ICCJ. Decizia nr. 1498/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1498/2008
Dosar nr. 2693/122/2006
Şedinţa publică din 6 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanţii C.M., H.F., H.P.F. au chemat în judecată pe pârâţii SC R. SA şi SC E.I. SRL Daia solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3150 din 21 decembrie 2001 prin care pârâta SC R. SA a vândut SC E.I. SRL imobilul situat în comuna Daia, judeţul Giurgiu, compus din teren în suprafaţă de 2154 mp şi construcţiile edificate pe acesta.
Prin sentinţa nr. 156 din 21 iunie 2007, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta SC E.I. SRL Daia şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi, ca fiind prescrisă.
Instanţa a reţinut că art. 45 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 prevede că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Termenul de un an prevăzut de acest articol sancţionează lipsa de diligenţă a proprietarilor care nu au înţeles să îşi exercite prerogativele conferite de calitatea de proprietar, în termenul prevăzut de lege.
Art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 în temeiul căruia reclamanţii susţin imprescriptibilitatea acţiunii, a fost introdus prin titlul I art. 1 pct. 50 din Legea nr. 247/2005, astfel că nu este incident asupra actelor încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei nr. 156 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Giurgiu solicitând desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului se susţine că în mod greşit a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, deoarece reclamanţilor nu le poate fi imputată lipsa de diligenţă deoarece pârâta SC R. SA a fost notificată la data de 21 martie 2001, în vederea restituirii în natură a imobilului, ulterior formulându-se şi acţiune de restituire în instanţă.
Se mai susţine că acţiunea este imprescriptibilă deoarece din interpretarea Legii nr. 10/2001 rezultă că sunt lovite de nulitate înstrăinările de imobile de către cei care le-au dobândit abuziv.
Termenul de un an prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, este aplicabil numai în privinţa acţiunii de constatare a nulităţii absolute a actelor de înstrăinare efectuate înainte de apariţia legii.
Prin Decizia nr. 599 din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul declarat de reclamanţi, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa a reţinut că prevederile art. 45 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 a urmărit limitarea la un interval de timp rezonabil a posibilităţii de atacare a acelor acte juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele care cad sub incidenţa acestei legi.
În speţă, este aplicabil art. 2 din Decretul nr. 167/1958 conform căruia „nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie".
În acest spirit a fost introdus art. 21 alin. (5) prin care se dispune sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurii administrative şi după caz judiciare, că este interzisă înstrăinarea, concesionarea bunurilor imobile notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat, la data de 21 decembrie 2001, după ce SC R. SA fusese notificată şi chemată în judecată, astfel că fiind nulitate absolută, acţiunea este imprescriptibilă conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958, iar excepţia prescripţiei trebuie respinsă.
Pârâta SC E.I. SRL Daia a declarat recurs împotriva deciziei nr. 599 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, solicitând casarea deciziei, menţinerea sentinţei tribunalului, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, SC E.I. SRL Daia arată că anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC R. SA ar produce imense prejudicii, având în vedere investiţiile făcute de către recurentă de la data dobândirii imobilului şi până la data introducerii acţiunii de către cei trei reclamanţi.
De asemenea, recurenta susţine că prin modificările aduse Legii nr. 10/2001, a fost introdus termenul special de prescripţie a dreptului subiectiv la acţiune de un an pentru constatarea nulităţii actelor juridice de înstrăinare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie şi cum în speţă sunt aplicabile prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a reţinut corect că acţiunea este imprescriptibilă şi că excepţia prescripţiei trebuie respinsă.
În concluzie, recursul declarat în cauză va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.I. SRL Daia împotriva deciziei nr. 599 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1495/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1510/2008. Comercial → |
|---|
