ICCJ. Decizia nr. 1651/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1651/2008
Dosar nr. 2355/2/2007
Şedinţa publică de la 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 156 din 3 septembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 2355/2/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a respins excepţia prematurităţii invocată de intimată şi s-a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi în consecinţă s-a respins contestaţia formulată de contestatorii T.Ş.L. şi T.A. împotriva intimatelor A.V.A.S. şi C.J.P. Bihor ca fiind tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în privinţa excepţiei prematurităţii contestaţiei la executare invocată de intimată în temeiul art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 constând în neîndeplinirea procedurii prealabile referitoare la obligaţia contestatorilor de a comunica cererea şi actele pe care se întemeiază că în această ipoteză sancţiunea prevăzută de lege este aceea a neprimirii cererii, or aceasta a fost depusă la instanţă în două exemplare, unul fiind comunicat intimatei, care la rândul său avea obligaţia conform al.3 al aceluiaşi articol de a comunica întâmpinarea prin scrisoare recomandată contestatorilor, însă nu a procedat în acest mod. Ca atare, pentru a nu prejudicia pe contestatori prin încălcarea dreptului privind accesul liber la justiţie, dar şi pentru că potrivit art. 108 alin. (4) C. proc. civ. la rândul său intimata este în culpă, excepţia a fost respinsă ca nefondată.
Referitor la excepţia tardivităţii formulării cererii, invocată de intimată în temeiul art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998 şi art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., instanţa a apreciat că aceasta este întemeiată. Astfel, contestatorii prin cererea înregistrată la data de 30 martie 2007 au solicitat desfiinţarea popririi iniţiate de intimata A.V.A.S. şi întoarcerea executării silite în sensul obligării creditorului la restituirea sumelor încasate în luna ianuarie 2007. Prin urmare, întrucât contestatorii au luat cunoştinţă de primul act de executare în luna ianuarie 2007 când au fost operate reţinerile din drepturile de pensie cuvenite aveau la dispoziţie un termen de 15 zile pentru depunerea contestaţiei la executare, care a fost în mod evident depăşit, motiv pentru care s-a admis excepţia tardivităţii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorii criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenţii invocă faptul că, contrar celor reţinute de instanţa de fond, cererea a fost înregistrată în termen, respectiv la data de 6 martie 2007, în condiţiile în care titlul executoriu le-a fost comunicat de intimata A.V.A.S. la data de 22 februarie 2007.
În acest context, reţinerile efectuate de intimată din drepturile de pensie aferente lunii ianuarie 2007 nu pot fi luate în calcul, cum eronat a procedat instanţa, deoarece în lipsa comunicării titlului executoriu şi a oricărei explicaţii, de pe cuponul de pensie privind motivul acestor reţineri nu era posibilă formularea unei contestaţii la executare.
În plus, menţionează recurenţii, termenul de prescripţie pentru creanţa a cărei executare se contestă s-a împlinit la data de 6 decembrie 1999 motiv pentru care şi termenul de 7 ani prevăzut de art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 este depăşit.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este întemeiat.
Conform art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 „termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt”.
Faţă de această dispoziţie legală cuprinsă în cap. IX „Reguli speciale privind soluţionarea litigiilor” şi având în vedere că la cap. X intitulat „Reguli speciale privind executarea silită”, nu se prevede un termen mai scurt pentru introducerea contestaţiei, rezultă că este aplicabil cel stabilit în legea specială respectiv art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, nefiind incident în această privinţă termenul prevăzut în dreptul comun, adică art. 401 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.
Din această perspectivă, reţinerile efectuate de intimată din drepturile băneşti aferente lunii ianuarie 2007 cuvenite contestatorilor, nu pot avea semnificaţia comunicării titlului executoriu, despre care contestatorii au luat cunoştinţă în urma solicitării din 16 februarie 2007 adresate A.V.A.S.
În consecinţă, raportat la data comunicării actelor de executare contestate - respectiv 22 februarie 2007 - susţinută de contestatori şi necontestată concludent de intimată - a formulării contestaţiei, rezultă că termenul de 12 luni nu s-a împlinit, astfel încât recursul va fi admis conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea criticată fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, prilej cu care va fi examinată şi excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită cât şi toate apărările formulate de contestatori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatorii T.Ş.L. şi T.A. împotriva sentinţei nr. 156 din 3 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1650/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1652/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
