ICCJ. Decizia nr. 1650/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1650/2008
Dosar nr. 19391/3/2005
Şedinţa publică de la 15 mai 2008
Deliberând asupra excepţiei invocate:
Având în vedere actele dosarului reţine următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin sentinţa civilă nr. 1037 din 21 martie 2006 a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată din oficiu de instanţă, şi a respins ca fiind prescris dreptul material la acţiune al reclamantei SC M.I. SRL Bucureşti prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Bucureşti transformarea daunelor interese cominatorii acordate prin sentinţa nr. 1080/2001 a Tribunalului Bucureşti-Secţia comercială în daune interese compensatorii şi obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând echivalentul daunelor interese compensatorii de la data rămânerii definitive a acesteia şi până la data rămânerii definitive a hotărârii care urmează a fi pronunţată, evaluată la suma de 1.619.000 lei aferente perioadei 4 iunie 2001 - 8 noiembrie 2005 (conform precizării depuse la data de 8 noiembrie 2005), cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că sentinţa civilă nr. 1080 din 15 februarie 2001 putea fi pusă în executare silită la data de 4 iunie 2001, când s-a pronunţat decizia în calea de atac a apelului, de la această dată născându-se dreptul reclamantei de a solicita transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii şi că în raport de dispoziţiile art. 1, 3 şi 7 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripţie s-a împlinit la 4 iunie 2004, reclamanta formulând acţiunea la 24 mai 2005, cu depăşirea termenului general de prescripţie.
Prin Decizia comercială nr. 601 din 14 noiembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S. SA Bucureşti şi cu intimatul intervenient M.E.C. Bucureşti.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta SC M.I. SRL Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În criticile formulate recurenta reclamantă susţine în esenţă că decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor art. 3, art. 7, art. 16 al.1 lit. b) şi art. 12 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă.
La termenul de astăzi, din oficiu, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului, în raport de dispoziţiile art. 102 (2) din acelaşi cod, având în vedere faptul că reclamanta SC M.I. SRL Bucureşti deşi primise comunicarea deciziei din apel la 14 februarie 2007 (fila 44), la 30 mai 2007 a formulat o nouă cerere de recomunicare a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercial, (fila 46 dosar apel) indicând de această dată sediul ales în Bucureşti, sector 1 Bucureşti, adresă la care i s-a făcut noua recomunicare, cu argumentarea - a se vedea referat fila 46 verso - că în notele scrise fusese indicat şi un sediu ales.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii care se atacă, iar în raport de dispoziţiile art. 102 alin. (2) termenele de recurs încep să curgă împotriva părţii care a cerut comunicarea deciziei, de la data când a cerut-o.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că recursul împotriva deciziei nr. 601 din 14 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost declarat de reclamantă la 20 iulie 2007, conform ştampilei de pe plicul aflat la fila 8, dosar recurs, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege, termen ce a început să curgă odată cu cererea de recomunicare, 30 mai 2007.
Termenul de recurs având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părţii de a exercita această cale de atac, excepţia tardivităţii putând fi invocată de orice parte interesată, precum şi de instanţă din oficiu.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 301 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor legale menţionate urmează a se admite excepţia tardivităţii declarării recursului, şi a se respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 601 din 14 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1649/2008. Comercial. Reziliere contract.... | ICCJ. Decizia nr. 1651/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
