ICCJ. Decizia nr. 1656/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1656/2008
Dosar nr. 18/96/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topliţa sub nr. 385/2006, reclamanta SC P. SRL TOPLIŢA, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. HARGHITA a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1.655.092.713 ROL, cu titlu de pretenţii care i se cuvin în urma anulării licitaţiei organizate de pârâtă la data de 24 decembrie 2002.
Judecătoria Topliţa, prin sentinţa nr. 322 din 13 iunie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 4109 din 7 decembrie 2006, Tribunalul Harghita, secţia civilă, a admis în parte acţiunea reclamantei SC P. SRL TOPLIŢA şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 15.194 RON, cu titlu de pretenţii, reprezentând diferenţă la factura fiscală de executare silită nr. 01 din 25 mai 2005 şi la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, anularea licitaţiei şi a procesului verbal de adjudecare nr. 8097 din 21 decembrie 2002 s-a datorat şi culpei reclamantei care nu s-a conformat obligaţiei plăţii cauţiunii de 10 % din preţul de evaluare, scrisoarea de garanţie bancară nefiind îndestulătoare, astfel că, s-a apreciat că pârâta datorează doar suma de 15.194 RON, recunoscută de pârâtă în faza concilierii prealabile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta SC P. SRL TOPLIŢA şi pârâta D.G.F.P. HARGHITA, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 67/ A din 15 octombrie 2007, a admis apelul pârâtei D.G.F.P. HARGHITA şi a schimbat în parte sentinţa în sensul eliminării obligaţiei de plată privind cheltuielile de judecată în sumă de 1.000 lei, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei, iar apelul reclamantei SC P. SRL TOPLIŢA a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut cu privire la apelul pârâtei că, suma de 15.194 lei, în limita căreia s-a admis acţiunea, a fost recunoscută de pârâtă cu ocazia concilierii prealabile, fiind menţionat în procesul verbal încheiat potrivit art. 720¹ C. proc. civ., astfel că, în mod greşit instanţa de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, iar cu privire la apelul reclamantei s-a reţinut că scrisoarea de garanţie bancară era insuficientă, legea obligând la dovada plăţii sumei de 10 % din valoarea sau preţul de evaluare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC P. SRL TOPLIŢA a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului reclamantei şi respingerii apelului pârâtei, susţinând în esenţă, că soluţia pronunţată în cauză, cu privire la apelul reclamantei, este criticabilă având în vedere că hotărârea conţine motive contradictorii şi este lipsită de temei legal, iar cu privire la apelului pârâtei, se apreciază că soluţia a fost dată ca urmare a greşitei aplicări a legii la situaţia de fapt în speţa dedusă judecăţii.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a secţiei comerciale, în raport de data formulării acţiunii şi de obiectul litigiului dedus judecăţii, respectiv despăgubiri ca urmare a unei licitaţii anulate.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că acţiunea a fost introdusă la Judecătoria Topliţa, la data de 4 aprilie 2006, dată la care era în vigoare OUG nr. 61/2001, iar conform art. 81 alin. (1) „Orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim în legătură cu un anumit contract de achiziţie publică şi care a suferit un prejudiciu, are dreptul de a utiliza căile de atac prevăzute de prezenta ordonanţă", iar conform art. 82 „Despăgubirile se solicită numai prin acţiune în justiţie, care se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui arie teritorială de competenţă se află sediul autorităţii contractante".
La data soluţionării cauzei în primă instanţă, 7 decembrie 2006, erau în vigoare dispoziţiile OUG nr. 34/2006, conform cărora la art. 255 alin. (1) „Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, sau în justiţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificărileulterioare", iar potrivit alin. (2) „despăgubirile se solicită numai prin acţiune în justiţie, în conformitate cu dispoziţiile legii contenciosului-administrativ".
Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se constată că litigiul dedus judecăţii nu are caracter comercial, Înalta Curte urmând a admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale, cauza fiind de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Admiterea excepţiei de necompetenţă materială face inutilă examinarea motivelor de recurs.
Aşa fiind, recursul va fi admis şi în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., urmează ca Decizia atacată şi sentinţa să fie casate, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare Tribunalului Harghita, ca instanţă de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale.
Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SRL TOPLIŢA.
Casează Decizia nr. 67/ A din 15 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi sentinţa nr. 4109 din 7 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Harghita şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita, ca instanţă de contencios administrativ.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1648/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1658/2008. Comercial → |
|---|
