ICCJ. Decizia nr. 1596/2008. Comercial. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1596/2008
Dosar nr. 4150/1285/2006
Şedinţa publică de la 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 860 din 14 februarie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj s-a admis cererea formulată de reclamanta SC D. SRL cu sediul în Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâta SC C.N.T.A.R.T. SA cu sediul în Otopeni şi s-a constatat că rezoluţiunea convenţională a contractului de închiriere nr. 1778 din 7 ianuarie 2005 încheiat între părţi nu a avut loc, declaraţia unilaterală de rezoluţiune a pârâtei din 29 iunie 2006, fiind ineficace.
S-a dispus executarea silită a obligaţiilor contractuale şi pârâta a fost obligată să predea reclamantei spaţiul în suprafaţă de 151,20 mp obiect al contractului de închiriere şi să permită reclamantei să efectueze investiţiile corespunzătoare conform prevederilor contractului, cu cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a fost admis în parte prin decizia civilă nr. 142 din 22 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin care sentinţa a fost modificată în sensul că s-a respins cererea reclamantei SC D. SRL de obligare a pârâtei la predarea spaţiilor obiect al contractului de închiriere nr. 1778 din 7 ianuarie 2005 şi de a permite acesteia să efectueze investiţiile corespunzătoare conform prevederilor contractului.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate şi s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că pârâta avea obligaţia prioritară în predarea spaţiului conform art. 3 şi 8 din contract pe care nu şi-a îndeplinit-o şi deci nu poate pretinde rezilierea unilaterală care nu a operat. Că ambele părţi au dat dovadă de rea credinţă şi nu au cooperat în executarea contractului, deci soluţia instanţei de fond este corectă sub aspectul constatării că denunţarea unilaterală a contractului nu a operat.
S-a stabilit că greşit, Tribunalul a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtei la predarea spaţiului obiect al contractului şi de a permite acesteia să efectueze investiţii corespunzătoare conform prevederilor contractului, deoarece predarea este subsecvent convenirii de către părţi asupra amenajărilor care se impun a fi efectuate.
Împotriva acestei decizii reclamanta şi pârâta au declarat recurs pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate.
Reclamanta SC D. SRL Cluj Napoca a formulat la data de 15 august 2007 cerere de repunere în termenul de recurs iar motivele de recurs au fost depuse la Curtea de Apel la data de 29 august 2007.
În motivarea cererii de repunere în termen, întemeiată pe art. 103 C. proc. civ., reclamanta-recurentă a susţinut că nu a intrat în posesia deciziei pronunţate în apel, întrucât aceasta a fost comunicată la sediul din Str. Plopilor şi nu la sediul societăţii de avocatură care a reprezentat-o.
Înalta Curte, examinând cererea de repunere în termen astfel cum a fost motivată şi întemeiată în drept, constată că recurenta reclamantă nu se află în nici o ipoteză a textului de lege invocat.
Art. 103 alin. (1) C. proc. civ., dispune că neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În cauză, decizia pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată la sediul social al reclamantei recurente. Această comunicare îndeplineşte cerinţele procedurale prevăzute de art. 90 C. proc. civ., aşa încât, constatând că în faţa instanţei de fond şi de apel nu a fost formulată o cerere prin care să se indice o altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură, cererea formulată de apărătorul recurentei-reclamante la data de 4 iulie 2007 prin care a solicitat comunicarea deciziei la cabinetul său nu este de natură să înlăture efectele procesului verbal de înmânare a deciziei, la sediul societăţii.
În consecinţă, termenul de 15 zile pentru declararea recursului, în conformitate cu art. 301 C. proc. civ., a curs de la data comunicării deciziei (12 iulie 2007) raportat şi la art. 103 C. proc. civ., care nu-şi găseşte aplicare în speţă, urmează ca recursul reclamantei să fie respins ca tardiv declarat.
Pârâta SC C.N.T.A.R.T. SA a formulat în termen legal recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, modificarea deciziei instanţei constatând că a operat rezilierea unilaterală a contractului de închiriere nr. 1778 din 7 ianuarie 2005 încheiat între părţi.
În argumentarea motivului prevăzut 304 pct. 7, recurenta pârâtă a susţinut că, motivarea instanţei de apel reflectă situaţii de fapt şi de drept, contradictorii care au împietat asupra soluţionării legale a cererii de apel, distinct de faptul că instanţa nu a statuat asupra culpei părţilor în executarea obligaţiilor.
Prin întâmpinare, reclamanta SC D. SRL a solicitat în principal anularea recursului conform art. 302 C. proc. civ., întrucât a fost înregistrat direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în subsidiar, respingerea ca nefondat.
Înalta Curte, asupra recursului pârâtei, va retine:
- Excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 302 C. proc. civ., nu subzistă întrucât recursul a fost depus la Curtea de Apel a cărei hotărârea a fost atacată.
- Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
- În raport de aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că prin schimbarea soluţiei în parte de către instanţa de apel, aceasta nu explicitează în considerente raţiunea pentru care deşi menţine contractul de închiriere, nu dă efecte obligaţiilor asumate de părţi, în raport de obiectul cererii.
Cu alte cuvinte menţinând contractul instanţa trebuia să statueze asupra priorităţii în executarea obligaţiilor sinalagmatice asumate de părţi pentru ca actul juridic pe care îl menţine să-şi producă efectele. În măsura în care instanţa a apreciat că ambele părţi au fost în culpă în îndeplinirea obligaţiilor, soluţia este în evidenţă contradictorie cu considerentele instanţei.
În absenţa unei motivări clare şi precise bazate pe argumente în concordanţă cu soluţia adoptată, Înalta Curte, neputând exercita controlul legalităţii, urmează în temeiul art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 314 din acelaşi cod, să admită recursul pârâtei şi să trimită cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen formulată de reclamanta şi respinge, ca tardiv formulat, recursul formulat de reclamanta SC D. SRL Cluj Napoca prin administrator judiciar IPURL împotriva deciziei civile nr. 142 din 22 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj.
Admite recursul declarat de pârâta SC C.N.T.A.R.T. SA OTOPENI, casează decizia recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1592/2008. Comercial. Pretenţii. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 1598/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... → |
|---|
