ICCJ. Decizia nr. 1510/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1510/2008
Dosar nr. 519/32/2006
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1050/ COM, pronunţată la data de 19 aprilie 2006, secţia comercială şi de contencios administrativ, a Tribunalului Neamţ a respins: excepţia de necompetenţă materială, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC S.G. AG, excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cererii privind constatarea nulităţii absolute a contractului de garanţie pe universalitatea bunurilor mobile, autentificat sub nr. 443 din 26 aprilie 2002; a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul R.L. şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de D.G.F.P. Neamţ, SC L.R. SRL, SC S.I. SRL, SC A. SRL, sucursala Moldova, în contradictoriu cu pârâtele SC S.G. AG şi SC C. VS SA, şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a contractului de garanţie pe universalitatea bunurilor mobile, autentificat sub nr. 443 din 26 aprilie 2002 şi a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute: a contractului de ipotecă asupra bazei de recepţie Bohotin, autentificat sub nr. 441 din 26 aprilie 2002; a contractului de ipotecă asupra spaţiului comercial situat în Piatra Neamţ, Piaţa Ştefan cel Mare, judeţul Neamţ, autentificat sub nr. 450 din 30 aprilie 2002; a actului adiţional la contractul de garanţie imobiliară asupra B.S.D., autentificat sub nr. 1210 din 16 mai 2002 şi a actului adiţional la contractul de garanţie imobiliară asupra B.S.R.F. autentificat sub nr. 1211 din 16 mai 2002.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de fond a reţinut, în soluţionarea excepţiilor, că faţă de obiectul şi cauza acţiunii dedusă judecăţii, această instanţă este competentă să o soluţioneze; că la art. 12 din contractul de garanţie pe universalitatea bunurilor mobile nr. 443 din 26 aprilie 2002 părţile au prevăzut ca instanţele din Bucureşti să soluţioneze eventuale litigii ce vor decurge din acesta; că părţile şi cauza acţiunii dedusă prezentei judecăţi diferă de cele ce au făcut obiectul dosarului nr. 895/E/2003, nefiind astfel îndeplinite cerinţele art. 1201 C. civ. şi că pârâta SC S.G. AG este parte în contractul a cărei nulitate absolută solicită a fi constatată, iar, pe fond, că încheierea contractului nr. 443 din 26 aprilie 2002, în lipsa aprobării A.G.E.A., s-a făcut cu încălcarea art. 143 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la acea dată, faţă de valoarea bunurilor aduse în garanţie prin acest act juridic, care depăşeşte jumătate din activele societăţii, apreciind că restul contractelor, a căror nulitate absolută s-a solicitat prin acţiunea introductivă, nu sunt supuse exigenţelor acestui text legal.
Apelurile declarate de reclamant, de intervenienta D.G.F.P. Neamţ şi de pârâta SC S.G. AG Elveţia au fost respinse, ca nefondate, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Bacău, prin Decizia nr. 146 pronunţată la data de 18 decembrie 2006.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, în principal, că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta SC S.G. AG, a fost respinsă, în mod corect, de instanţa de fond, având în vedere că nu erau îndeplinite condiţiile triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză şi a apreciat că aceasta a făcut o corectă aplicare a art. 143 din Legea nr. 31/1990, dat fiind că nu s-a dovedit existenţa voinţei sociale.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC S.G. AG invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că Decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii în argumentarea soluţiei respingerii excepţiei autorităţii de lucru judecat, sub aspectul interpretării şi aplicării art. 16 şi art. 45 din Legea nr. 64/1995 la care face trimitere şi în aprecierea sancţiunii prevăzută de art. 143 din Legea nr. 31/1990, faţă de evocarea art. 1546 C. civ.; că menţionata hotărâre a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii, cu referire la art. 72, 73 şi 143 din Legea nr. 31/1990 şi că această instanţă a interpretat greşit actele deduse judecăţii, cu referire la înscrisurile financiar, contabile depuse în probaţiune, despre care arată că au fost selectate arbitrar.
Prin întâmpinările formulate în cauză de intimatul reclamant şi de intimatele interveniente SC L.R. SRL şi D.G.F.P. Neamţ s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea aspectelor evocate de recurentă în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu relevă existenţa unei contrarietăţii între considerentele hotărârii spre a induce incidenţa acestor dispoziţii legale, iar interpretarea dată actelor ca probe constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Este de observat că în lipsa dovezii voinţei sociale, în forma indicată prin dispoziţiile imperative ale art. 143 din Legea nr. 31/1990, republicată, în redactarea în vigoare la data încheierii actului juridic în discuţie, nu se poate reţine greşita aplicare a acestui text legal, faţă de valoarea contabilă a activelor ce fac obiectul acestuia, iar prevederile art. 72 şi art. 73 din menţionata lege, nu-şi găsesc incidenţa în cauză spre a se putea reţine încălcarea lor, situaţie ce înlătură, ca neîntemeiate, criticile formulate de recurentă în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.G. AG, împotriva deciziei nr. 146 din 18 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1498/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1511/2008. Comercial → |
|---|
