ICCJ. Decizia nr. 1626/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1626/2008
Dosar nr. 1423/63/2007
Şedinţa publică de la 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.C. SRL a solicitat instanţei să o oblige pe pârâta R.A. A.O. SA la respectarea contractului nr. 8194 din 6 decembrie 2006, în sensul de a reface branşamentul şi de a alimenta cu apă bufetul Lotus situat în str. Calea Severinului, sub sancţiunea plăţii, de daune cominatorii, precum şi la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei de alimentare cu apă potabilă a punctului de lucru din str. Severinului. S-a motivat în susţinerea acţiunii că rezilierea unilaterală a contractului de către pârâtă este nelegală întrucât prin actele depuse a dovedit că cele două spaţii îi aparţin, fiind menţionate ca punctele de lucru în încheierea judecătorului delegat la O.R.C.
Litigiul a fost soluţionat de Tribunalul Dolj care, prin sentinţa nr. 382 din 13 martie 2007, a admis acţiunea, pârâta fiind obligată să asigure alimentarea cu apă pentru imobilul situat în Craiova str. Calea Severinului şi să refacă branşamentul sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea obligaţiei. Instanţa de fond prin aceeaşi sentinţă a disjuns capătul de cerere având ca obiect pretenţii, formulat la data de 13 martie 2007.
În considerentele sentinţei tribunalul a reţinut că pârâta nu a respectat prevederile art. 969 C. civ., întrucât prin contract s-a stipulat că denunţarea unilaterală de către operator este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 26, pe care operatorul nu le-a respectat.
Cum convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa de fond a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată în ceea ce priveşte primul capăt de cerere.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova care, prin decizia nr. 154 din 12 iunie 2007, a respins, ca nefondate, criticile formulate de pârâta R.A.A. Craiova.
Instanţa de apel a reţinut în plus, faţă de ceea ce prima instanţă a statuat prin sentinţă, că adresa de reziliere din 2 februarie 2007 aflată la dosarul de fond prin care apelanta i-a comunicat reclamantei intimate rezilierea contractului nu produce efecte juridice, pe de o parte, pentru că a fost comunicată după data introducerii acţiunii, iar pe de altă parte pentru că denunţarea unilaterală a contractului de către operator este posibilă numai în cazul prevăzut de art. 26 lit. c) din contract, atunci când împuterniciţii operatorului sunt împiedicaţi să verifice, să citească contoarele sau să remedieze defecţiunile. Curtea de Apel a mai reţinut că instanţa de fond nu a fost sesizată cu o cerere de desfiinţare a contractului pentru eventualele vicii existente la momentul încheierii acestuia aşa încât a apreciat că în mod corect pârâta a fost obligată să-şi execute prestaţia asumată, cu plata unor daune-interese pentru întârziere.
Împotriva deciziei nr. 154 din 12 iunie 2007 a declarat recurs, pârâta C.A.O. SA, pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (8) şi (9) C. proc. civ.
În argumentarea acestor motive recurenta a susţinut că la data perfectării contractului nr. 8193 din 6 decembrie 2006 reclamanta i-a depus o serie de documente din care rezultă că cele două spaţii aparţineau altei societăţi comerciale. A susţinut în continuare că i-a solicitat reclamantei să depună actele necesare şi cum aceasta nu s-a conformat a dispus rezilierea contractului .
În sensul susţinerii că a fost corect reziliat contractul, recurenta a arătat că în lipsa unei clauze rezolutorii exprese, operează dreptul comun în materie de reziliere a contractelor. Potrivit recurentei acţiunea este lipsită de obiect întrucât nu se poate cere executarea unui contract care nu mai există.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat modificarea hotărârilor anterioare şi în fond respingerea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Recursul potrivit reglementării actuale este cale de atac extraordinară, nedevolutivă care îşi propune să exercite controlul legalităţii hotărârii.
În acest sens art. 304 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1-9. Faţă de aceste precizări observând criticile aduse deciziei pronunţate de instanţa de apel rezultă cu evidenţă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) şi (9) C. proc. civ., acestea nu au fost argumentate şi dezvoltate aşa cum prevede art. 3021 lit. c) din acelaşi cod, întrucât nu s-a arătat care este actul juridic dedus judecăţii a cărui natură a fost schimbată prin interpretare şi care sunt dispoziţiile legale interpretate greşit.
Aşadar, se va reţine că recurenta a adus spre analiză motive de netemeinicie care nu pot fi examinate în recurs decât în măsura în care ar sprijini motive de nelegalitate argumentate, potrivit cerinţelor procedurale amintite.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C.A.O. SA CRAIOVA împotriva deciziei nr. 154 din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1625/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 1627/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
