ICCJ. Decizia nr. 1676/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1676/2008
Dosar nr. 32954/3/2005
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 32954/3/2005, reclamanta SC P.M. SRL a chemat în judecată pe pârâta M.T.S.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului nr. B 004 din 20 iulie 2004 cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între P.M. SRL, în calitate de utilizator şi M.T.S.L. în calitate de locator s-a încheiat contractul de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004 incluzând Condiţiile generale de creditare/contractare (C.G.C.), conform legii române.
În baza contractului de leasing între PE.M. SRL şi M.T.S.L. s-a încheiat la 17 septembrie 2004 un contract de vânzare de părţi sociale sub condiţie suspensivă. În baza art. 12 din contractul de leasing, M.T.S.L. s-a angajat să predea S.P.M. SRL un imobil în Comuna Berca, judeţul Buzău, care urma să fie construit în baza unui Contract de antrepriză încheiat şi îndeplinit de către M.T.S.L. şi un antreprenor general.
La data de 6 octombrie 2004 s-a încheiat un contract de antrepriză între M.T.S.L. ca beneficiar, E.C. SRL ca executant şi P.M. SRL în calitate de utilizator, în vederea construirii imobilului de către executant, sub finanţarea beneficiarului şi în vederea utilizării de către utilizator.
Conform art. 9, pct. 1, lit. b) şi art. 9, pct. 2 din Anexa 1 la contractul de antrepriză, executantul E.C. SRL este îndreptăţit să realizeze contractul dacă finanţatorul M.T.S.L. nu afectează o plată ajunsă la scadenţă.
Obligaţia M.T.S.L. de finanţare, ca şi dreptul corelativ al SC P.M. SRL de a beneficia de construcţia imobilului au fost avute în vedere de către părţi, de la data naşterii raportului juridic obligaţional.
Numai în considerarea realizării acestui scop final şi interes congruent, părţile M.T.S.L. şi P.M. SRL şi-au manifestat voinţa de a încheia contractul de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004.
M.T.S.L. nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată ajunse la scadenţă, specificate în Contractul de Antrepriză şi nici nu a răspuns Notificării executantului SC E.C. SRL şi ale SC P.M. SRL, inclusiv la termenele scadente în notificări, ignorând implicaţiile legale-fiscale, pentru ambele societăţi.
Articolul III cpt. 6, lit. c) din Condiţiile generale de creditare/contractare atestă faptul că răspunderea M.T.S.L. este angajată şi Contractul de leasing devine titlul executor în cazul în care acesta este reziliat din vina exclusivă a M.T.S.L., iar vina exclusivă a M.T.S.L. o reprezintă neîndeplinirea unei obligaţii asumate de M.T.S. în baza Contractului de leasing (stipulată la art. 12).
Reclamanta arată că este de notorietate publică faptul că M.T.S.L. este în imposibilitate de a mai aduce la îndeplinire dispoziţiile art. 12 din Contractul de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004 şi de a finanţa în continuare construcţia imobilului, conform Contractului de Antrepriză.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 969, 1021 C. civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri, în copie, respectiv: cerere de finanţare, contractul de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004, condiţiile generale de contractare, notificare, acord cu privire la încetarea contractelor nr. B 004 din 20 iulie 2004, 639 din 6 octombrie 2004, 570 din 17 septembrie 2004, convocare la conciliere, dovezi primire notificare şi invitaţie conciliere, informaţii de pe site-ul pârâtei, adresa din partea asociatului reclamantei, act adiţional nr. 2 la contractul de leasing, facturi proforma, extras din ziarul România Liberă, adrese către M.T.S.L.
Pârâta a formulat în întâmpinare la 16 decembrie 2005, prin care a solicitat suspendarea cauzei ca urmare a deschiderii procedurii falimentului împotriva pârâtei M.T.S.L. la data de 1 octombrie 2005 de către Tribunalul Konigstein/ts Germania prin Decizia 90 IM 83/2005, în susţinerea cererii sale de suspendare pârâta a invocat prevederile art. 47, 48 alin. (1) şi art. 49 alin. (1) din Legea nr. 637/2002 şi art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată.
A depus la dosar, înscrisuri, în copie, respectiv: hotărâri din 1 octombrie 2005, în limba română şi limba germană, adeverinţă în limba română şi limba germană, act adiţional nr. 2/28 iunie 2005 la contractul de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004, facturi proforma în limba română şi germană.
Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de pârâtă şi continuând judecata a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 807 din 3 martie 2006, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând următoarele.
Între părţi s-a încheiat la 20 iulie 2004 contractul de leasing nr. B 004, reclamanta având calitatea de utilizator, iar pârâta cea de locator, având ca obiect imobilul cu destinaţie de hotel, situat în localitatea Berca, judeţul Buzău. Valoarea totală a contractului a fost convenită de părţi pentru suma de 685.895,70 Euro (art. 10). Prin contract a fost fixată taxa de management în procent de 5 %, în cuantum de 24.000 Euro. În temeiul art. 12 din contractul de leasing, pârâta s-a obligat să predea societăţii reclamante imobilul în termen de maximum 7 zile de la data efectuării recepţiei finale potrivit contractului de antrepriză încheiat între locator şi antreprenorul general.
Reclamanta a învederat instanţei faptul că este de notorietate imposibilitatea pârâtei de a mai aduce la îndeplinire dispoziţiile art. 12 din contractul de leasing şi de a mai aduce la îndeplinire dispoziţiile art. 12 din contractul de leasing şi de a finanţa în continuare construcţia imobilului. A arătat reclamanta că pârâta M.T.S.L. nu şi-a îndeplinit obligaţiile ajunse la scadenţă specificate, în contractul de antrepriză încheiat la data de 6 octombrie 2004 cu SC E.C. SRL.
Prin actul adiţional nr. 2 din 28 iunie 2005 la contractul de leasing părţile au convenit modificarea „valorilor prevăzute în contractul de leasing", conform celor menţionate în cadrul art. 1. Potrivit art. 2 din acest act adiţional, diferenţa la taxa de management, în valoare de 5.500 Euro şi diferenţa la avans, în valoare de 11.000 Euro, urmau a fi achitate în termen de 2, respectiv 5 zile de la data semnării actului adiţional, fiind emise facturi proforma pe care se face menţiunea primirii.
Pârâta a susţinut că partea adversă nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată derivate din actul adiţional la contractul de leasing, respectiv cele referitoare la achitarea sumelor de 5.500 Euro şi 11.000 Euro.
Reclamanta nu a dovedit, în cauză, executarea acestor obligaţii. În aceste condiţii, în opinia tribunalului, nu se poate pronunţa rezilierea contractului de leasing pentru nerespectarea art. 12, obligaţia de plată a reclamantei fiind scadentă anterior obligaţiei de predare a imobilului, pârâta fiind, în speţă, în măsură să invoce excepţia de neexecutare a contractului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate cu motivarea că instanţa, din eroare nu a reţinut faptul finanţării suplimentare convenite între părţi prin actul adiţional la contractul de leasing, că reclamanta a fost nevoită să accepte condiţiile impuse prin actul adiţional deoarece încheiase deja precontracte cu firme de turism şi că dacă ar fi plătit suma de 16.500 Euro convenită suplimentar ar fi suferit o pagubă deoarece la rândul lui antreprenorul avea de recuperat de la M.T.S. valoarea a trei facturi. Mai arată că s-a solicitat rezilierea contractului de leasing ca urmare a neachitării de către M.T.S. a valorii facturilor emise de antreprenor şi deci pentru lipsa finanţării în continuare a lucrărilor de construcţii.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii formulate.
Analizând temeinicia şi legalitatea sentinţei în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 209 din 17 aprilie 2007 pronunţată în dosarul nr. 32954/3/2005, a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Acţiunea în reziliere poate fi intentată numai de către partea care a executat sau care se declară gata să execute contractul.
În speţă, reclamanta utilizatoare care a încheiat cu pârâta locatoare contractul de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004 având ca obiect imobilul cu destinaţie hotel, situat în localitatea Berca, judeţul Buzău solicită rezilierea convenţiei părţilor deşi din chiar motivele de apel dar şi din actele dosarului a reieşit că nu înţelege să îşi execute obligaţiile de plată asumate faţă de locatoare prin actul adiţional la contractul de leasing cu nr. 2 din 28 iunie 2005. Împrejurarea că la rândul ei locatoarea nu şi-ar fi respectat obligaţiile asumate faţă de antreprenorul lucrării care face obiectul convenţiei de leasing nu poate veni în sprijinul pretenţiilor utilizatoarei cu nerespectarea dispoziţiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ.
În mod temeinic tribunalul a considerat că notorietatea situaţiei juridice a pârâtei care se află în procedura de administrare judiciară în ţara de origine şi care nu şi-ar mai fi onorat obligaţiile de a finanţa construcţia imobilului faţă de antreprenor nu poate de asemenea să justifice pretenţiile reclamantei, apelante întrucât din cauză nu reiese că aceasta din urmă şi-ar fi îndeplinit întocmai obligaţiile de plată asumate prin contractul de antrepriză şi actul adiţional la acesta faţă de locatoare; o excepţie de neexecutare a contractului de antrepriză putând fi invocată numai de către pârâtă, cum s-a şi întâmplat prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, ca mijloc de apărare împotriva reclamantei care formulează pretenţii fără ca în schimb să îşi fi îndeplinit la rândul ei propriile obligaţii.
Reţine şi că prin sentinţa comercială nr. 634 din 20 februarie 2006 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. 4938/2005, s-a dispus rezilierea contractului de antrepriză 639 din 6 octombrie 2004 încheiat ulterior între M.T.S.L. şi SC E.C. SRL având ca obiect pensiunea P.A.M. judeţul Buzău, comuna Berca, pentru care se încheiase convenţia de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004 între părţile litigante; că această sentinţă nu apare ca fiind definitivă şi că urmare a acestui fapt nu se poate considera că se impune pe cale de consecinţă şi rezilierea judiciară a contractului de leasing.
Împotriva acestei decizii, a introdus recurs reclamanta, invocând ca temei legal, dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., fără a arăta punctual, pentru fiecare dintre aceste motive de recurs, care sunt criticile ce vizează Decizia atacată.
Din economia motivării în fapt a recursului rezultă că recurenta critică Decizia, pentru interpretarea greşită a clauzelor contractuale privind rezilierea, instanţa neanalizând neexecutarea obligaţiei de plată a contravalorii facturilor emise de antreprenor şi ajunse la scadenţă.
Recurenta susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra prezumţiei de culpă contractuală a intimatei, ca rezultat al neanalizării probelor administrate ceea ce face ca Decizia atacată să pară ca nemotivată.
S-a invocat şi reţinerea greşită a îndeplinirii cerinţelor legale, privind instituţia rezilierii, faţă de probatoriul administrat.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Analizând succesiv motivele de nelegalitate invocate, de recurentă, urmează a se reţine.
Din considerentele deciziei, supuse controlului judiciar, pe calea recursului, rezultă argumentele pentru care s-a menţinut sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
Devoluând cauza, în apel s-a confirmat starea de fapt, conform căreia reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale aşa cum au fost stabilite prin contractul de leasing nr. B 004 din 20 iulie 2004 şi a actului adiţional la acest contract încheiat la 2 din 28 iunie 2005.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7, vizează nemotivarea hotărârii judecătoreşti.
Critica de nelegalitate formulată în baza acestui text, nu poate fi primită, instanţa arătând motivele pe care se sprijină Decizia, iar aceste motive nu conţin elemente de contradictorialitate.
Din interpretarea contractului, instanţele au reţinut, în raport cu voinţa părţilor şi cu respectarea deci, a principiului consacrat de art. 969 C. proc. civ., că reclamanta nu şi-a respectat obligaţia de plată asumată faţă de pârâtă, fapt ce a pus-o pe aceasta în situaţia să nu se poată achita de obligaţia de plată către antreprenorul SC E.C. SRL fapt pentru care în litigiul dintre acestea să se pronunţe rezilierea contractului de antrepriză nr. 639 din 6 octombrie 2004. Deci câmpul de aplicare a celui de-al doilea motiv de nelegalitate nu poate fi reţinut în cauză.
Nici critica privind nerespectarea dispoziţiilor art. 1020 – art. 1021 nu poate fi reţinută în raport de cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece, partea care nu şi-a executat obligaţiile contractuale asumate, nu poate cere rezilierea contractului, şi cum reclamanta nu şi-a plătit sumele stabilite prin contractul de leasing nu poate invoca propria sa turpitudine, pentru desfiinţarea acestuia.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.M. SRL Berca împotriva deciziei comerciale nr. 209 din 17 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1675/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1678/2008. Comercial → |
|---|
