ICCJ. Decizia nr. 1631/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1631/2008
Dosar nr. 31504/3/2005
Şedinţa publică de la 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 4618 din 2 septembrie 2005, reclamanta SC E.O. SA NEGREŞTI OAŞ a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună reactualizarea sumei de 288.101,312 lei începând din 2001, obligarea pârâtei la plata sumei rezultată din diferenţă, urmare a recalculării, recalcularea penalizării de 0,5 % prin reactualizarea sumei de 288.101,312 lei precum şi dobânda la dobândă.
Prin precizarea cererii formulată la 7 octombrie 2005, reclamanta a învederat instanţei că solicită obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, conform contractului, începând cu data de 26 iunie 2002 şi până la data plăţii efective, înţelegând să renunţe la celelalte capete de cerere.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin decizia comercială nr. 588/2004 s-a stabilit că pârâta datorează reclamantei suma de 288.101.312 lei, sumă ce a fost achitată, reactualizată la data de 23 mai 2005.
Reclamanta consideră că sunt aplicabile dispoziţiile art. X alin. (2) din contractul încheiat între părţi, conform cărora pârâta s-a obligat să plătească penalităţi de 0,5 % pe zi din valoarea facturii neachitate după expirarea a 15 zile de la data înregistrării facturii.
Prin sentinţa comercială nr. 4363 din 25 octombrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta SC E.O. SA NEGREŞTI OAŞ în contradictoriu cu pârâta SC C. SA cu motivarea că reclamanta nu a emis factura fiscală cu privire la contravaloarea lucrărilor conform dispoziţiilor contractuale şi ca atare nu îşi poate invoca propria culpă pentru a solicita aplicarea cauzei penale pentru nerespectarea scadenţei convenite.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamanta a susţinut că soluţia instanţei este greşită atât în ceea ce priveşte caracterul cert al creanţei cât şi exigibilitatea acesteia, deoarece nu este necesară emiterea facturii pentru debite ce rezultă din hotărâre judecătorească şi a căror întindere poate fi stabilită prin expertiză contabilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 134 din 8 martie 2007, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că suma de 288.101.312 lei acordată cu titlu de despăgubiri reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate în afara contractului nr. 100.222 din 17 septembrie 2001, dar în cadrul unei convenţii încheiate în condiţiile art. 36 C. com., sub forma comenzii urmate de executare imediată.
S-a reţinut că această convenţie, neconcretizată în scris, nu cuprinde clauza penală şi nici nu este subînţeleasă şi ca atare nu există temei de acordare a penalităţilor pentru suma de 288.101.312 lei.
Împotriva deciziei comerciale nr. 134 din 8 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC E.O. SA Negreşti Oaş prin care în temeiul art. 3041 C. proc. civ., a solicitat casarea soluţiei din apel în sensul admiterii apelului, desfiinţarea sentinţei şi rejudecând cauza pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta prin recurs a arătat că motivarea instanţei de apel este contradictorie întrucât pe de o parte instanţa a interpretat convenţia privind efectuarea lucrărilor suplimentare ca reprezentând un act adiţional la contractul dintre părţi, încheiat prin derogare de la dispoziţiile pct. XI din contract care solicită forma scrisă pentru încheierea actului adiţional iar pe de altă parte a reţinut că această convenţie neîncheiată în formă scrisă, nu poate cuprinde penalităţi.
Recurenta a arătat că soluţia instanţei de apel este greşită şi în contradicţie cu argumentele anterior prezentate deoarece convenţia reprezintă un act adiţional la contract şi i se aplică dispoziţiile contractuale, implicit cele referitoare la penalităţile de întârziere a plăţii.
Recursul nu este fondat.
Analizând decizia atacată în raport de motivele de recurs invocate cât şi a actelor şi înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea este legală.
Astfel analizând criticile formulate de reclamantă, rezultă că acestea nu sunt fondate, deoarece penalităţile de întârziere solicitate sunt calculate asupra lucrărilor suplimentare executate pe parcursul derulării contractului, fiind de fapt lucrări extracontractuale cărora nu li se aplică dispoziţiile din contract ce privesc sancţiunile în concret penalităţile.
De asemeni, trebuie menţionat că potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, aşa cum apar reglementate la pct. 1-9 din articolul menţionat.
Recursul fiind cale de atac nedevolutivă, de reformare, regulile procedurale impuse sunt obligatorii.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior prezentate, rezultă că recurentei îi revenea obligaţia să respecte dispoziţiile art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., raportate la 304 pct. 1-9 C. proc. civ., care prevăd expres obligaţia de a indica motivele de nelegalitate şi de a le dezvolta.
Din analiza motivelor invocate de reclamantă rezultă că au fost invocate motive de netemeinicie care exced analizei recursului.
Aşa fiind, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.O. SA NEGREŞTI OAŞ împotriva deciziei comercială nr. 134 din 8 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1628/2008. Comercial. Anulare incident plată.... | ICCJ. Decizia nr. 1649/2008. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
