ICCJ. Decizia nr. 1653/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1653/2008
Dosar nr. 628/89/2006
Şedinţa publică de la 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 628/89/2006 reclamanta SC M. SA Vaslui, prin lichidatori judiciari SC M.R.L. SA Iaşi Sprl şi SC. L.D.E.G. SA Ipurl Huşi, în contradictoriu cu pârâta SC A.M. SA Galaţi, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 532.911,80 lei reprezentând: 426.861,01 lei preţ marfă; 81.283,04 lei sumă reţinută nelegal cu titlu de penalităţi ; 24.767,75 lei dobândă legală, precum şi actualizarea sumei cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii.
Tribunalului Vaslui, secţia civilă, prin sentinţa nr. 475 din 12 aprilie 2007 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 407.164,30 lei cu titlu de preţ şi suma de 61.966,50 lei cu titlu de dobânzi legale, sume actualizate cu rata inflaţiei de la data plăţii.
A respins capătul de cerere privitor la restituirea sumei de 81.283,04 lei reprezentând penalităţi, precum şi a sumei de 19.676,71 lei penalităţi reţinută după intentarea cererii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanta SC M. SA Vaslui, societate în faliment a livrat pârâtei SC A.M. SA Galaţi diverse cantităţi de produse, iar pentru încasarea preţului a emis facturile menţionate în situaţia centralizatoare anexă la acţiune şi conform înţelegerii dintre părţi, cumpărătorul avea obligaţia să achite 90 % din preţ în termen de 30 de zile de la livrare, iar 10 % din preţ reprezentând garanţie de bună execuţie, în termen de 12 luni.
Valoarea datorată de pârâtă cu titlu de preţ este de 407.184,30 lei, rezultând din deducerea sumei de 19.676,71 lei penalităţi reţinută de pârâtă după introducerea acţiunii din valoarea de 426.861,01 lei pretinsă de reclamantă prin acţiune.
Instanţa a apreciat, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 64/1995 şi nici ale art. 41 din Legea nr. 85/2006, astfel că, pretenţiile reclamantei privind obligarea pârâtei şi la plata sumei de 81.283,04 lei reţinută cu titlu de penalităţi anterior formulării cererii, precum şi a sumei de 19.676,71 lei penalităţi, sumă reţinută după introducerea cererii, au fost respinse ca neîntemeiate.
Prin acţiune au fost pretinse dobânzi legale calculate potrivit O.G. nr. 9/2000, fiind în valoare de 24.767,75 lei, iar în baza concluziilor raportului de expertiză reclamanta şi-a majorat pretenţiile la valoarea de 61.966,50 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, pârâta SC A.M. SA Galaţi, solicitând admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că i s-a încălcat dreptul la apărare, că raportul de expertiză contabilă este lovit de nulitate, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 208 C. proc. civ., expertiza fiind realizată la faţa locului, iar părţile nu au fost convocate potrivit dispoziţiilor 208 alin. (1) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 92 din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins apelul pârâtei SC A.M. SA Galaţi, reţinînd că raportul de expertiză s-a întocmit în mod corect, documentaţia a fost depusă de părţi în dosarul cauzei nefiind necesară deplasarea la faţa locului, astfel că, pârâta nu a demonstrat că i s-a adus vreo vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea raportului de expertiză.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC A.M. SA Galaţi a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare instanţei de apel.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut în esenţă că, instanţa de apel prin hotărârea dată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu a analizat încălcarea normelor de procedură de către prima instanţă, prin administrarea unor acte, care au cauzat pârâtei o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestora.
Se susţine că, recurenta nu a fost convocată în mod legal în vederea efectuării expertizei, deşi potrivit dispoziţiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., citarea părţilor pentru efectuarea expertizei la faţă locului era obligatorie.
O altă critică se referă la faptul că instanţa de apel, prin decizia pronunţată, a încălcat prevederile art. 295 C. proc. civ., şi totodată, se susţine că, prin acţiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 24.767,75 lei cu titlu de dobândă legală, iar instanţa a acordat suma de 61.966,50 lei, fără ca reclamanta să-şi majoreze câtimea pretenţiilor, conform art. 132 alin. (1), (2) C. proc. civ.
înalta Curte examinând decizia atacată, în contextul criticilor invocate, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Critica recurentei, potrivit căreia, instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi primită, atâta vreme cât documentaţia depusă de părţi în dosarul cauzei a fost avută în vedere la data efectuării expertizei cât şi la soluţionarea obiecţiunilor formulate de pârâtă, nefiind necesară deplasarea la faţa locului şi fără a se impune îndeplinirea cerinţelor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., (la fila 229 dosar fond aflându-se adresa expertului de convocare a pârâtei şi plicul de expediere al acesteia), astfel că, în mod corect instanţa de apel a reţinut că pârâta nu a dovedit că i s-ar fi adus vreo vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea raportului de expertiză.
Cu privire la critica recurentei ce vizează încălcarea prevederilor art. 295 C. proc. civ., în sensul că, instanţa de apel nu a analizat încălcarea normelor de procedură de către prima instanţă, referitor la majorarea pretenţiilor reclamantei de la suma de 24.767,75 lei, cu titlu de dobândă legală, la suma de 61.966,50 lei, fără a avea mandat în acest sens, nu poate fi reţinută de instanţa de recurs, în condiţiile în care la instanţa de fond, în şedinţa publică de la data de 2 aprilie 2007 reclamanta a precizat că îşi însuşeşte concluziile raportului de expertiză şi îşi majorează capătul de cerere privitor la dobânzi legale, la suma de 61.966,50 lei, reieşită din raportul de expertiză, iar prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond la data de 4 aprilie 2007 (fila 280) reprezentanţii legali ai SC M. SA precizează în mod expres că solicită obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale stabilite prin raportul de expertiză.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.M. SA Galaţi împotriva Deciziei nr. 92 din 1 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1652/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1657/2008. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
