ICCJ. Decizia nr. 1648/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1648/2008
Dosar nr. 21670/3/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T.I.S. SRL Bucureşti prin cererea formulată în data de 15 iunie 2006 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General, A.F.I., Primăria Sectorului 1, A.D.P. sector şi D.I.T.L. a Sectorului 1, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa.
1) să se constate că, contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 încheiat între reclamantă şi Municipiul Bucureşti, prin A.F.I., având ca obiect cedarea folosinţei unui spaţiu în suprafaţă de 487,71 mp. situat în Bucureşti, Pasajul pietonal subteran P.P.L., pentru amenajarea şi exploatarea comercială, este în vigoare.
2) să se constate că Primăria Sectorului 1, prin A.D.P. Sector 1 este unicul administrator al pasajului menţionat, inclusiv al spaţiului închiriat de reclamantă.
3) să fie obligată Primăria Sectorului 1 în calitate de administrator să încheie cu reclamanta o convenţie de novaţie prin care primăria prin A.D.P. Sector 1 să preia toate drepturile şi obligaţiile A.F.I. în contractul menţionat.
4) să se constate că potrivit contractului de închiriere natura juridică a contravalorii folosinţei spaţiului închiriat este aceea de chirie iar nu de taxă de ocupare a domeniului public sau privat al municipalităţii.
5) să se constate că suma datorată de reclamantă cu titlu de chirie este suma convenită de părţi la acelaşi nivel cu taxa de ocupare prevăzută în anexa nr. 1 a Hotărârii C.G.M.B. nr. 213/1997, respectiv o chirie de 0,80 Ron/mp/lună.
La 12 septembrie 2006, pârâta D.I.T.L. a Sectorului 1 Bucureşti a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că potrivit H.C.G.M.B. nr. 235/2005 administrarea pasajelor pietonale subterane se realizează de către Consiliile Locale de sector în raza cărora se află acestea şi nu este parte în contractul invocat de reclamantă.
La 19 septembrie 2006, pârâta A.D.P. Sector 1 Bucureşti a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului 1 al acţiunii, întrucât nici una dintre părţi nu i-a contestat reclamantei drepturile şi obligaţiile derivând din contractul de închiriere, iar reclamanta nu justifică nici un interes şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive pentru capetele 4 şi 5 ale acţiunii reclamantei.
La 19 septembrie 2006 pârâtul Municipiul Bucureşti a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea acţiunii reclamantei şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, nefiind parte în contractul de închiriere.
Prin încheierea de la 31 octombrie 2006 tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Bucureşti, Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi D.I.T.L. a Sectorului 1 Bucureşti, dispunând scoaterea acestora din cauză; a unit excepţiile inadmisibilităţii capătului 1 al acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive pentru capetele 4 şi 5 ale acţiunii, invocate de pârâta A.D.P. Sector 1 Bucureşti cu fondul.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 11569 din 12 decembrie 2006, a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii capătului 1 al acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive pentru capetele 4 şi 5 ale acţiunii reclamantei, invocate de pârâta A.D.P. Sector 1 Bucureşti.
A respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC T.I.S. SRL Bucureşti împotriva pârâtelor A.F.I. Bucureşti şi A.D.P. Sector 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că parte în contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 este D.A.F.I., actualmente A.F.I., unitate cu personalitate juridică, în subordinea C.G.M.B., că faţă de această situaţie Municipiul Bucureşti, Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi D.I.T.L. a Sectorului 1 Bucureşti nu au calitate procesuală pasivă.
Pe fond s-a reţinut că, contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 este valabil, acest aspect nefiind contestat de pârâte, că A.D.P. Sector 1 în temeiul H.C.G.M. Bucureşti nr. 235 din 20 octombrie 2005 şi H.C.L. sector 1 nr. 5 din 26 ianuarie 2006 este administratorul pasajului pietonal din P.P.L. şi pasajelor pietonale subterane de pe raza teritorială a acesteia, astfel că excepţia inadmisibilităţii capătului 1 al acţiunii invocate de A.D.P. sector 1 s-a respins, ca neîntemeiată; de asemenea s-a respins, ca neîntemeiată, şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive asupra capetelor 4 şi 5 ale acţiunii invocate de A.D.P. sector 1 Bucureşti.
Cât priveşte obligarea pârâtei A.D.P. sector 1 la încheierea contractului de novaţie s-a reţinut că ar fi necesar ca toate clauzele contractului de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 să fie clare şi că acest lucru nu este posibil în condiţiile în care reclamanta a solicitat a se constata natura juridică a contravalorii folosinţei spaţiului închiriat ca fiind chirie şi nu taxă pentru ocuparea domeniului public privat al statului, aspect nesoluţionat de acestea; că potrivit art. IV din contractul de închiriere chiria lunară, respectiv taxa pentru ocuparea terenului şi folosirea suprafeţei închiriate este calculată în baza H.C.G.M.B. nr. 213/1997 şi că această clauză se interpretează conform art. 977 C. civ., ca fiind un contract de închiriere, locatarul datorează chirie, însă fiind vorba de un teren din domeniul privat al statului pentru ocuparea acestuia s-a instituit o taxă locală, părţile convenind să achite această taxă, cum a fost stabilită în actul administraţiei locale invocat.
S-a respins şi solicitarea reclamantei de menţinere a sumei datorate drept chirie exprimată ca taxă pentru ocuparea terenului, la nivelul celei stabilite de H.C.G.M.B. nr. 213/1997, avându-se în vedere modificarea acesteia prin hotărâri ulterioare ale autorităţii locale.
Prin Decizia nr. 242 din 10 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond, reţinându-se lipsa calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti, a Primăriei sector 1 Bucureşti şi a D.I.T.L. a Sectorului 1 Bucureşti, care nu sunt părţi în contractul de închiriere menţionat şi că încheierea contractului de novaţie nu este posibilă atâta timp cât reclamanta contestă natura juridică a contravalorii folosinţei spaţiului închiriat, care constituie taxa de ocupare a domeniului privat, şi nu chirie, aspect convenit de părţi în art. IV din contract.
De altfel, începând cu 1998 reclamanta a plătit taxă de ocupare a domeniului privat şi nu chirie, taxă calculată conform art. 2 din H.C.G.M.B. nr. 327/1997.
Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs reclamanta SC T.I.S. SRL Bucureşti în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi admiterea acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
În criticile formulate recurenta reclamantă după o prezentare amănunţită a situaţiei de fapt susţine în esenţă că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a actului juridic dedus judecăţii şi o aplicare greşită a legii, recunoscând implicit că nici una dintre pârâte nu are practic calitatea de cocontractant deşi raportul juridic este valid şi că o taxă poate constitui preţul unui contract de închiriere, în condiţiile în care în mod nelegal a menţinut soluţia înlăturării din cauze a litisconsorţiului pasiv. A arătat că taxa de ocupare a domeniului public este una stabilită de legislaţia fiscală, iar chiria îşi are izvorul în contractul părţilor, acestea fiind diferite.
Intimata pârâtă D.I.T.L. a Sectorului 1 Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei sale, pentru lipsa raporturilor comerciale cu recurenta reclamantă, nefiind parte în contractul de închiriere menţionat şi nici administratorul spaţiului, solicitând în principiu, respingerea recursului ca fiind făcut împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantei este nefondat.
Astfel se constată că în mod corect ambele instanţe au reţinut situaţia de fapt în sensul că reclamanta SC T.I.S. SRL Bucureşti şi SC D.C. SRL, în calitate de locatari, au încheiat cu D.A.F.I. în calitate de administrator al pasajului pietonal P.P.L. contractul de închiriere nr. 8685 din 5 mai 1998, primind folosinţa suprafeţei de 487,71 mp., pentru care chiria lunară, respectiv taxa de ocupare a terenului pentru folosirea suprafeţei închiriate a fost stabilită conform H.C.G.M.B. nr. 213/1997; că la 8 decembrie 1999 s-a încheiat actul adiţional nr. 2 la contractul mai sus menţionat, prin care termenul închirierii s-a prelungit până la 25 septembrie 2017; că la 31 martie 2000 reclamanta a încheiat cu SC D.C. SRL contractul de cesiune de locaţiune prin care aceasta din urmă a cedat toate drepturile şi obligaţiile din contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 încheiat cu D.A.F.I.; că la 29 mai 2001, D.A.F.I. şi-a încetat activitatea, înfiinţându-se A.F.I., instituţie publică de interes local cu personalitate juridică, în subordinea C.G.M.B.
Prin H.C.G.M.B. nr. 152 din 20 iulie 2001 s-a stabilit că D.I.T. de pe lângă Primăriile sectoarelor 1-6 au preluat activitatea de stabilire, încasare, urmărire şi recuperare a taxei locale de ocupare a domeniului privat al statului şi că ulterior, actele normative care au reglementat taxa de ocupare a domeniului privat al statului pentru persoanele fizice şi juridice au suferit numeroase modificări.
Faţă de această situaţie, prima critică a recurentei reclamante prin care susţine soluţionarea greşită de instanţa de apel a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti, a Primăriei Sectorului 1 Bucureşti şi a D.I.T.L. a Sectorului 1 Bucureşti nu poate fi reţinută, în condiţiile în care acestea nu sunt părţi în contractul de închiriere menţionat şi nici administratori ai pasajului pietonal P.P.L.
Nu poate fi primită nici critica recurentei reclamante prin care susţine interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, în speţă a contractului de închiriere nr. 8685/1998 şi nici greşita aplicare a dispoziţiilor legale, în situaţia în care acest contract este perfect valabil, iar încheierea contractului de novaţie nu este posibilă atâta timp cât recurenta contestă natura juridică a contravalorii folosinţei spaţiului închiriat care constituie taxa de ocupare a domeniului privat, iar nu chirie, aspect reţinut în mod corect de altfel şi de instanţa de apel.
Cum din cuprinsul art. IV din contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1997 rezultă că, chiria lunară respectiv taxa pentru ocuparea terenului pentru folosirea suprafeţei închiriate se calculează în baza H.C.G.M.B. nr. 213/1997, iar prin anexa 1 pct. 3 la aceasta s-a instituit o taxă de ocupare provizorie a domeniului privat al statului până la data de 1 iulie 1998, prelungită apoi până la 31 decembrie 1999, ulterior adoptându-se anual hotărâri prin care s-a stabilit cuantumul impozitelor şi taxelor locale, nu se poate reţine nici interpretarea naturii juridice a preţului contractului ca fiind chirie şi nici menţinerea acesteia la nivelul stabilit iniţial prin convenţia părţilor.
Aşa fiind, cum Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.I.S. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 242 din 10 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1647/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1656/2008. Comercial → |
|---|
