână acţiunea în realizare, întrucât o astfel de cerere este inadmisibilă pe calea deschisă de art. 111 C. proc. civ.
Pentru a respinge cererea referitoare la anularea biletelor la ordin, tribunalul a reţinut că nu sunt motive care să ducă la aprecierea că nu s-au respectat condiţiile de fond ale biletului la ordin, motivele invocate vizând raportul juridic fundamental şi nu titlul de valoare.
Sentinţa fondului a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, care prin decizia nr. 826 din 14 decembrie 2005, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei. Criticile aduse sentinţei pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate au fost respinse, Curtea reconfirmând stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
Împotriva deciziei nr. 826 din 14 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta SC A.I. SRL Focşani, prin care a invocat drept motiv de nelegalitate art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a reluat susţinerile în legătură cu vicierea actului juridic a cărui nulitate a solicitat-o. În esenţă a reluat chestiunile legate de aplicarea art. 993 C. civ., art. 46 C. com., art. 948, 960, 966 C. civ., precum şi a dispoziţiilor referitoare la constatarea nulităţii absolute a biletelor la ordin.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, investită cu soluţionarea recursului, prin decizia nr. 2375 din 27 iulie 2006, a făcut aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi în consecinţă a anulat ca insuficient timbrat recursul. Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a constatat că reclamanta recurentă nu a achitat taxa de timbru şi timbrul judiciar, deşi a fost citată cu această menţiune şi că astfel a încălcat prevederile legii timbrului judiciar.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC A.I. SRL Focşani a formulat contestaţie în anulare prin care a invocat prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut că dispoziţiile legale privind plata taxei de timbru au fost respectate întrucât la dosarul cauzei se afla, încă de la data de 26 iunie 2006, dovada plăţii taxei judiciare de timbru cu rezoluţia „la dosar”. În conformitate cu motivul invocat, contestatoarea a solicitat, desfiinţarea deciziei pronunţată în recurs, precizând şi faptul că în realitate este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar întrucât recursul a fost promovat de administratorul judiciar.
Contestaţia în anulare este fondată.
1. Prealabil analizei motivului invocat în susţinerea contestaţiei în anulare trebuie reţinut faptul că cererea de recurs s-a promovat de societatea SC A.I. SRL Focşani şi că în cuprinsul ei nu se află nicio menţiune în legătură cu numirea lichidatorului judiciar. Aceste menţiuni s-au făcut în cererea prezentă prin care s-a formulat contestaţia în anulare. În aceste condiţii asupra timbrării recursului, verificarea motivului invocat în contestaţie se va face prin raportare la data promovării căii de atac a recursului, respectiv la data pronunţării deciziei nr. 2375/2006 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
2. În susţinerea contestaţiei în anulare a fost invocat art. 318 C. proc. civ. teza 1, potrivit căruia, decizia pronunţată de o instanţă de recurs mai poate fi atacată cu contestaţie în anulare atunci când hotărârea instanţei de recurs este „rezultatul unei greşeli materiale”. Motivul invocat de contestatoare privind faptul că dovezile de plată a taxei de timbru şi a timbrului judiciar se aflau la dosar se înscrie în noţiunea de greşeală materială şi nu de greşeală de judecată, întrucât anularea recursului ca netimbrat a fost urmarea omiterii acestor dovezi care dacă ar fi fost observate ar fi pus instanţa de recurs în situaţia de a păşi la examinarea criticilor formulate, în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., împotriva deciziei pronunţată în apel. După cum rezultă din referatul făcut asupra recursului, potrivit consemnărilor din practicaua deciziei nr. 2375/2006, instanţei de recurs i s-a învederat că nu a fost depusă dovada plăţii taxei judiciare de timbru deşi aceasta se afla la dosar. Este evident şi faptul că dovezile respective se aflau la dosar cu o zi înainte de data pronunţării deciziei de anulare a recursului ca netimbrat şi că astfel dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 nu erau aplicabile. Această omisiune este o veritabilă greşeală materială care a fost determinantă pentru soluţia pronunţată, astfel că decizia instanţei de recurs va fi retractată.
Având în vedere că retractarea se realizează prin anularea deciziei, pronunţată de Înalta Curte, conform art. 318 teza 1 C. proc. civ., decizia nr. 2375/2006 va fi anulată urmând să se fixeze termen pentru judecarea recursului conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de SC A.I. SRL FOCŞANI prin lichidator judiciar I.V. împotriva deciziei nr. 2375 din 27 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 17838/2005, anulează decizia atacată şi fixează termen pentru judecarea recursului declarat de SC A.I. SRL Focşani împotriva deciziei comerciale nr. 826 din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 19 septembrie 2008, cu citarea părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1589/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 1592/2008. Comercial. Pretenţii. Revizuire -... → |
|---|
