ICCJ. Decizia nr. 1652/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1652/2008
Dosar nr. 70/107/2005
Şedinţa publică de la 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 noiembrie 2004 reclamanta SC U.M.C. SA Cugir cheamă în judecată pe pârâta SC H. SA Bucureşti solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumelor de 750.593.228 lei cu titlu de preţ şi de 3.880.567.000 lei penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 713/CA din 21 decembrie 2004 Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, anulează ca netimbrată acţiunea reclamantei.
Prin Decizia civilă nr. 92/A din 22 aprilie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, admite apelul reclamantei împotriva sentinţei primei instanţe pe care o anulează şi reţine cauza spre rejudecare în fond conform art. 291 alin. (1) C. proc. civ.
Pârâta depune în dosarul de apel, la 21 aprilie 2005 cerere reconvenţională, ulterior precizată cu privire la cuantumul pretenţiilor, solicitând obligarea pârâtei reconvenţionale la plata sumei de 4.143.840.400 lei, din care 660.597.000 lei reprezintă penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei de livrare a maşinilor la termenele stabilite în contract şi actele adiţionale, iar 3.483.243.000 lei reprezintă penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei de modernizare a maşinilor-unelte.
Prin Decizia civilă nr. 125/A din 17 iunie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, declină competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta SC H. SA împotriva pârâtei SC U.M.C. SA în favoarea Tribunalului Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, şi suspendă judecarea cauzei formulată de reclamanta SC U.M.C. SA împotriva pârâtei SC H. SA până la judecarea în fond a acţiunii reclamantei SC H. SA împotriva pârâtei SC U.M.C. SA, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ. coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 158 C. proc. civ.
La 28 septembrie 2005 reclamanta SC H. SA îşi majorează cuantumul penalităţilor la suma de 853.864,63 lei, din care 66.059,70 lei reprezintă penalităţi pentru livrarea cu întârziere a maşinilor unelte, 390.540,43 lei reprezintă penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei de modernizare a maşinilor unelte, iar 397.264,50 lei reprezintă penalităţi pentru pierderile contractuale suferite de societate ca urmare a neexecutării obligaţiei de modernizare a maşinilor unelte.
Prin sentinţa civilă nr. 366/CA din 4 aprilie 2007 Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru penalităţile pentru livrare cu întârziere în sumă de 66.059,7 lei şi penalităţile pentru neexecutarea obligaţiei de modernizare aferente perioadei 28 noiembrie 2001 - 21 aprilie 2002, în sumă de 40.535,69 lei invocată de pârâta SC U.M.C. SA; admite în parte acţiunea formulată de reclamantă şi în consecinţă obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 350.004,74 lei - penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei de modernizare şi suma de 79.323,42 lei - penalităţi pentru pierderile contractuale suferite de reclamantă; respinge ca prescrise pretenţiile reprezentând penalităţi pentru livrarea cu întârziere şi penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei de modernizare aferente perioadei 28 noiembrie 2001 - 21 aprilie 2002 şi ca nefondate celelalte pretenţii, cu 6.536 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
Pentru a decide astfel instanţa reţine că societatea pârâtă nu a respectat termenul de livrare stabilit pentru 8 iulie 2001 prin actul adiţional la contractul nr. 20052 din 23 aprilie 2001 încheiate între părţi, obligaţia fiind executată doar la data de 28 noiembrie 2001, conducând astfel la aplicarea prevederilor art. 9 din contract privind suportarea unor penalităţi de 0,5% pe zi de întârziere, precum şi că dreptul la acţiune al reclamantei pentru sumele calculate cu titlu de penalităţi pentru întârziere în livrare s-a născut la data de 29 noiembrie 2001 şi s-a prescris la data de 29 noiembrie 2004, anterior introducerii cererii de chemare în judecată la 21 aprilie 2005, cursul prescripţiei nefiind întrerupt întrucât în niciun act invocat de reclamantă nu se recunoaşte de către pârâtă dreptul reclamantei de a pretinde respectivele penalităţi; mai reţine instanţa, pe de o parte, că pârâta nu a realizat integral lucrările de modernizare pentru cele 3 maşini de frezat roţi dinţate, care să asigure obţinerea productivităţii specificate în adresa din 29 iunie 2000 care face parte integrantă din contract, antrenându-se astfel răspunderea contractuală a pârâtei care va achita despăgubiri pentru perioada 21 aprilie 2002 - 21 aprilie 2005, cele datorate pentru perioada 28 noiembrie 2001 - 20 aprilie 2002 fiind prescrise, iar, pe de altă parte, că în intervalul 30 aprilie 2003 - 17 ianuarie 2005 partenerul extern al reclamantei a renunţat la comenzi motivat de nemodernizarea în mod complet a dispozitivelor pentru executarea reperelor comandate, reclamanta înregistrând astfel pierderi vizând profitul nerealizat care urmează a fi suportate de pârâtă în temeiul art. 969, 1075 C. civ.
Apelul declarat de pârâtă SC U.M.C. SA împotriva sentinţei de mai sus este respins ca nefondat de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin Decizia comercială nr. 57/A din 21 septembrie 2007, instanţa reţinând în acest sens că din formularea generală a criticilor referitoare la modul în care prima instanţă a acordat despăgubiri cu titlu de beneficiu nerealizat nu pot fi deduse eventuale greşeli săvârşite, apelanta nedovedind cu probe concrete şi concludente susţinerile sale, precum şi că din adresa din 21 noiembrie 2005 invocată chiar de apelantă rezultă că unele operaţiuni nu respectă cerinţele respectiv că unele dispozitive nu respectă condiţiile geometrice impuse în desenul pieselor, fapt care a obligat pe reclamanta intimată la unele soluţii de circumstanţă defavorabile, respectiv la utilizarea unor dispozitive proprii, ceea ce a putut provoca acesteia pagubele corect stabilite de prima instanţă.
Împotriva deciziei de mai sus pârâta SC U.M.C. SA declară recurs solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 300-304 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând instanţa de apel - în susţinerea recursului - pentru necercetare atentă a probelor, respectiv în principal a adresei invocate în apel din 21 noiembrie 2001 şi a adresei din 11 aprilie 2002, ca şi a actelor depuse de intimata reclamantă în dovedirea profitului nerealizat, aceeaşi critică fiind formulată şi cu privire la expertul desemnat în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului, arătând - în principal că recurenta nu a precizat în concret care este motivul de nelegalitate expres prevăzut de C. proc. civ. pentru ca hotărârea atacată să fie casată, motivarea haotică a recursului neputând fi încadrată în niciunul din cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Analizând recursul recurentei pârâte din perspectiva excepţiei nulităţii acestuia invocată de intimată se constată că aceasta este întemeiată.
În recursul său recurenta, invocând dispoziţiile art. 300-304 C. proc. civ. în general, fără a-şi încadra susţinerile într-unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ. pct. 1-9, critică de fapt modul greşit în care instanţa de apel a examinat şi apreciat probele administrate în cauză, critică ce ar fi putut fi încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. abrogat. Cum niciuna dintre dezvoltările recurentei nu face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pct. 1-9, ci reprezintă doar critici de netemeinicie care nu pot face obiectul examinării lor în recurs, cu aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (1) prin raportare la art. 306 alin. (3) şi art. 304 C. proc. civ., recursul recurentei pârâte urmează a fi constatat nul, invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin concluziile scrise depuse de recurentă la 15 mai 2008 neputând fi avută în vedere faţă de dispoziţiile art. 301 şi art. 302 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC U.M.C. SA împotriva Deciziei nr. 57/A din 21 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1651/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 1653/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
