ICCJ. Decizia nr. 1550/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1550/2008
Dosar nr. 995/42/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 135 din 19 septembrie 2007, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC K.H. Bucureşti cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC F.C. SRL cu sediul social în Ploieşti judeţul Prahova împotriva hotărârii nr. 1 din 9 februarie 2007 pronunţată de C.A.C. de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova ca nefondată.
De asemenea, a mai fost obligată reclamanta la plata sumei de 3970 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că prin hotărârea nr. 1din 9 februarie 2007, C.A.C. de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei SC K.H. SRL Bucureşti împotriva pârâtei SC F.C. SRL Ploieşti, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000 Euro, reprezentând clauze penale datorate conform contractului nr. 405 din 2 august 2005, respectiv 50.000 Euro pentru denunţarea unilaterală a contractului şi separat 10.000 Euro pentru plata cu întârziere a obligaţiilor asumate.
Criticile aduse hotărârii arbitrale pe fondul litigiului, de către reclamantă, au fost găsite nefondate, în speţă nefiind aplicabile dispoziţiile art. 364 lit. e), g) şi i) C. proc. civ.
Nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 3561 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi nici ale art. 358 C. proc. civ., că să se poată dispune în temeiul art. 364 lit. i) din acelaşi cod, desfiinţarea hotărârii arbitrale.
Dreptul la apărare a fost respectat, reclamanta fiind reprezentată în cursul procedurii arbitrale de avocat G.V., potrivit împuternicirii avocaţiale aflată la dosar fond.
Nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 364 lit. e) şi g) C. proc. civ., invocate de reclamantă.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că pârâta SC F.C. SRL a denunţat unilateral contractul încheiat între părţi, cu notificarea nr. 1 din 9 ianuarie 2006, denunţarea unilaterală a contractului de către pârâtă fiind primită de către reclamantă în aceiaşi zi.
În aceste condiţii, contractul încheiat între părţi a expirat la data de 23 februarie 2006. Dispoziţiile art. 27 pct. mm din contract prevăd că în condiţiile paragrafelor 24 jj sau 23 kk, dacă rezilierea survine înaintea datei de încheiere a anului financiar în curs, partea care a notificat încetarea contractului datorează celeilalte părţi o despăgubire de 50.000 Euro, despăgubire ce va fi achitată în termen de 10 zile calendaristice de la notificarea scrisă a situaţiei create.
Ori, dispoziţiile art. 23 se referă la obligaţia prestatorului, în speţă reclamanta SC K.H. Bucureşti de a păstra confidenţialitatea asupra datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea societăţii, iar dispoziţiile art. 24 arată că pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor din contract, părţile răspund potrivit legislaţiei civile, comerciale sau penală, după caz şi consecinţa în caz de încălcarea acestor dispoziţii nu poate fi decât cea a rezilierii, de aceea dispoziţiile art. 27 pct. mm, se referă numai la reziliere, situaţie în care se aplică clauza de penalitate de 50.000 euro.
Acordarea cheltuielilor arbitrare, în cuantum de 7986 lei a fost găsită justificată de actele existente.
Împotriva sentinţei nr. 135 din 19 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta SC K.H. SRL Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în baza art. 3041 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceiaşi instanţă de fond pentru administrarea de probe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că sentinţa atacată a fost pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ., s-a încălcat dreptul la apărare deoarece reclamanta a fost pusă în imposibilitatea de a formula concluzii pe fondul cauzei şi de a propune probe, iar acţiunea în anulare, aşa cum a fost formulată şi argumentată era admisibilă, conform art. 364 lit. e), g) şi i) C. proc. civ.
Intimata-pârâtă SC F.C. SRL Ploieşti a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei SC K.H. SRL Bucureşti pentru următoarele considerente.
C.A.C. de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova, prin hotărârea nr. 1 din 9 februarie 2007, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei SC K.H. SRL Bucureşti îndreptată împotriva pârâtei SC F.C. SRL Ploieşti, reţinând în esenţă că reglementarea separat de către părţi a încetării contractului prin două instituţii distincte, respectiv denunţarea unilaterală de către ambele părţi, cât şi rezilierea contractului, raportat la dispoziţiile art. 23 şi 24 din contract, prin care se reglementează obligaţiile ce le revin în executarea contractului de management, exprimă voinţa acestora de a apela fie la denunţarea unilaterală fie la rezilierea contractului.
Nu poate fi primită critica adusă de recurentă în sensul că sentinţa atacată a fost pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 366 alin. (1) C. proc. civ., fiind încălcat dreptul la apărare şi la imposibilitatea de a formula concluzii pe fondul cauzei.
Astfel, potrivit art. 366 alin. (1) C. proc. civ., instanţa judecătorească, admiţând acţiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunţa şi în fond. Dacă, însă, pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanţa judecătorească se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decât odată cu hotărârea asupra fondului.
Conform încheierii din 5 septembrie 2007 a instanţei de fond, a fost respinsă excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii în anulare, excepţia ridicată de pârâtă, iar părţile au pus concluzii pe fondul cauzei. Cu această ocazie, avocatul G.V. a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, precizând că pentru cheltuielile de judecată va formula o cerere separată.
Mai mult, prima instanţă având nevoie de timp pentru studierea actelor dosarului, a amânat pronunţarea pentru data de 19 septembrie 2007, reclamanta având posibilitatea, dacă considera necesar, să-şi exercite dreptul la apărare şi prin depunerea de note scrise.
Este adevărat că în materia procedurii arbitrale, întreaga procedură trebuie să asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii. De asemenea, părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentant şi pot fi asistate de orice persoană, iar neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului.
Din verificarea documentaţiei existente, apare fără echivoc că, instanţa arbitrală, în egală măsură a respectat părţilor dreptul la apărare, în contextul în care reclamanta a fost reprezentată de apărătorul desemnat conform împuternicirii avocaţiale.
Nu se impune nici trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de noi probe, deoarece a fost stabilită o corectă situaţie de fapt şi de drept, actele depuse de părţi fiind suficiente pentru lămurirea litigiului sub toate aspectele. Aşa cum a stabilit jurisprudenţa, acţiunea în anulare, apare ca o cale restrictivă de atac, în condiţiile în care nu permite decât analiza limitată a hotărârii atacate.
Şi cheltuielile arbitrale au fost riguros determinate şi acordate, în deplină concordanţă cu dovezile care atestă plata efectivă a onorariului de asistenţă juridică, suportat de pârâtă. Reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi completările aduse, stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu.
De remarcat că toate criticile recurentei, întemeiate pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., vizează stabilirea unei situaţii de fapt, pe larg evocată de reclamantă, neregăsindu-se nici o împrejurare expres şi limitativ reglementate de lege care să conducă la admiterea acţiunii în anulare.
Pentru aceste considerente, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC K.H. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 135 din 19 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, iar în baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata sumei de 5260 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC F.C. SRL Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC K.H. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 135 din 19 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 5260 lei cheltuieli de judecată, către intimata SC F.C. SRL Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1545/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1551/2008. Comercial → |
|---|
