ICCJ. Decizia nr. 1669/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1669/2008
Dosar nr. 886/2/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 iunie 2004, reclamanta SC S. SA BUCUREŞTI a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC I.I. SRL BUCUREŞTI, să se constate că raportul juridic obligaţional dintre părţi rezultat din contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004 nu se născuse, la data de 6 mai 2004, fiind afectat de o condiţie suspensivă şi pârâta să fie obligată la restituirea avansului în sumă de 270.203.465 lei ca fiind plată nedatorată plus dobânda legală cu începere de la 26 aprilie 2004 până la data restituirii sumei.
În subsidiar, dacă instanţa constată că s-a realizat condiţia suspensivă din contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004, s-a solicitat să se dispună rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea culpabilă de către pârâtă a lucrărilor specificate în contract şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 270.203.465 lei, cu dobânzi legale de la 26 aprilie 2004 până la achitarea sumei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 2192 din 12 mai 2005, a admis, în parte, acţiunea principală, a respins primul capăt de cerere ca inadmisibil şi a admis al doilea capăt de cerere astfel cum a fost precizat; a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 270.203.465 lei către reclamanta-pârâtă reprezentând avans achitat, cu dobânzi legale conform OG nr. 9/2000 de la 26 aprilie 2004 până la data achitării integrale.
S-a anulat cererea reconvenţională, ca netimbrată, şi pârâta-reclamantă a fost obligată la 56.458.502 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 10 martie 2005 s-a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere şi reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită restituirea sumei de 270.203.465 lei reprezentând avansul achitat.
Instanţa de fond a reţinut că această sumă achitată ca avans şi nerestituită de pârâtă reprezintă o plată nedatorată şi acţiunea reclamantei pentru restituirea acestei sume este justificată.
Referitor la cererea reconvenţională, aceasta a fost anulată întrucât nu s-a achitat taxa judiciară de timbru.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 112 din 24 februarie 2006, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu motivarea că, în speţă, nu ne aflăm în prezenţa unui contract sub condiţie deoarece beneficiarul lucrării (pârâta) şi-a asumat obligaţii, iar ambele părţi le-au prevăzut de comun acord la art. 3.2 din convenţia acestora, urmând ca prima instanţă să examineze dacă părţile şi-au îndeplinit aceste obligaţii.
Prin Decizia nr. 3272 din 31 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a admis recursul declarat de reclamanta SC S. SA Bucureşti împotriva hotărârii instanţei de apel, care a fost casată şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea pe fond a apelului
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că din modul de redactare a clauzei de la pct. 3 din contract rezultă că părţile au înţeles să afecteze actul de modalitatea condiţiei, aşa încât instanţa de apel avea obligaţia să examineze pe fond apelul declarat de pârâtă cu care a fost învestit.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 167 din 2 aprilie 2007, a admis apelul formulat de SC I.I. SRL cu sediul în Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 2192 din 12 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că:
S-a respins capătul II din cererea principală, astfel cum a fost precizat ca nefondat, şi cererea privind obligarea pârâtei reclamanta la plata cheltuielilor de judecată şi s-au menţinut celelalte dispoziţii din sentinţă.
Instanţa a reţinut în considerentele deciziei că din prevederile contractuale rezultă că părţile nu au stabilit un termen pentru predarea lucrărilor de montaj, executarea lucrării urmând să înceapă la comanda beneficiarului (reclamanta) şi cu respectarea de către aceasta a condiţiilor prevăzute la pct. 3.2. din contract.
Potrivit clauzelor contractuale reclamanta în calitate de beneficiar trebuia să se asigure că umiditatea solului este de 10 % şi să dea ordinul de începere a lucrărilor dar aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia.
Deşi a notificat-o pe pârâtă, şi aceasta a fost de acord să înceapă executarea lucrării în data de 6 mai 2004, reclamanta a executat în aceeaşi zi lucrarea cu o altă societate, aşa încât nu există nici o culpă din partea pârâtei în privinţa neexecutării lucrărilor de montaj.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC S. SA a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii recurate şi respingerea apelului declarat de pârâta SC I.I. SRL împotriva sentinţei instanţei de fond.
S-a susţinut că instanţa de apel şi-a întemeiat hotărârea în mod greşit pe dispoziţiile art. 1014 C. civ., întrucât a confundat „creditorul" cu „debitorul" obligaţie supusă condiţiei suspensive. Că recurenta are calitate de creditor faţă de obligaţia intimatei debitoare de a executa lucrarea, executare ce va avea loc numai după îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii suspensive prevăzute la pct. 3.2 din contract. Instanţa a reţinut în mod greşit că reclamanta a împiedicat realizarea condiţiilor deoarece aceasta este creditorul obligaţiei şi deci s-au aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 1014 C. civ.
A doua critică întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină întrucât deşi a constatat naşterea obligaţiei contractuale (de efectuare a lucrărilor) ca urmare a aplicării art. 1014 C. civ., nu a indicat temeiul pentru care intimata a fost îndreptăţită să reţină avansul.
S-a invocat că intimata nu mai poate executa lucrarea care a fost realizată de o societate specializată în urma denunţării unilaterale a contractului aşa încât este obligată la restituirea avansului achitat din preţul lucrărilor.
Intimata nu poate reţine avansul nici cu titlu de preţ al unor lucrări pentru că nu s-au făcut dovezi nici cu titlu de despăgubiri, în condiţiile inexistenţei în contract a unei clauze penale în acest sens şi, mai mult, cererea reconvenţională formulată sub acest aspect a fost anulată ca netimbrată.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Părţile au încheiat contractul de subantrepriză nr. 488 din 26 aprilie 2004, având ca obiect livrarea de materiale şi prestarea de servicii aferente montajului de către intimată în calitate de furnizor-prestator către recurentă, în calitate de beneficiar.
La pct. 3.2. din contract părţile au prevăzut de comun acord că executarea lucrării va începe la data la care beneficiarul va face cunoscut furnizorului-prestator că poate demara lucrările de montaj, cu respectarea de către beneficiar a unor condiţii printre care asigurarea în spaţiu a unei temperaturi minime de 15o şi o umiditate a solului de 10 %.
Din cuprinsul acestei clauze contractuale şi care constituie motive de recurs rezultă că raportul juridic obligaţional a fost afectat de modalitatea „condiţiei", aşa cum s-a stabilit şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia de casare cu trimitere nr. 3272 din 31 octombrie 2006.
În speţă, suntem în prezenţa unei obligaţii asumate sub condiţie pur potestativă suspensivă din partea creditoarei recurente şi care nu a fost îndeplinită, respectiv condiţia privind umiditatea solului şi a ordinului de începere a lucrărilor.
Mai mult decât atât deşi, părţile au stabilit prin procesul verbal din 5 mai 2004, ca a doua zi intimata să înceapă lucrările şi aceasta a solicitat emiterea ordinului de începere a execuţiei recurenta a executat lucrarea cu altă societate chiar în data de 6 mai 2004.
Faţă de considerentele reţinute rezultă că şi în situaţia în care instanţa de apel a menţionat în mod eronat dispoziţiile art. 1014 C. civ., condiţia suspensivă asumată de creditoare nu a fost îndeplinită din propria culpă şi aceasta nu poate fi invocată în recurs.
Critica recurentei că instanţa de apel nu a indicat temeiul pentru care instanţa este îndreptăţită să reţină avansul nu este întemeiată.
În considerentele deciziei s-a reţinut că recurenta nu poate pretinde restituirea avansului datorită conduitei contractuale, iar temeiul de drept rezultă din contractul încheiat între părţi şi care reprezintă legea lor, conform dispoziţiilor art. 969 C. civ.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 167 din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1659/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1675/2008. Comercial → |
|---|
